Decizia nr. 1204/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 130/1996 16 octombrie 1996 (prevederi anume) privind contractul colectiv de muncă
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici și ale
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Arnold Ungar în Dosarul nr. 5.308/62/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor din Constituție invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.308/62/2007, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici și ale
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă. Excepția a fost ridicată de Arnold Ungar cu prilejul soluționării recursurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 573/CA din 19 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 5.308/62/2007.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât sunt limitative, nepermițând consiliului local să acorde aparatului propriu drepturi peste cele prevăzute de lege, conform puterii economice a unității administrativ-teritoriale.
Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dreptul la negocieri nu este un drept absolut, astfel că stabilirea condițiilor în care negocierile și convențiile colective trebuie desfășurate, respectiv încheiate cu salariații, revin exclusiv legiuitorului. De asemenea, arată că negocierea se poate face în limita fondurilor bugetare alocate pentru funcționarea instituțiilor publice. În sfârșit, arată că drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici sunt stabilite, sub aspectul cuantumului lor, prin lege, și nu prin contractul colectiv de muncă, ca urmare a negocierilor, având în vedere, pe de o parte, statutul profesional al acestora și, pe de altă parte, sursa de finanțare a acestor venituri, și anume fonduri publice.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și ale
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-
Articolul 72
alin. (1) din Legea nr. 188/1999 : "Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.";
-
Articolul 12
alin. (1) din Legea nr. 130/1996 : "Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale."
Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 120 alin. (1) prin care se consacră principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice și art. 121 alin. (1) și (2) referitoare la autoritățile comunale și orășenești. De asemenea, invocă dispozițiile art. 9 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată de România prin
Legea nr. 199/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, dispoziții referitoare la resursele proprii ale autorităților administrației publice locale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esență, restrângerea posibilității de a mai include și alte clauze decât cele prevăzute de lege în acordurile încheiate de autoritățile și instituțiile publice cu reprezentanții funcționarilor publici, restrângere pe care o consideră ca fiind o atingere adusă principiului autonomiei locale. Astfel, consideră că autoritățile publice locale trebuie să dispună liber, neîngrădit, de fondurile ce le sunt alocate.
Față de acestea, reține că, deși raportată la alte texte constituționale, problema vizând clauzele ce pot fi cuprinse în acordurile încheiate cu instituțiile publice a mai fost analizată de Curtea Constituțională și cu alte prilejuri. Astfel, prin
Decizia nr. 1.221 din 29 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, Curtea arăta că "funcționarii publici reprezintă o categorie de salariați aparte, ce se deosebesc prin statutul legal specific, acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalității, imparțialității și obiectivității, al transparenței, al responsabilității, al stabilității în exercitarea funcției publice și al subordonării ierarhice". De asemenea, prin
Decizia nr. 768 din 18 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea reținea că "contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice au un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaților, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor".
Din considerentele deciziilor amintite, Curtea reține că limitarea criticată de autorul excepției apare ca fiind justificată de considerente ce țin atât de statutul specific al funcționarilor publici, cât și de faptul că resursele financiare din care este suportată plata drepturilor acestora se întemeiază, după caz, fie pe bugetul de stat, fie pe bugetele locale ale comunelor, ale orașelor ori ale județelor.
Manifestarea autonomiei locale, în acest context, nu suferă o restrângere neconstituțională. Astfel, aptitudinea legală a autorităților autonome de a decide, în mod independent și sub propria răspundere, asupra problemelor colectivităților teritoriale în care funcționează, nu trebuie absolutizată, neputând depăși cadrul legal, aplicabil pe întreg teritoriul țării, așa cum arată înseși prevederile Cartei europene a autonomiei locale, amintită de autorul excepției, în
art. 3 pct. 1. Relevante în acest sens, sunt și Decizia nr. 298 din 6 iulie 2004
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 19 august 2004, și
Decizia nr. 494 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 16 noiembrie 2005.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici și ale
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Arnold Ungar în Dosarul nr. 5.308/62/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.