Anexa din 11 noiembrie 2010
privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
-----------
publicat în Monitorul Oficial nr. 872 din 28 decembrie 2010
ORDIN
privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar*)
În temeiul Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în baza prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările ulterioare,
ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului
emite prezentul ordin.
Articolul 1
— Se aprobă lista programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
— Se aprobă programele pentru concursul privind ocuparea
posturilor
didactice/catedrelor
declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar, prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 3
— (1) Programele aprobate prin prezentul ordin intră în vigoare începând cu concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar din anul 2011.
(2)
La data intrării în vigoare a prezentului ordin, programele pentru probele de concurs prevăzute în lista din anexa nr. 1, aprobate
prin
Ordinul
ministrului
educației
și
cercetării nr. 5.287/2004 privind programele valabile pentru concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 și 327 bis din 19 aprilie 2005,
prin
Ordinul
ministrului
educației
și
cercetării nr. 5.462/2005 privind programele valabile pentru concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 și 1.089 bis din 2 decembrie 2005, prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.529/2007 privind aprobarea programelor pentru concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar în anul școlar 2008—2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.599/2007 privind aprobarea
Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice declarate
vacante
în
învățământul
preuniversitar
pentru profesori documentariști, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 5 decembrie 2007, prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.602/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor
didactice/catedrelor
vacante
din
învățământul preuniversitar la disciplina Religie ortodoxă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 18 decembrie 2007, și prin
Ordinul
ministrului
educației,
cercetării
și
inovării nr. 3.402/2009 privind aprobarea programelor specifice, valabile pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate
vacante
în
învățământul
preuniversitar
pentru profesori la specializările limba japoneză și limba chineză, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 mai 2009, își încetează valabilitatea.
(3)
Pentru probele de concurs care nu sunt prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1, rămân valabile programele aprobate prin ordinele prevăzute la alin. (2).
Articolul 4
— Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 5
— Direcția generală educație și învățare pe tot parcursul vieții, Direcția generală management, resurse umane și rețea școlară, Direcția generală învățământ în limbile minorităților, relația cu Parlamentul și partenerii sociali, Centrul național de dezvoltare a învățământului profesional și tehnic, Centrul național de evaluare și examinare, inspectoratele școlare județene și al municipiului București, precum și conducerile
unităților
de
învățământ
duc
la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
p. Ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, Kiraly Andrei Gheorghe, secretar de stat București, 11 noiembrie 2010. Nr. 5.620. *) Ordinul nr. 5.620/2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010 și este reprodus și în acest număr bis.
Anexa NR. 1 LISTA PROGRAMELOR PENTRU CONCURSUL PENTRU OCUPAREA
POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂ,ĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Nr. crt.
Proba de concurs
1.
AGRICULTURA - HORTICULTURA
2.
AGRICULTURA, HORTICULTURA (MAISTRI INSTRUCTORI)
3.
ALIMENTATIE PUBLICA
4.
ALIMENTATIE PUBLICA (MAISTRI INSTRUCTORI)
5.
ARTA ACTORULUI
6.
ARTE VIZUALE (EDUCATIE PLASTICA / EDUCATIE VIZUALA / ARHITECTURA)
7.
ASISTENTA MEDICALA GENERALA (MAISTRI INSTRUCTORI)
8.
BIOLOGIE
9.
CHIMIE
10.
CHIMIE INDUSTRIALA
11.
CHIMIE INDUSTRIALA (MAISTRI INSTRUCTORI)
12.
COMERT
13.
COMERT (MAISTRI INSTRUCTORI)
14.
CONFECTII PIELE
15.
CONFECTII PIELE (MAISTRI INSTRUCTORI)
16.
CONFECTII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL
17.
CONFECTII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL (MAISTRI INSTRUCTORI)
18.
CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICA
19.
CONSTRUCTII
20.
CONSTRUCTII (MAISTRI INSTRUCTORI)
21.
COREGRAFIE
22.
CULTURA CIVICA
23.
DREPT
24.
ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POSTA
25.
ECONOMIE SI EDUCATIE ANTREPRENORIALA
26.
EDUCATIE FIZICA SI SPORT
27.
EDUCATIE FIZICA SI SPORT - ANTRENORI
28.
EDUCATIE MUZICALA
29.
EDUCATIE MUZICALA SPECIALIZATA
30.
EDUCATIE TEHNOLOGICA
31.
ELECTRONICA, AUTOMATIZARI (MAISTRI INSTRUCTORI)
32.
ELECTRONICA, AUTOMATIZARI, TELECOMUNICATII
33.
ELECTROTEHNICA, ELECTROMECANICA
34.
ELECTROTEHNICA, ELECTROMECANICA, ENERGETICA (MAISTRI INSTRUCTORI)
35.
ENERGETICA
36.
ESTETICA SI INGRIJIREA CORPULUI OMENESC
37.
ESTETICA SI INGRIJIREA CORPULUI OMENESC (MAISTRI INSTRUCTORI)
38.
