Decizia nr. 1363/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3), art. 257 alin. (2) lit. b) și

art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Pană Maria Camelia în Dosarul nr. 3.375/113/2010 al Tribunalului Brăila - Secția comercială și contencios administrativ și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.305D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.375/113/2010, Tribunalul Brăila - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3), art. 257 alin. (2) lit. b) și

art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Pană Maria Camelia cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva Deciziei Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Brăila nr. 40 din 26 aprilie 2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate, care instituie obligativitatea contribuției la sistemul public de asigurări sociale de sănătate, sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 34, art. 45, art. 53 și art. 56 alin. (1) și (2). În acest sens, arată că, deși nu a optat pentru asigurare în cadrul sistemul de asigurări sociale de sănătate, este obligat ca, în temeiul dispozițiilor legale criticate, să achite retroactiv contribuția către acest sistem, împreună cu penalități și majorări.

Tribunalul Brăila - Secția comercială și contencios administrativ consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile aduse.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3), art. 257 alin. (2) lit. b) și

art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

a fost modificat prin

art. VIII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, păstrându-se însă soluția legislativă criticată.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 208 alin. (3) lit. e): "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: [...]

e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;"

- Art. 208 alin. (6): "Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate."

- Art. 215 alin. (1) și (3): "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz. [...]

(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.";

- Art. 257 alin. (2) lit. b): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra: [...]

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;"

- Art. 259 alin. (7) lit. b): "(7) Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: [...]

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;"

- Art. 259 alin. (8): "Pentru situațiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz."

Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: ale art. 1 alin. (3) privind demnitatea umană, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 23 privind libertatea individuală, art. 34 privind ocrotirea sănătății, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 56 alin. (1) și (2) referitor la contribuțiile financiare.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Legea fundamentală și motivări asemănătoare.

Astfel, prin

Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a reținut că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie, astfel că dispozițiile de lege criticate reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.

În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat că "respectarea obligațiilor ce revin cetățenilor potrivit legislației în vigoare nu poate fi privită ca o violare a libertății individuale și a siguranței persoanei".

Analizând susținerile referitoare la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate prevăd obligația plății contribuției de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligație, dar nu au îndeplinit-o. Or, atât timp cât contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate a fost prevăzută de lege, dar nu a fost îndeplinită, nu se poate susține că prevederile de lege criticate instituie o prevedere nouă cu efecte retroactive, ci doar impun respectarea legii existente.

Referitor la libertatea economică, Curtea, prin

Decizia nr. 476 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, a statuat că art. 45 din Constituție garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora, condiționat însă de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligațiilor legale ce revin persoanelor care desfășoară o activitate independentă nu poate fi privită ca o restrângere a liberei inițiative.

De asemenea, prin deciziile amintite, precum și prin

Decizia nr. 838 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, Curtea a reținut și faptul că dispozițiile de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 16 și art. 53 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3), art. 257 alin. (2) lit. b) și

art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Pană Maria Camelia în Dosarul nr. 3.375/113/2010 al Tribunalului Brăila - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.