Decizia nr. 798/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în Dosarul nr. 1.722/83/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 805D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 806D/2012 și nr. 843D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în dosarele nr. 1.724/83/2011 și nr. 1.713/83/2011* ale Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, și în dosarele nr. 827D/2012, nr. 1.031D/2012, nr. 1.128D/2012 și nr. 1.138D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010 , ridicată de același autor în dosarele nr. 1.721/83/2011, nr. 1.760/83/CA/2011 - R, nr. 1.737/83/CA/2011 - R și nr. 1.705/83/CA/2011 - R ale Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 806D/2012, nr. 827D/2012, nr. 843D/2012, nr. 1.031D/2012, nr. 1.128D/2012 și nr. 1.138D/2012 la Dosarul nr. 805D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 martie 2012, pronunțate în dosarele nr. 1.722/83/2011 și nr. 1.724/83/2011, și prin Decizia civilă nr. 1.122/2012 - R din 20 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.713/83/2011*, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 118/2010 , excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în cauze având ca obiect drepturi bănești.

Prin Încheierea din 15 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.721/83/2011, prin Decizia civilă nr. 2.065/CA/2012 - R din 2 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.760/83/CA/2011 - R, și prin încheierile din 11 iunie 2012, pronunțate în dosarele nr. 1.737/83/CA/2011 - R și nr. 1.705/83/CA/2011 - R, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 118/2010 , excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare, în cauze având ca obiect litigii de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertății la muncă a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre acești membri nu și-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Arată că, întrucât nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute în cuprinsul art. 42 din Constituție, scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forțată. Autorul nu consideră că i s-a încălcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-și exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiții impuse de Guvern. În continuare, arată că, prin aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 118/2010 , salariații din sectorul bugetar au fost discriminați față de salariații din celelalte sectoare de activitate și față de toate celelalte categorii de cetățeni, întrucât măsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivalează ca efecte cu o creștere a impozitului pe venit, stabilită numai pentru o parte a populației. Consideră că sarcina stopării crizei economice, reprezentând un fenomen social global, și a preîntâmpinării dezvoltării unor consecințe grave trebuia să între în responsabilitatea tuturor cetățenilor țării, iar nu numai în cea a lucrătorilor din sectorul bugetar.

Mai arată că, în cauză, angajatorul avea obligația de a emite dispoziții individuale de reducere a salariilor cu 25% pentru fiecare salariat în parte, astfel încât textul de lege criticat contravine prevederilor art. 31 din Constituție privind dreptul persoanei la informație.

Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât adoptarea măsurilor prevăzute în cuprinsul

Legii nr. 118/2010

a fost determinată de necesitatea stabilității economice a țării, în contextul crizei economice mondiale, având, de altfel, un caracter temporar, și nu încalcă prevederile constituționale privind nediscriminarea, atât timp cât s-a aplicat tuturor categoriilor de bugetari. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

deciziile nr. 872/2010 , nr. 874/2010, nr. 1.655/2010, nr. 1.155/2011, nr. 66/2012, nr. 99/2012, nr. 132/2012 și nr. 157/2012.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 827D/2011, nr. 1.409D/2011 și nr. 133D/2012 ale Curții Constituționale, cauze în care apreciază că dispozițiile de lege criticate constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional de proprietate ce afectează dreptul la salariu, în sensul de "bun", cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție. De asemenea, arată că reducerea salariilor a intervenit pentru o perioadă limitată de timp, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul neîncălcării de către statul român a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 31 privind dreptul la informație, art. 41 alin. (1) referitor la munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea

Legii nr. 118/2010

prin raportare la prevederile

art. 16 și 41 din Constituție, de exemplu, prin Decizia nr. 447 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2012. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, "după intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010 , pentru întregul personal bugetar, cuantumul brut al salariului, soldelor și indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv al sporurilor, indemnizațiilor și altor drepturi salariale, stabilite conform

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost afectat de o reducere de 25%, astfel încât nu se poate vorbi despre o discriminare a reclamanților în raport cu alte categorii de personal bugetar, întrucât reducerea se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același mod și în aceeași proporție. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor angajaților, ci impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat", precum și că "modul de salarizare a personalului bugetar este stabilit prin lege, reflectând posibilitățile financiare ale statului de a susține plata salariilor, fapt ce conduce la concluzia că la încheierea contractelor individuale de muncă nu a avut loc o negociere veritabilă a salariului, întrucât angajatul aderă la un contract de muncă în care salariul, ca element component al contractului, este predeterminat. Membrii de sindicat, reclamanți în cauza dedusă judecății, au calitatea de salariați în cadrul unităților intimate, făcând parte din categoria de personal bugetar ce are drepturile salariale stabilite în baza

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, la încheierea contractului de muncă, nu a avut loc o negociere a cuantumului salariului și nu se poate susține faptul că prin adoptarea

Legii nr. 118/2010

s-au încălcat dispozițiile din contractele de muncă ale salariaților din sectorul bugetar. Critica autorului, potrivit căreia scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forțată, membrilor sindicatului fiindu-le încălcat dreptul de a-și exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiții impuse de Guvern, nu poate fi reținută. Nicio prevedere din legislația românească nu obligă salariații din sectorul bugetar de a-și continua activitatea în cadrul aceleiași instituții în care și-au desfășurat-o anterior diminuării cuantumului salariului/indemnizației/soldei. Dimpotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă, astfel încât salariatul, în orice momentdorește, poate solicita desfacerea contractului de muncă în cazul în care nu mai este mulțumit de condițiile de muncă sau de cuantumul salariului, ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului".

În același timp, prin

Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.

Prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010

și

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului.

În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că măsura reducerii salariilor prevăzută de

Legea nr. 118/2010

nu a determinat suportarea unei sarcini disproporționate și excesive, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, instanța de contencios european al drepturilor omului a considerat că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunțată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 21).

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a obligației angajatorului de a emite dispoziții individuale de reducere a salariilor cu 25% pentru fiecare salariat în parte, astfel încât acesta a încălcat prevederile art. 31 din Constituție referitor la dreptul persoanei la informație, Curtea constată că această critică privește exclusiv modalitatea de aplicare a legii de către autoritățile publice și nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în dosarele nr. 1.722/83/2011, nr. 1.724/83/2011, nr. 1.713/83/2011*, nr. 1.721/83/2011, nr. 1.760/83/CA/2011 - R, nr. 1.737/83/CA/2011 - R și nr. 1.705/83/CA/2011 - R ale Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.