Decizia nr. 66/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în Dosarul nr. 6.274/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.554D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.555D - 1.565D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 3.637/40/2011 nr. 3.665/40/2011 nr. 3.664/40/2011 nr. 3.648/40/2011 nr. 3.651/40/2011 nr. 3.641/40/2011 nr. 3.643/40/2011 nr. 3.663/40/2011 nr. 3.509/40/2011 nr. 3.672/40/2011 și nr. 3.752/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.555D - 1.565D/2011 la Dosarul nr. 1.554D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.555D - 1.565D/2011 la Dosarul nr. 1.554D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în sensul acesta deciziile Curții Constituționale nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010. În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție, se arată că, potrivit prevederilor

art. 138 alin. (1) și (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 , drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot fi negociate sau modificate prin contracte colective de muncă, iar, în cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale. Referitor la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a

Legii nr. 118/2010 , se arată că aceasta a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori și a fost declarată constituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 975 din 7 iulie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 6.274/40/2011, 3.637/40/2011, 3.665/40/2011, 3.664/40/2011, 3.648/40/2011, 3.651/40/2011, 3.641/40/2011, 3.643/40/2011, 3.663/40/2011, 3.509/40/2011, 3.672/40/2011 și 3.752/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în cauze având ca obiect plata diferenței dintre salariul cuvenit conform contractelor individuale de muncă și salariul efectiv încasat în perioada iulie 2010 - decembrie 2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele criticate încalcă dreptul de proprietate asupra sumei, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și salariul efectiv primit în perioada iulie - decembrie 2010, drept ce reprezintă un bun în sensul art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și al art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fapt ce contravine normelor europene anterior amintite și, totodată, dispozițiilor constituționale ale art. 20 și art. 148 alin. (2), precum și dispozițiilor art. 44 alin. (1)-(3) și art. 136 din Constituție. De asemenea, autorul arată că, în schimbul diminuării drepturilor salariale potrivit dispozițiilor legale criticate, nu se acordă despăgubiri proporționale și susține încălcarea, prin prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , a dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (5) și art. 53. Sunt invocate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 și 23 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei și Cazacu împotriva Republicii Moldova.

Se afirmă că, deși prevederile

Legii nr. 118/2010

referitoare la diminuarea salariilor ar fi trebuit aplicate până la data de 31 decembrie 2010, legea criticată își produce efectele și în prezent, întrucât calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 are ca bază salariul brut din luna octombrie a anului 2010, care a fost diminuat conform acestor dispoziții legale.

În susținerea neconstituționalității

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, se afirmă că aceasta a fost adoptată cu încălcarea termenului de două zile prevăzut la

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și, implicit, a prevederilor art. 147 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în susținerea opiniei exprimate deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010 și nr. 975 din 7 iulie 2010.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât dispozițiile

Legii nr. 118/2010

au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv în perioada iulie-decembrie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său.

Dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

au următorul cuprins: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.".

Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5) privind garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă și a caracterului obligatoriu al convențiilor colective, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 - Proprietatea, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curții Constituționale și ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de proprietate și art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși textele criticate, referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , prevederile

art. 1 din Legea nr. 118/2010

continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente (a se vedea

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, și

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011), urmează a analiza constituționalitatea acestora.

II. Referitor la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a

Legii nr. 118/2010 , Curtea a reținut prin

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, că natura juridică a termenului de două zile prevăzut la

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea în acest fel a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, prin aceeași decizie, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituție. Astfel, chiar dacă Președintele a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării. Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii. De altfel, prin

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , anterior referită, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a

Legii nr. 47/1992 , republicată, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.

III. În privința constituționalității intrinseci a textelor criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 . Cu aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, reținând că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă, ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că această măsură prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Totodată, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare prin textele criticate a dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție, întrucât drepturile salariale din sectorul bugetar stabilite de legi speciale între limite minime și maxime se determină concret prin negocieri colective, dar numai între limitele legale, conform prevederilor

art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. De altfel, prin

Decizia nr. 383 din 23 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, și

Decizia nr. 574 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea Constituțională a statuat că încheierea contractelor colective de muncă nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste contracte sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, contractele colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale.

Curtea reține că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile și, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reține incidența prevederilor art. 44 din Constituție și nici a dispozițiilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (A se vedea

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, și

Decizia nr. 1.465 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2012.) De altfel, în acest sens sunt și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunțate în cauzele Aleksandr Ponomarev împotriva Rusiei și Zahid Mammadov și alții împotriva Azerbaijanului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale

Legii nr. 118/2010

în ansamblul său, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 6.274/40/2011, 3.637/40/2011, 3.665/40/2011, 3.664/40/2011, 3.648/40/2011, 3.651/40/2011, 3.641/40/2011, 3.643/40/2011, 3.663/40/2011, 3.509/40/2011, 3.672/40/2011 și 3.752/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.