Decizia nr. 344/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.489/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 284D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocat Simona Neagu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și, pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consilier juridic Ionela Dina, cu delegație depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care arată că în materia taxei de clawback Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, iar în unele cauze procurorul de ședință a pus concluzii de admitere în raport cu art. 16 din Constituția României.

Totodată, susține că, astfel cum a menționat și instanța de contencios constituțional în

Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 , contribuția clawback este o taxă, iar cuantumul taxei clawback se stabilește la sfârșitul trimestrului în raport cu "deficitul bugetar".

Or, într-o atare situație, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot previziona de la începutul trimestrului care este suma datorată, ceea ce are consecințe negative în privința deciziilor de management asupra activității companiei.

Consideră că textul este neconstituțional în măsura în care cuantumul taxei clawback este calculată post factum, fiind determinată retroactiv pe baza unor valori care excedează controlului contribuabilului și care depinde de valoarea totală a vânzărilor tuturor plătitorilor de contribuție. O atare reglementare este lipsită de previzibilitate și stabilitate. Totodată, depune note scrise.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate susține că modalitatea de stabilire a taxei clawback a mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Totodată, arată că, în contextul măsurilor luate pentru suplimentarea surselor de venit la bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, a fost instituită taxa clawback, măsura legislativă fiind justificată obiectiv de un scop legitim în considerarea unui interes major, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente. De asemenea, depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul criticat, raportat la argumentele autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate, nu conține fine de neconstituționalitate. În acest sens arată că, astfel cum reiese și din concluziile orale, autoarea excepției de neconstituționalitate invocă faptul că formula de calcul pentru contribuția pe care o datorează cu titlu de taxă de clawback conține elemente de referință care nu sunt previzibile.

Or, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum au fost modificate și completate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , conțin mai multe variabile, având în vedere elemente care țin de dinamica socială, de fluxul consumului de medicamente etc., fără a fi imprevizibile. Dimpotrivă, alta ar fi situația în ceea ce privește lipsa previzibilității dacă s-ar stabili la începutul trimestrului o anumită sumă de plată iar la sfârșitul acestuia s-ar constata că suma datorată ar fi, în realitate, cu mult mai mare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.489/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011

au reglementat în mod expres, dar neconstituțional, includerea taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei de tip clawback instituită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , ceea ce conduce la o plată dublă către bugetul de stat pentru vânzarea acelorași produse și la o îmbogățire fără justă cauză a statului.

Totodată, taxa pe valoarea adăugată nu ar trebui supusă unei alte taxe sau inclusă în baza de calcul a altei taxe, întrucât această situație ar reprezenta aplicarea unei taxe la o altă taxă, ceea ce ar înfrânge principiile care guvernează întreaga materie fiscală la nivel comunitar.

Or, această modalitate de calcul a taxei de clawback, astfel cum a fost prevăzută de dispozițiile criticate, este profund neconstituțională, aducând o vădită vătămare principiului constituțional al legalității, principiului priorității și obligativității normelor de drept comunitar și dreptului de proprietate privată.

Autoarea excepției de neconstituționalitate mai arată următoarele:

- Prin instituirea obligației de plată a taxei clawback, deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor trebuie să plătească din propriul patrimoniu o sumă de bani deja achitată către bugetul de stat, ceea ce echivalează cu o micșorare nelegală a patrimoniului;

- Din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011

reiese că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

conține anumite prevederi discriminatorii prin modul în care era prezentată formula de calcul a taxei clawback, ceea ce este contrar prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2);

- Modul în care a fost stabilită și percepută taxa de clawback, chiar și ulterior intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , a generat numeroase probleme în practică, ceea ce a determinat legiuitorul să revină asupra formulei de calcul a taxei clawback, însă numai pentru viitor - "începând cu trimestrul IV al anului 2012".

- Se permite, astfel, îmbogățirea fără justă cauză a statului cu sumele colectate cu titlu de taxă de clawback pentru trimestrele I și II ale anului 2012, "sume eronat calculate".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată următoarele:

- Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013

[prin care Curtea a admis excepția și a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul

art. 3^1 alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , este neconstituțională], precum și prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , instanța nu mai poate sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției sub aspectul criticilor care vizează includerea taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei clawback.

