Decizia nr. 1137/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblul ei, și ale

art. 13 din același act normativ, precum și ale Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul ei, și ale art. 1, art. 13 pct. 2, art. 16, art. 29 și art. 33 din același act normativ, excepție ridicată de Petre Trandafir și Neculai Coman în Dosarul nr. 6.130/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2010 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 septembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.130/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblul ei, și ale

art. 13 din același act normativ, precum și ale Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul ei, și ale art. 1, art. 13 pct. 2, art. 16, art. 29 și art. 33 din același act normativ.

Excepția a fost ridicată de Petre Trandafir și Neculai Coman cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect infracțiuni de corupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia Petre Trandafir susține că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. l) referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Ministerului Public și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile și domeniul de reglementare prin ordonanțe de urgență, deoarece, fără să existe o situație extraordinară, Guvernul a adoptat actul normativ criticat, de natură a afecta regimul unei instituții fundamentale a statului, parte componentă a autorității judecătorești, și anume Ministerul Public, a cărui organizare și funcționare reprezintă un domeniu de reglementare rezervat exclusiv Parlamentului.

Referitor la prevederile criticate din

Legea nr. 78/2000 , autorul excepției Neculai Coman invocă, după cum urmează:

- neconstituționalitatea

art. 1 din Legea nr. 78/2000

raportat la dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora, precum și ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, deoarece incriminează persoane, și nu fapte. Astfel, dispozițiile de lege criticate creează un regim juridic separat de dreptul comun pentru persoanele circumstanțiate, cărora li se aplică pedepse majorate pentru săvârșirea unor infracțiuni preexistente în Codul penal sau în legi penale speciale;

- neconstituționalitatea

art. 13^2 din Legea nr. 78/2000

față de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât legiferează o circumstanță agravantă pentru infracțiunile de abuz în serviciu reglementate de Codul penal, cu consecința majorării pedepsei aplicabile subiectului circumstanțiat la art. 1 din lege, ceea ce a dus la confuzii în practica instanțelor de judecată;

- neconstituționalitatea

art. 16 din Legea nr. 78/2000

în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, deoarece impune aplicarea legii penale mai severe;

- neconstituționalitatea

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

față de dispozițiile constituționale ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și ale art. 126 alin. (5) teza întâi privind interzicerea înființării de instanțe extraordinare, întrucât instituirea de complete specializate echivalează cu înființarea de instanțe extraordinare;

- neconstituționalitatea

art. 33 din Legea nr. 78/2000

raportat la dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale și ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii, deoarece legea penală este de strictă interpretare, iar sintagma "lege contrară" ar putea fi sursă de arbitrar.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , Guvernul a încălcat limitele de competență stabilite prin art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât a reglementat, pe calea ordonanței de urgență, regimul unei instituții fundamentale a statului, și anume Ministerul Public, parte componentă a autorității judecătorești. Arată că

Legea nr. 78/2000

reprezintă o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun și aplicabilă unei categorii de persoane circumstanțiate, reglementare care nu încalcă principiul constituțional al egalității, întrucât acesta permite instituirea unor reglementări juridice diferite pentru situații diferite. Criticile referitoare la prevederea acelorași fapte ca infracțiuni prin texte din legi diferite reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile " Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblul ei, și ale art. 13 din același act normativ", excepție ridicată de Petre Trandafir, precum și ale " Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul ei, și ale art. 1, art. 13 pct. 2, art. 16, art. 29 și art. 33 din același act normativ", excepție ridicată de Neculai Coman. În realitate, potrivit concluziilor scrise ale autorului excepției Petre Trandafir, acesta critică

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , prin care "s-au făcut mai multe modificări ale

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție", nefiind vizat, în mod distinct,

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . Totodată, din notele scrise ale autorului excepției Neculai Coman reiese că acesta formulează, de fapt, critici punctuale cu privire la anumite dispoziții ale

Legii nr. 78/2000 , și anume referitor la prevederile art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) și art. 33 din respectivul act normativ.

Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, precum și asupra dispozițiilor art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) și

art. 33 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.

Textele criticate din

Legea nr. 78/2000

au următorul cuprins:

- Art. 1: "Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică următoarelor persoane:

a) care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;

c) care exercită atribuții de control, potrivit legii;

d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența;

e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;

f) care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;

g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condițiile prevăzute de lege.";

-