Decizia nr. 108/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-5 și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 119/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
- OUG nr. 59/2011 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Leg…
----------
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Neculai Grigoraș în Dosarul nr. 17.231/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.451D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 17.231/63/2011, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Neculai Grigoraș în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea unei contestații la decizia de pensionare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin adoptarea
privind Statutul deputaților și al senatorilor s-au transpus în dreptul intern
directivele nr. 86/378/CEE
și
nr. 96/97/CE
, iar România, ca stat membru al Uniunii Europene, "a recunoscut implementarea în sistemul național de pensii a pensiilor de serviciu, ca drepturi conferite cetățenilor săi". Prin stabilirea dreptului la pensie pentru anumite categorii profesionale, legiuitorul a avut la bază principiile și regulile obligatorii, precum și incompatibilitățile și interdicțiile stabilite în exercitarea funcțiilor sale, fiind imperios necesară o legislație care să vegheze ca statutul și remunerația senatorilor și deputaților să fie pe măsura demnității acestora.
O primă critică de neconstituționalitate a noii legislații vizează încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens, invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005 ,
nr. 120/2007
și
nr. 57/2006 , prin care s-a stabilit că orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare și că, în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legale câștigate anterior. Acest principiu este reluat și în
art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În concluzie, prin recalcularea pensiei speciale în baza noii legi, drept câștigat în baza legilor speciale, în speță a
și
privind statutul judecătorilor și procurorilor, se realizează o abrogare indirectă a legilor speciale aplicabile. Or, având în vedere importanța și natura acestor legi privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora, legi care se pot adopta doar în procedura prevăzută pentru legi organice, competența de legiferare în domeniul legilor organice nu poate fi delegată de către Parlament. Din analiza prevederilor art. 73, 114 și 115 din Constituție, reiese că adoptarea unei legi ordinare prin angajarea răspunderii Guvernului și a unei ordonanțe de urgență care să reglementeze stabilirea pensiilor și a modalității de calcul a acestora s-a făcut cu încălcarea competenței de legiferare, întrucât delegarea legislativă nu se putea realiza.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Mai mult, aceste acte normative instituie o reglementare paralelă privind stabilirea pensiilor speciale, ceea ce contravine dispozițiilor
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care consacră principiul unicității reglementării în materie și evitarea paralelismului legislativ. Întrucât noua legislație desființează un drept câștigat, iar din acțiunile Guvernului reiese că așa-zisa "măsură temporară" a devenit o realitate ireversibilă, nesocotind legile speciale și încălcând grav principiul supremației legii, se realizează o ingerință nepermisă în dreptul de proprietate, care echivalează cu o expropriere, aducând atingere art. 44 din Constituție, art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 18 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Banfield împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Muller împotriva Austriei.
Totodată, prin desființarea unui drept câștigat prin lege organică, respectiv dreptul la pensie, se încalcă și prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, arată că desființarea pensiei de serviciu contravine și prevederilor art. 53 din Constituție, nefiind îndeplinite condițiile pentru restrângerea exercițiului unui drept fundamental. Astfel, nu a existat un scop legitim pentru măsura desființării pensiei de serviciu, nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul propus, iar restrângerea nu are un caracter temporar. Totodată, invocă Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, și arată că textul art. 53 din Constituție trebuie interpretat în concordanță cu art. 15 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Mai mult, autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin și principiului nediscriminării, astfel cum este prevăzut de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura prevăzută de acestea nu se aplică pentru toți cetățenii țării, ci doar pentru a anumită categorie socială.
În final, susține că Guvernul nu se putea substitui atribuțiilor Președintelui României și Parlamentului pentru a lua măsuri de austeritate implicând securitatea națională, decât prin încălcarea art. 53 și 93 din Constituție.
Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră, în esență, că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și din actele internaționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 1-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Dispozițiile criticate din
au următorul conținut:
- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular;
e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la
art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la
art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:
a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);
b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";
- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor
privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale
privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile
art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";
- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 73 privind categoriile de legi, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă, precum și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în cauza de față, Curtea reține că obiectul litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă contestația depusă de Neculai Grigoraș la decizia privind recalcularea pensiei de serviciu de care beneficia în baza
privind Statutul deputaților și al senatorilor.
*) A se vedea opinia separată de la
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Articolul 1
din Legea nr. 119 prevede la lit. a)-h) categoriile de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, care devin pensii în înțelesul
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor fiind prevăzute la lit. f) a acestui articol.
Ținând cont de prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță "care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că numai dispozițiile art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
au legătură cu soluționarea litigiului referitor la pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor.
Celelalte dispoziții ale
art. 1 din Legea nr. 119/2010 , cuprinse în lit. a)-e), g) și h), se referă la pensiile de serviciu ale altor categorii socio-profesionale și, prin urmare, nu au legătură cu soluționarea litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.
În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. a)-e), g) și h) din Legea nr. 119/2010
este inadmisibilă.
II. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
- sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă vizând abilitatea Guvernului de a reglementa materia referitoare la pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor pe calea unei legi adoptate potrivit art. 114 din Constituție și a unei ordonanțe de urgență supuse prevederilor art. 115 din Constituție - Curtea reține că sa mai pronunțat asupra acestora, prin
Decizia nr. 687 din 28 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că, prin
Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a arătat că dispozițiile constituționale referitoare la angajarea răspunderii Guvernului nu disting cu privire la natura proiectului de lege, astfel că el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare, cu excluderea legii constituționale de revizuire a Constituției, pentru care există o procedură specială, în cadrul căreia Guvernul nu poate avea calitatea de inițiator. Prin urmare, adăugarea unei alte restricții nu poate avea decât semnificația modificării textului constituțional amintit.
De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție, care interzic Guvernului reglementarea în domeniul rezervat legilor organice, se referă doar la ordonanțele simple, iar nu la ordonanțele de urgență.
Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". În acest sens sunt
Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.
De asemenea, prin
Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a arătat că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, prin
Decizia nr. 421 din 9 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, a statuat că "urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare".
Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea a constatat că, în preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor
Legii nr. 119/2010 , și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin
Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 , emisă în aplicarea
Legii nr. 119/2010 , în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie a unor largi categorii socio-profesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.
III. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, prin
Decizia nr. 486 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, constatând constituționalitatea acestora.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că, prin
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".
Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [...] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Totodată, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 53 din Constituție, raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că "aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat."
De altfel, prin Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul
Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. a)-e), g) și h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Neculai Grigoraș în Dosarul nr. 17.231/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 și
art. 12 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.