Decizia nr. 1172/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marian Olteanu în Dosarul nr. 1.693/335/2009 al Judecătoriei Videle.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.693/335/2009, Judecătoria Videle a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de Marian Olteanu cu ocazia soluționării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) și

art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, întrucât reglementează infracțiuni pe calea ordonanței de urgență, în condițiile în care infracțiunile și pedepsele se stabilesc de Parlament prin lege organică. Invocă, în acest sens, și contradicția cu dispozițiile art. 141 din Codul penal, potrivit cărora "Prin «lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete»". Totodată, consideră că prevederile

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

încalcă și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, libertatea individuală, dreptul la liberă circulație, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile constituționale referitoare la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanțe de urgență, deoarece afectează drepturi și libertăți cetățenești prevăzute de Constituție, și anume libertatea individuală și dreptul la liberă circulație.

Judecătoria Videle apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins:

- Art. 86: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancționează și persoana care încredințează cu știință un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2) sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influența alcoolului sau a unor produse ori substanțe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.";

- Art. 87: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai și care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

(3) Substanțele sau produsele stupefiante, precum și medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc de către Ministerul Sănătății Publice, iar lista acestora se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

(5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 25 privind dreptul la liberă circulație, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, precum și ale art. 115 alin. (6) referitoare la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanțe de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens este

Decizia nr. 605 din 6 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010, prin care Curtea, făcând referire la jurisprudența sa constantă în materie, a reținut că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență. Pentru aceste motive, este neîntemeiată critica dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în sensul că normele imperative ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție ar exclude reglementarea, pe calea ordonanței de urgență, a infracțiunilor.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Totodată, autorul excepției invocă contradicția dintre dispozițiile

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și prevederile art. 141 din Codul penal. O asemenea critică nu poate fi însă reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale" și că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Or, stabilirea de infracțiuni în ceea ce privește circulația pe drumurile publice are ca scop, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective" și nu este de natură să încalce drepturile fundamentale reglementate de art. 23 și 25 din Constituție, și anume libertatea individuală și dreptul la liberă circulație. De altfel, și "libera circulație", potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 25 alin. (1), se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Pentru aceleași motive, prevederile

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu aduc atingere nici dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marian Olteanu în Dosarul nr. 1.693/335/2009 al Judecătoriei Videle.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2010.