Decizia nr. 226/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5^2 din Legea nr. 82/1992

privind rezervele de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din București în Dosarul nr. 13.252/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 74D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societății Comerciale B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din București, domnul avocat Cosmin Cojocaru din Baroul București, iar pentru Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, doamna consilier juridic Grațiela Albuș, lipsind cealaltă parte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta arată că prioritatea acordată statului încalcă dispozițiile constituționale, precum și pe cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În opinia sa, având în vedere că există contracte încheiate de către stat care nu sunt făcute publice, ceilalți creditori nu pot lua cunoștință de privilegiul Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale.

În continuare, doamna consilier juridic Grațiela Albuș solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere și

deciziile Curții Constituționale nr. 51 din 21 martie 2000

și nr. 1.239 din 6 octombrie 2009.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 13.252/3/2012, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5^2 din Legea nr. 82/1992

privind rezervele de stat.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din București într-un dosar având ca obiect o contestație la tabelul de creanțe, întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că actul normativ criticat este neconstituțional prin faptul că se conferă prioritate statului prin autoritățile sale în detrimentul celorlalți creditori. Acești creditori trebuie să beneficieze de garanții adecvate și suficiente care să îi protejeze împotriva eventualelor abuzuri comise de autoritățile statului sau împotriva pasivității acestuia din urmă.

Autoarea mai arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, statelor le este permisă instituirea anumitor forme de prioritate la recuperarea creanțelor, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții: prioritatea să fie stabilită prin lege, să urmărească un scop legitim și să fie asigurat un just echilibru între scopul legitim urmărit și protecția drepturilor și intereselor celorlalți creditori. De asemenea, se mai citează Hotărârea din 2 aprilie 2009 pronunțată în Cauza Belev și alții împotriva Bulgariei, potrivit căreia privilegiile statului ar trebui să fie acompaniate de garanții de procedură care să vegheze că punerea lor în aplicare și impactul pe care îl au asupra celorlalți creditori nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile.

Legea nr. 82/1992

privind rezervele de stat vizează reglementarea regimului juridic al unei categorii speciale de bunuri, respectiv rezervele de stat constituite ca rezerve materiale. Protecția aferentă acestor rezerve ar trebui să fie oferită strict în legătură și în limita acestor rezerve. Așadar, ordinea de preferință ar trebui să fie limitată strict asupra bunurilor constituite ca rezerve de stat.

Prin aplicarea

art. 5^2 din Legea nr. 82/1992

se ajunge la instituirea unui tratament preferențial în cadrul procedurii insolvenței a unor categorii de creanțe doar în funcție de titular (Agenția Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale), fără legătură efectivă cu rezervele de stat avute în vedere, respectiv nivelul legal al acestora și scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea acestor categorii speciale de bunuri.

De asemenea, interpretarea dată de dispozițiile legale criticate în sensul că ar conferi o prioritate asupra bunurilor imobile chiar și fără să fie făcut public acest privilegiu (în absența unei derogări legale exprese de la regulile generale de publicitate a privilegiilor) conduce la o nesocotire a tratamentului egalitar și a dreptului de proprietate a altor creditori.

Mai mult, prin asimilarea fără nicio distincție sau fără vreo limitare a creanțelor Agenției Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale cu cheltuielile necesare, acestea sunt așezate pe același plan cu cheltuielile procedurii insolvenței care fac posibilă derularea respectivei proceduri. Or, confundarea celor două categorii de creanțe - care au un scop și o rațiune diferite - poate conduce la îngreunarea derulării procedurii și atingerea scopului acesteia, respectiv "acoperirea pasivului debitorului" într-o procedură colectivă, fiind afectat astfel dreptul de proprietate al celorlalți creditori. De asemenea, ar putea fi chiar interpretat că nu permite efectuarea de cheltuieli de administrare și conservare a averii debitoarei.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 51 din 21 martie 2000 , potrivit căreia asimilarea creanțelor Autorității Naționale a Rezervelor de Stat/unităților teritoriale subordonate cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și constituirea acestui privilegiu în favoarea statului reprezintă o opțiune a legiuitorului și nu poate fi considerată o restrângere a drepturilor celorlalți creditori, ci doar o constituire prin lege a unui privilegiu.

