Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 466/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

prezumat în vigoare

Data actului
8 mai 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 557 din 7 august 2012
Citează
11 acte
Structură
0 articole · 16.379 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Promulgă 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în Dosarul nr. 2.976/40/2011 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.490D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.538D/2011, nr. 1.539D/2011 și nr. 1.577D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarele nr. 786/40/2011, nr. 795/40/2011 și nr. 3.505/40/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.538D/2011, nr. 1.539D/2011 și nr. 1.577D/2011 la Dosarul nr. 1.490D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 31 ianuarie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.976/40/2011, prin încheierile din 19 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 786/40/2011 și nr. 795/40/2011 și prin Încheierea din 31 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.505/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de instanța judecătorească, din oficiu, în cauze având ca obiect acordarea unor drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța judecătorească formulează o critică de neconstituționalitate extrinsecă a

Legii nr. 118/2010

și susține, în esență, că, prin nerespectarea termenelor și condițiilor impuse de

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost lipsită de substanță forma de control de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora.

Astfel,

Legea nr. 118/2010

a fost adoptată de Parlament în procedură de urgență la 29 iunie 2010 și a fost trimisă Președintelui României, în aceeași zi, fiind promulgată tot în data de 29 iunie 2010, prin

Decretul nr. 603/2010 .

Or, Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar trebuia depusă la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului și comunicată Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului. După expirarea unui termen de două zile, actul adoptat de Parlament putea fi trimis Președintelui României, în vederea exercitării dreptului constituțional de a sesiza Curtea Constituțională pentru verificarea modalității de punere de acord cu deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010 ori pentru a promulga actul normativ. Această procedură, cât și termenul de două zile nu au fost respectate, atât timp cât legea a fost trimisă Președintelui și promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată - 29 iunie 2010.

Arată, totodată, că în sistemul de drept românesc, în Monitorul Oficial al României se publică doar forma de lege adoptată de Parlament în legătură cu care Curtea Constituțională s-a pronunțat în măsura în care a fost sesizată pentru exercitarea controlului "a priori" de constituționalitate. Nu există nicio obligație legală privind publicarea proiectelor de lege în Monitorul Oficial al României, respectiv a proiectelor de lege puse de acord cu decizia Curții Constituționale privind o obiecție de neconstituționalitate admisă, înainte de promulgarea acestora. Cu alte cuvinte, singura modalitate de comunicare, spre opozabilitate, a actului normativ adoptat în primă instanță sau pus de acord cu decizia Curții Constituționale este cea reglementată de

art. 15 din Legea nr. 47/1992 .

Or, din evidențele electronice ale Camerei Deputaților rezultă că proiectul de act normativ nu a fost depus la secretarul general al Camerei Deputaților, în vederea exercitării dreptului de a formula obiecții de neconstituționalitate de către membrii Parlamentului.

În egală măsură, prin necomunicarea proiectului de text normativ Înaltei Curți de Casație și Justiție și Avocatului Poporului, aceste instituții au fost lipsite de dreptul de a formula obiecții de neconstituționalitate, fiind încălcate astfel prevederile

art. 15 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 146 din Constituția României, republicată. Faptul necomunicării proiectului de act normativ celor două instituții reprezintă un viciu de procedură care nu poate fi înlăturat, sub nicio formă, în condițiile în care "respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", potrivit art. 1 alin. (5) din Constituție, și "Nimeni nu este mai presus de lege", potrivit art. 16 alin. (2) din Constituție.

În raport de considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 975 din 7 iulie 2010 , instanța judecătoreas că consideră că

Legea nr. 118/2010

nu putea să între în vigoare la 3 iulie 2010, atât timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecție de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul și-a exprimat punctul de vedere în Dosarul nr. 1.490D/2011 în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 975 din 7 iulie 2010 .

În dosarele nr. 1.538D/2011, nr. 1.539D/2011 și nr. 1.577D/2011, Guvernul a comunicat că, în lipsa informațiilor necesare cu privire la modul de îndeplinire a procedurii prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale, în vederea pronunțării asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, nu poate formula un punct de vedere cu privire la temeinicia susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate. De asemenea, precizează că, întrucât modul de respectare a procedurii prevăzute de lege reprezintă aspecte de fapt, veridicitatea afirmațiilor autorului excepției sub acest aspect poate fi verificată doar de instanța de contencios constituțional în cadrul analizării excepției, prin solicitarea informațiilor necesare de la instituțiile abilitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate cu privire la

Legea nr. 118/2010

este inadmisibilă, deoarece aceste prevederi legale au o aplicabilitate limitată în timp, respectiv în perioada 1 iulie-31 decembrie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind caracterele statului român și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" și art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 118/2010

au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ. Cu toate acestea, aceste prevederi de lege au continuat să își producă efectele juridice în cauzele deduse judecății instanței de fond, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale, Curtea urmează a analiza constituționalitatea normelor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, și

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

În continuare, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 118/2010

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză [a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010,

Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012,

Decizia nr. 256 din 20 martie 2012 *) și

Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 **), nepublicate până la data pronunțării prezentei decizii].

---------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012.

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012.

Astfel, referitor la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a

Legii nr. 118/2010 , susținută prin prisma nerespectării termenului stabilit pentru sesizarea Curții Constituționale, în vederea exercitării controlului constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora de Președintele României, Curtea a observat că dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituție nu conțin o referire expresă asupra acestui termen. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii

legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992 , care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile.

De asemenea, Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea în acest fel a controlului de constituționalitate a priori.

Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de

art. 146 lit. a) din Constituție. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010 , titularii dreptului de sesizare prevăzuți la art. 146 lit. a) din Constituție și-au exercitat acest drept (a se vedea, chiar

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 ). Astfel, chiar dacă Președintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, ceea ce s-a și întâmplat (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010).

În consecință, Curtea a constatat că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.

Pe de altă parte, Curtea a statuat că promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).

De altfel, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a

Legii nr. 47/1992 , republicată, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii.

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În final, Curtea constată că, în raport de considerentele exprimate, nu poate reține nici criticile de neconstituționalitate formulate față de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 16 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarele nr. 2.976/40/2011, nr. 786/40/2011, nr. 795/40/2011 și nr. 3.505/40/2011 ale acestei instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012.

*)

Decizia Curții Constituționale nr. 256 din 20 martie 2012

**)

Decizia Curții Constituționale nr. 365 din 24 aprilie 2012

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.