Decizia nr. 620/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Interpretează 1
- Decizia nr. 20/2011 17 octombrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda în Dosarul nr. 8.942/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 513D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 514D/2012 având ca obiect prevederile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda în Dosarul nr. 645/117/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 514D/2012 la Dosarul nr. 513D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 18 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 8.942/117/2010 și nr. 645/117/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva sentințelor pronunțate de Tribunalul Cluj în cauze având ca obiect drepturi salariale, respectiv indemnizația de concediu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că indemnizația de concediu de odihnă nu intră sub incidența dispozițiilor criticate, întrucât în cuprinsul
Legii nr. 118/2010 , al
și al
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
nu se face referire la indemnizația de concediu de odihnă și, pe cale de consecință, nu vizează această indemnizație. În continuare se arată faptul că indemnizația de concediu de odihnă nu poate fi asimilată cazurilor enumerate de
Legea nr. 118/2010 , obligația de plată a acesteia nefiind susceptibilă de executare succesivă, ci dintrodată, deosebindu-se, astfel, de obligațiile de natură salarială.
De asemenea, invocând practica unor instanțe de judecată, arată că indemnizația de concediu, ca prestație unică, nu poate fi asimilată unor alte indemnizații pe care salariatul le primește succesiv, numai acestea putând fi drepturi salariale, astfel că diminuarea cu 25% prevăzută de
nu afectează indemnizația de concediu.
Totodată, se consideră că dispozițiile criticate, în ceea ce privește diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă, sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, încălcând principiul neretroactivității legii. Textul de lege criticat creează și o discriminare, deoarece diminuarea indemnizației de concediu de odihnă are loc în funcție de momentul la care se solicită aceasta, ceea ce determină și încălcarea principiului egalității prevăzut de art. 16 din Constituție și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În acest sens arată că, în urma solicitării și aprobării efectuării concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, plata indemnizației de concediu de odihnă trebuie efectuată cu cel puțin 10 sau 5 zile, după caz, conform contractelor colective de muncă, înainte de plecarea în concediu, astfel că dreptul la indemnizația de concediu s-a născut anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 118/2010 . Într-o atare situație, a impune aplicarea legii unei situații juridice anterioare apariției actului normativ echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, astfel că nu se poate pretinde restituirea echivalentului de 25% din indemnizația de concediu încasată pe motivul intervenirii actului normativ ulterior încasării acesteia.
De asemenea, consideră că se creează o stare de discriminare, ce determină încălcarea principiului egalității prevăzut de art. 16 din Constituție.
Se mai arată că indemnizația de concediu are natura juridică a unui drept de creanță, având valoare de "bun".
Curtea de Apel Cluj - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu următorul conținut: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , prevederile legale criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 31 decembrie 2010.
Însă, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea constată că este competentă să exercite controlul de constituționalitate cu privire la dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care și-au produs efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate, potrivit principiului tempus regit actum.
2. Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu,
Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012, și, spre exemplu,
Decizia nr. 280 din 22 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 mai 2012, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Cu acel prilej, invocând jurisprudența sa anterioară, Curtea a arătat că prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010
și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Totodată, prin
Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. Curtea a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății.
De asemenea, Curtea a statuat de principiu că, în contextul legislativ actual, prin
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind
Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.
O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior
Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea
Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile și în ceea ce privește diminuarea cu 25% a indemnizațiilor și altor drepturi salariale, respectiv a indemnizației de concediu.
3. În continuarea celor reținute mai sus, Curtea a observat că, în ceea ce privește aspectele invocate referitoare la modul de aplicare și interpretare a legii, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit c ă, "întrucât după intrarea în vigoare a
Legii nr. 118/2010 , cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Învățământ Turda în dosarele nr. 8.942/117/2010 și nr. 645/117/2011 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.