De asemenea, se mai arată prin

Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012 , Curtea a statuat că toți creditorii au același interes și aceeași legitimitate în recuperarea creanțelor lor, dar lichidarea bunurilor din averea debitorului și falimentul se fac în timp, în mod treptat, situație în care nu se pot recupera deodată toate creanțele. Această împrejurare impune stabilirea unei ordini de plată în raport cu natura creanțelor, ceea ce intră în atribuțiile legiuitorului. Or, stabilirea ordinii de plată a creanțelor se face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentanților părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5^2 din Legea nr. 82/1992

privind rezervele de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 11 decembrie 1997, dispoziții care au următorul cuprins: "La cererea expresă a Administrației Naționale a Rezervelor de Stat sau, după caz, a unităților teritoriale subordonate, adresată judecătorului-sindic, creanțele acesteia, precum și ale unităților teritoriale subordonate, față de agenții economici care intră sub incidența prevederilor

Legii nr. 64/1995 , cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate față de toți creditorii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) privind proprietatea, precum și celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare, în sensul constituționalității acestora.

Astfel, prin

Decizia nr. 51 din 21 martie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 14 iulie 2000, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999

privind completarea

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat (dispoziții prin care au fost introduse prevederile

art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 ), Curtea a statuat, în esență, că reglementarea acestui privilegiu în favoarea statului reprezintă o opțiune a legiuitorului, care nu poate fi considerată o restrângere a drepturilor celorlalți creditori.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește invocarea Hotărârii din 2 aprilie 2009 pronunțată în Cauza Belev și alții împotriva Bulgariei, Curtea de la Strasbourg a constatat că s-au încălcat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În speță, foștii salariați ai unei societăți comerciale care obținuseră sentințe judecătorești împotriva acesteia nu le-au putut pune în executare din cauza opoziției Agenției pentru Creanțe Publice. Agenția a acționat în baza unor dispoziții legale naționale în scopul apărării unor creanțe publice.

Curtea a admis că statele membre au o anumită marjă de apreciere, autorităților fiscale putându-li-se acordă anumite privilegii pentru a se asigura recuperarea creanțelor publice. Totuși, în această speță, deși intervenția autorităților urmărea obiectivul respectiv, acțiunile acestora nu au respectat un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit (paragraful 65).

Curtea a constatat că intervenția Agenției Creanțelor Statului în cursul procedurilor angajate de reclamanți, precum și pasivitatea sa subsecventă, în timp ce procedurile celor interesați erau blocate, a făcut aproape imposibilă executarea hotărârilor judecătorești ale reclamanților pentru mai bine de patru ani, fără ca această situație să apară ca fiind justificată de vreun scop legitim (paragraful 66).

Având în vedere riscul pe care îl comportă astfel de privilegii pentru ceilalți creditori, în sensul că se ajunge la imposibilitatea executării creanțelor lor, Curtea a considerat că asemenea privilegii ar fi trebui să fie însoțite de anumite garanții de procedură pentru a veghea la satisfacerea lor, iar consecințele pentru ceilalți creditori să nu fie nici arbitrarii, nici imprevizibile (paragraful 91).

Curtea a mai reținut că reclamanții au fost lăsați timp de 4 ani într-o stare de incertitudine cu privire la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea lor (paragraful 91).

Curtea Constituțională observă însă că situația juridică descrisă în cazul invocat este diferită, astfel că jurisprudența instanței de la Strasbourg nu poate fi luată în considerare în dosarul de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din București în Dosarul nr. 13.252/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile

art. 5^2 din Legea nr. 82/1992

privind rezervele de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2013.