Decizia nr. 741/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Lucia Iunian în Dosarul nr. 4.454/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 500D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Călin Valentin Toma, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 . În acest sens, susține că aceste prevederi de lege încalcă art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care dreptul la acțiune se naște ulterior împlinirii termenului de prescripție prevăzut de articolul de lege criticat. Astfel, arată că art. 45 alin. (5) este neconstituțional în privința situațiilor în care, la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 , titularul dreptului subiectiv nu cunoștea și nici nu ar fi putut cunoaște fapta ilicită. Depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.454/3/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Lucia Iunian într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt, în parte, neconforme cu Constituția și aduc atingere accesului liber la justiție, deoarece prescripția curge numai de la momentul când persoana interesată a cunoscut sau trebuia să cunoască fapta ilicită.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat prevede un termen special, legea asigurând posibilitatea de valorificare a dreptului de către titularul său în cadrul unui termen impus de rațiuni sociale majore, ceea ce nu este similar cu îngrădirea accesului la justiție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

deciziile nr. 126/2009

și nr. 239/2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care prevăd că, "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea reține că autorul acesteia invocă neconstituționalitatea prevederilor de lege menționate din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, apreciind că, "în cazul în care dreptul la acțiune se naște după expirarea termenului prevăzut de

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , se ajunge în situația în care dreptul la acțiune se stinge înainte de a se naște", ceea ce înlătură dreptul la acțiune, respectiv dreptul de acces la justiție.

Așadar, autorul criticii susține că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care dreptul la acțiune se naște ulterior împlinirii termenului de prescripție prevăzut prin

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 .

În acest context, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepției vizează probleme de aplicare a textului de lege criticat, ce excedează atribuțiilor Curții Constituționale, fiind de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

De altfel, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, în acest sens, fiind, de exemplu,

Decizia nr. 249 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 20 aprilie 2006, sau

Decizia nr. 200 din 10 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2011.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că "exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene", iar "împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acțiunii în constatarea nulității, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia nu s-a conformat exigenței legale, lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans."

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Lucia Iunian în Dosarul nr. 4.454/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.