- Instanța sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , prin prisma criticilor referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2) din Constituție, invocate în raport de mențiunile din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011 .

- Față de acestea din urmă, instanța apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , nu încalcă prevederile constituționale invocate. Menționează, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie.

- Se mai arată că, de fapt, criticile autoarei prezentei excepții au în vedere modul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum se arată în finalul notelor scrise, respectiv excepția este invocată la sume eronat calculate, cu titlu de taxă de clawback, care permit îmbogățirea fără justă cauză a statului, iar, în opinia instanței, o eventuală aplicare eronată a prevederilor actului normativ cu privire la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu constituie un argument în sensul că respectivul act normativ este contrar prevederilor constituționale în raport de care excepția a fost invocată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată următoarele:

- Argumentele invocate de autoarea prezentei excepții în susținerea criticii pornesc de la premisa că mențiunile justificative cuprinse în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011

atestă, de plano, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

conține dispoziții discriminatorii. Or, aceste mențiuni nu evidențiază, în sine, existența unui regim care, sub aspectul cuantumului contribuției trimestriale calculate pe baza consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor al acestei contribuții, ar contraveni principiului egalității, prevederilor referitoare la nivelul de trai sau celor privind obligațiile statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. Totodată, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012

și

Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013 .

- Din încheierea instanței de judecată și din cererea autoarei excepției de neconstituționalitate nu reiese faptul că aceasta ar fi contestat în fața instanței de contencios administrativ și acte administrative cu caracter individual emise în aplicarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 . Într-o asemenea situație, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, precum și dispozițiile

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate devine inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, astfel cum a fost completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 47 alin. (1) referitor la obligativitatea statului de a lua măsuri pentru dezvoltare economică și de protecție socială, art. 135 alin. (2) privind economia, bazată pe liberă inițiativă și concurență și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor obligatorii ale Uniunii Europene. De asemenea, este invocată Directiva 2006/112 CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial seria L nr. 347 din 11 decembrie 2006.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Din notele autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate reiese, pe de o parte, că aceasta vizează, în principal, dispozițiile

art. 3^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost completată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , respectiv faptul că aceste prevederi cuprind în mod expres includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul a taxei clawback. Pe de altă parte, se critică

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

prin prisma faptului că din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011

reiese că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

conținea anumite prevederi discriminatorii prin modul în care era prezentată formula de calcul a taxei clawback, aspect care a generat numeroase probleme în practică. Totodată, se mai reține că autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumită de modul de calcul al taxei clawback, întrucât acestea sunt "sume eronat calculate".

II. Se observă că, deși autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate în fața instanței de judecată ridică excepția de neconstituționalitate raportat la anumite critici și prevederi constituționale, respectiv la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul a taxei de clawback, instanța de judecată (Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) nu sesizează instanța de contencios constituțional cu privire la acestea, având în vedere faptul că, la momentul pronunțării încheierii de sesizare, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul

art. 3^1 alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , este neconstituțională.

III. În ceea ce privește celelalte aspecte învederate de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

a mai fost supusă controlului de constituționalitate, atât în forma sa inițială, cât și în forma modificată și completată de actele normative ulterioare, Curtea statuând că, în ceea ce privește presupusa discriminare sau calcularea greșită a taxei de clawback, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. De referință, în acest sens, este

Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012,

Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013 , sau

Decizia nr. 263 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.

Prin deciziile menționate, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a întreprins o analiză minuțioasă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

în ansamblul său, precum și asupra textelor contestate efectiv, respectiv

art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

în forma sa nemodificată, reținând în esență următoarele:

1. Subiecții obligați la plata taxei de clawback sunt circumscriși în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, potrivit

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență.

2. În ce privește individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, Curtea a reținut, potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență, că acestea figurează în lista pe care deținătorii de autorizații de punere pe piață sunt obligați să o depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanței de urgență.

3. În ce privește întinderea și modul de calcul al taxei, Curtea a reținut că aceasta este datorată trimestrial și se raportează la consumul de medicamente comercializate aferent vânzărilor fiecărui plătitor prin aplicarea unui procent "p" asupra acestora, potrivit art. 3 din ordonanța de urgență.

4. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , și în mod special ale art. 1 și 3 vizau probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, iar excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.

5. Dispozițiile

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , în forma sa inițială, aplicabile în anul 2011, nu prevedeau expressis verbis că în baza de calcul asupra căreia se aplică procentul "p" se include și taxa pe valoarea adăugată, însă, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

ce completează

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , respectiv prin introducerea art. 3^1, s-a prevăzut în mod expres că formula de calcul include și taxa pe valoarea adăugată.

Prin urmare, în cazul notificărilor transmise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate întemeiate pe dispozițiile art. 3, și nu pe

art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , numai instanțele de judecată aveau competența legală să facă interpretarea și aplicarea legii și să stabilească în ce măsură, potrivit dispozițiilor art. 3 din ordonanța de urgență, procentul "p" urmează a fi aplicat și asupra taxei pe valoarea adăugată.

6. Prin

Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , a declarat neconstituțională sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată", chiar dacă prin

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 , anterioară pronunțării acestei decizii, s-a prevăzut cu claritate că procentul "p" nu se mai aplică și asupra taxei pe valoarea adăugată.

Prin aceeași decizie, analizând evoluția prevederilor legale ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , Curtea a constatat că inițial nu era prevăzut că procentul "p" se aplică și asupra taxei pe valoarea adăugată; ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

s-a prevăzut că "începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială (...) se calculează astfel: [...]", iar "prin valoarea vânzărilor (...) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată", pentru ca apoi, potrivit ultimei completări apărute prin

Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 , să fie clarificată această problemă, în sensul că în valoarea vânzărilor asupra căreia se aplică procentul "p" nu se include și taxa pe valoarea adăugată, respectiv că, "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

(...), unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată (...)".

În tot acest interval, instanțele de judecată erau chemate să facă aplicarea prevederilor legale potrivit principiului tempus regit actum.

Cum, potrivit jurisprudenței sale constante, forța obligatorie ce însoțește dispozitivul se aplică și considerentelor deciziilor Curții Constituționale, instanțele judecătorești urmează să aplice prevederile legale potrivit deciziilor Curții Constituționale, în sensul că în baza de calcul a taxei clawback nu se include și taxa pe valoarea adăugată, sens în care este, spre exemplu,

Decizia nr. 263 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.

7. Totodată, Curtea a reținut, pe de o parte, că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 .

Pe de altă parte, Curtea a observat că prevederile criticate au fost edictate în virtutea prevederilor art. 61 din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", coroborate cu cele ale art. 115 referitoare la delegarea legislativă, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia.

IV. În ceea ce privește considerațiile autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la mențiunile cuprinse în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011 , respectiv în expunerea de motive, Curtea reține că acestea nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât preambulul ordonanței de urgență fundamentează îndeplinirea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) și rațiunea care a stat la baza adoptării actului normativ pe calea delegării legislative.

V. Referitor la invocarea de către autoarea excepției de neconstituționalitate, în motivarea acesteia, a prevederilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, Curtea observă, pe de o parte, că acesta nu are incidență în cauză, întrucât includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul a taxei clawback a fost considerată neconstituțională prin decizia mai sus menționată. Pe de altă parte, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii, a cărei soluționare revine judecătorului învestit cu soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu

Decizia nr. 219 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010.

VI. În ceea ce privește susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la cuantumul taxei clawback, care se stabilește la sfârșitul trimestrului în raport de "deficitul bugetar", Curtea reamintește că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor).

În această situație, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu sunt dezavantajați, întrucât taxa clawback, respectiv contribuția rezultată în urma aplicării procentul "p", depinde de valoarea propriilor vânzări și în funcție de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință. Potrivit

art. 3^1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , "valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este de 1.425 milioane lei.(...)."

VII. Având în vedere evoluția legislativă în materia taxei clawback, precum și jurisprudența Curții Constituționale, respectiv faptul că aspectele invocate de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate au fost soluționate prin numeroase decizii ale instanței de contencios constituțional, critica de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost modificată și completată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, în raport cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.489/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.