Decizia nr. 1329/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și art. 481 din Codul civil și ale art. 304 și art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Todean în Dosarul nr. 42.820/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 9.664 din 26 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 42.820/3/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și art. 481 din Codul civil și ale art. 304 și art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Todean într-o cauză având ca obiect o revendicare imobiliară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 480 și art. 481 din Codul civil sunt de natură a limita caracterul exclusiv și absolut al exercitării dreptului de proprietate, atenuându-l prin formularea unei sintagme generale "în limitele determinate de lege". În temeiul acestor texte de lege, instanța procedează la compararea a două titluri de proprietate, aparținând părților în proces, iar în speță, autorului excepției, care are atât titlul de proprietate, cât și posesia bunului, prin compararea titlului său cu cel al reclamantului, i se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de Constituție.

De asemenea, apreciază că prin aceste prevederi de lege sunt încălcate și dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2) și art. 21, întrucât autorul excepției, în calitate de parte interesată în soluționarea în mod corect a litigiului, nu poate administra decât proba cu înscrisuri, iar aceasta în condiții deosebit de restrictive. Totodată, prin reglementarea art. 305 din Codul de procedură civilă, neexistând posibilitatea de a administra probe în recurs, care să conducă la soluționarea justă a litigiului, se aduce atingere principiului egalității părților în fața legii și liberului acces la justiție. În final, apreciază că, prin existența unor motive de recurs limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, este exclusă posibilitatea de a se supune instanței de recurs motive de natură a conduce la casarea deciziei și pronunțarea unei hotărâri juste.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest context, apreciază că prevederile art. 480 și art. 481 din Codul civil și cele ale art. 304 și art. 305 din Codul de procedură civilă nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 480 și art. 481 din Codul civil, precum și ale art. 304 și art. 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.";

- Art. 481 din Codul civil: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.";

- Art. 304 din Codul de procedură civilă: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;

2. când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe;

4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2;

6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;

9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.";

- Art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (2) potrivit cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege. De asemenea, apreciază că prevederile legale criticate aduc atingere și dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate în prezenta cauză, având motivări similare.

În acest sens, prin

Decizia nr. 565 din 29 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, sau

Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, Curtea a statuat că prevederile art. 480 și art. 481 din Codul civil sunt constituționale.

Astfel, Curtea a reținut că "prevederile art. 480 din Codul civil dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus și abusus), cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii. Așa fiind, textul de lege criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleași considerente, se constată că textul de lege criticat este în acord cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.

Totodată, Curtea a mai reținut că principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reglementări prin care pârâții să își poată susține și valorifica dreptul de acces la justiție."

De altfel, cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001

și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, prin

Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că atunci când intervine concursul dintre legea specială și legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv

Legea nr. 10/2001 , și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 481 din Codul civil, Curtea a reținut în Decizia nr. 399 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 7 aprilie 2009, că acestea reglementează "regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituțional în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 304 și

art. 305 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 1.116 din 10 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009, și

Decizia nr. 476 din 10 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 mai 2010, Curtea a constatat că "textul de lege criticat cuprinde norme de procedură, ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituție. Soluția legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului."

Totodată, Curtea a reținut că "instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părților. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

De altfel, potrivit art. 304^1 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și art. 481 din Codul civil și ale art. 304 și art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Todean în Dosarul nr. 42.820/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.