Decizia nr. 1023/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Nicolae Guguștea în Dosarul nr. 8.524/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a depus note scrise prin care solicită judecarea în lipsă, prilej cu care reiterează o serie de argumente în sprijinul admiterii excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.524/63/2009, Tribunalul Dolj - Secția pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Nicolae Guguștea într-o cauză civilă având ca obiect nulitate adopție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 57 din Legea nr. 273/2004

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), care garantează accesul liber la justiție al oricărei persoane pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, întrucât îngrădesc acestuia dreptul de a solicita în instanță constatarea nulității adopției.

Tribunalul Dolj - Secția pentru minori și familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia la data sesizării instanței de contencios constituțional, îl constituiau prevederile

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, acest act normativ a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009 și, ca urmare a renumerotării textelor, art. 57 a devenit art. 63 din lege, cu același conținut.

Ca atare, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunța îl constituie prevederile

art. 63 din Legea nr. 273/2004 , care au următorul conținut:

"Art. 63. - Acțiunea în declararea nulității adopției aparține oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacității depline de exercițiu, acțiunea aparține numai acestuia."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și având motivări similare.

În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 1.327 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 10 decembrie 2009, sau

Decizia nr. 73 din 21 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că reglementarea legală criticată nu contravine art. 21 din Legea fundamentală.

Prin aceste decizii, Curtea a constatat că " Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției stabilește, cu valoare de regulă de bază a adopției, principiul interesului superior al copilului. Legea prevede expres acest principiu în cap. I intitulat «Dispoziții generale», art. 2 lit. a) și în art. 5 alin. (1) referitor la condițiile de fond ale adopției. Luând în considerare principiul menționat, legea definește nulitatea adopției ca o sancțiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului.

Astfel, stabilind în primul alineat al art. 62 că adopția este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiții de fond sau de formă prevăzute de lege, legea instituie în cel de-al doilea alineat al aceluiași articol norma după care instanța va putea respinge cererea de declarare a nulității adopției, dacă va constata că menținerea adopției este în interesul celui adoptat."

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că "legiuitorul a instituit o nulitate sub condiție - aceea ca menținerea adopției să fie în interesul superior al copilului - și că această sancțiune juridică nu poate fi caracterizată ca o nulitate absolută. Reglementarea în acest mod a nulității adopției nu contravine normelor și principiilor Constituției, ci, dimpotrivă, având în vedere scopul adopției (...), și anume creșterea și educarea copilului într-un mediu familial, este pe deplin concordantă cu art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor»".

Așa fiind, Curtea reține că reglementarea, prin dispozițiile cuprinse în textul de lege criticat, a exercitării acțiunii în declararea nulității adopției reprezintă o consecință firească a modului în care legiuitorul a conceput și a definit nulitatea adopției, ca o sancțiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului. În condițiile în care adoptatul dobândește capacitatea deplină de exercițiu nu mai este necesar ca interesul superior al acestuia să fie apărat pe calea intentării de către orice persoană interesată a unei cereri de declarare a nulității adopției și nici pe calea aprecierii de către instanța de judecată a interesului lui de a se menține adopția. A admite că, și după ce adoptatul a devenit major, exercitarea acțiunii de declarare a adopției ar putea fi exercitată de altă persoană echivalează cu nerecunoașterea aptitudinii celui în cauză de a-și identifica propriul interes și, deci, cu negarea capacității lui de exercițiu.

Prin urmare, Curtea constată că nu se poate primi susținerea potrivit căreia reglementarea criticată este de natură să restrângă accesul la justiție al persoanelor interesate, altele decât adoptatul cu deplină capacitate de exercițiu, întrucât accesul la justiție implică un interes legitim, iar, în cazul analizat, interesul legitim de declarare a nulității adopției sau de menținere a acesteia aparține în exclusivitate adoptatului.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 63 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Nicolae Guguștea în Dosarul nr. 8.524/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.