Decizia nr. 1032/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ion Sorescu și Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 48/2007 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 48.523/3/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ion Sorescu și Elena Sorescu într-o cauză având ca obiect revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, deși în temeiul

art. 46 din Legea nr. 10/2001 , republicată, au putut fi atacate în justiție actele de înstrăinare a imobilelor achiziționate în baza

Legii nr. 112/1995 , prin

art. III din Legea nr. 247/2005

s-a introdus o nouă cale de atac împotriva actelor juridice încheiate după data de 14 ianuarie 2001, în baza

Legii nr. 112/1995 , ceea ce, în opinia acestora, contravine art. 44 din Constituție. Aceasta deoarece, prin instituirea unui nou termen pentru a putea ataca în justiție actele de înstrăinare încheiate în baza

Legii nr. 112/1995 , se pune în dificultate principiul securității raportului juridic, datorită modului în care s-au succedat prevederile legale referitoare la restituirea imobilelor preluate abuziv. Din această perspectivă, prevederile

art. III din Legea nr. 247/2005

sunt neconstituționale, fiind în total dezacord cu art. 11 și 20 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și, respectiv, la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicție cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din titlul II din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.

Acest text de lege are următorul cuprins:

"Art. III. - Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de

art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , cu modificările ulterioare, și care nu au fost atacate în instanță în condițiile

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului."

Autorii excepției susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și celor ale art. 11 și 20 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și, respectiv, la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, prin

Decizia nr. 48 din 16 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2007, sau

Decizia nr. 534 din 13 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a reținut că "prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente s-au adus modificări

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

față de dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2), prin deciziile mai sus menționate, Curtea a statuat că acestea nu conțin norme contrare principiului garantării și ocrotirii, în mod egal, a dreptului de proprietate, ci constituie o aplicare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la afectarea principiului securității raporturilor juridice și despre perpetuarea posibilității de a ataca în justiție actele de înstrăinare încheiate în condițiile

Legii nr. 112/1995 , întrucât reglementarea criticată vizează situații juridice diferite, care beneficiază de tratament juridic diferențiat.

Legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situații speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacării într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Așa fiind, persoanele care pot ataca actele juridice de înstrăinare în condițiile

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

se află într-o situație juridică diferită față de persoanele care au încheiat contracte până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și cu respectarea condițiilor legale impuse, ceea ce determină și un tratament juridic diferențiat.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ion Sorescu și Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.