FARMACIE
39.
FARMACIE (MAISTRI INSTRUCTORI)
40.
FILATURA - TESATORIE - FINISAJ TEXTIL
41.
FILATURA - TESATORIE - FINISAJ TEXTIL (MAISTRI INSTRUCTORI)
42.
FILOSOFIE SI LOGICA, ARGUMENTARE SI COMUNICARE
43.
FIZICA
44.
GEOGRAFIE
45.
GEOLOGIE
46.
INDUSTRIE ALIMENTARA
47.
INDUSTRIE ALIMENTARA (MAISTRI INSTRUCTORI)
48.
INFORMATICA SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI
49.
INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII
50.
INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII (MAISTRI INSTRUCTORI)
51.
ISTORIE
52.
KINETOTERAPIE
53.
LIMBA CHINEZA
54.
LIMBA GREACA VECHE (ELINA)
55.
LIMBA JAPONEZA
56.
LIMBA LATINA
57.
LIMBA SI LITERATURA ENGLEZA
58.
LIMBA SI LITERATURA FRANCEZA
59.
LIMBA GERMANA MODERNĂ
60.
LIMBA SI LITERATURA ITALIANA
61.
LIMBA ȘI LITERATURA NEOGREACA
62.
LIMBA SI LITERATURA ROMANA
63.
EDUCATOARE, PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRESCOLAR
64.
INVATATORI, INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR
65.
LIMBA SI LITERATURA RROMANI MATERNA SI METODICA PREDARII ACTIVITATILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE IN GRADINITA DE COPII IN LIMBA RROMANI,
SPECIALIZAREA EDUCATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU INVATAMANTUL PRESCOLAR
66.
LIMBA SI LITERATURA UCRAINEANA MATERNA SI METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA EDUCATOARE/INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU INVATAMANT PRESCOLAR
67.
LIMBA SI LITERATURA RROMANI MATERNA SI METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII RROMANI, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI/PROFESORI
PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR
68.
LIMBA SI LITERATURA UCRAINEANA MATERNA SI METODICA PREDARII LIMBII SI
LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI PROFESORI PENTRU INVATAMANT PRIMAR
69.
LIMBA SI LITERATURA RROMANI MATERNA
70.
LIMBA RUSA MODERNA
71.
LIMBA SI LITERATURA SPANIOLA
72.
LIMBA SI LITERATURA UCRAINEANA MATERNA
73.
MATEMATICA
74.
MECANICA
75.
MECANICA (MAISTRI INSTRUCTORI)
76.
MEDICINA GENERALA
77.
PISCICULTOR (MAISTRI INSTRUCTORI)
78.
POSTA (MAISTRI INSTRUCTORI)
79.
PRELUCRAREA LEMNULUI
80.
PRELUCRAREA LEMNULUI (MAISTRI INSTRUCTORI)
81.
PROFESORI DOCUMENTARISTI
82.
PROTECTIA MEDIULUI
83.
PSIHOLOGIE
84.
PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA
85.
RELIGIE ADVENTISTA
86.
RELIGIE BAPTISTA
87.
RELIGIE ORTODOXA
88.
RELIGIE PENTICOSTALA
89.
RELIGIE REFORMATA
90.
RELIGIE ROMANO – CATOLICA DE LIMBA MAGHIARA
91.
RELIGIE UNITARIANA
92.
SILVICULTURA
93.
SILVICULTURA (MAISTRI INSTRUCTORI)
94.
SOCIOLOGIE
95.
TEHNICI CINEMATOGRAFICE SI DE TELEVIZIUNE
96.
TEHNICI CINEMATOGRAFICE SI DE TELEVIZIUNE (MAISTRI INSTRUCTORI)
97.
TEHNICI POLIGRAFICE
98.
TEHNICI POLIGRAFICE (MAISTRI INSTRUCTORI)
99.
TELECOMUNICATII (MAISTRI INSTRUCTORI)
100.
TERAPIA EDUCATIONALA COMPLEXA SI INTEGRATA
101.
TRANSPORTURI (MAISTRI INSTRUCTORI)
102.
TRANSPORTURI AERONAUTICE
103.
TRANSPORTURI FEROVIARE
104.
TRANSPORTURI NAVALE
105.
TRANSPORTURI RUTIERE
106.
TURISM (MAISTRI INSTRUCTORI)
107.
TURISM SI SERVICII
108.
VETERINAR
109.
ZOOTEHNIE
110.
ZOOTEHNIST-VETERINAR (MAISTRI INSTRUCTORI)
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ PROFESORI
- București – 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor științifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregătire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare,
proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și pedagogică,
Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele
de definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației
și a dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura
Stiințifică,
Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București, 2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice
și demersuri aplicative
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
1.
Definirea ecosistemelor. Caracterizarea agroecosistemelor.
2.
Sursele de poluare a mediului înconjurător și indicarea modului de dispersie a poluanților:
Surse de poluare a apelor și modul de dispersie a poluanților.
Surse de poluare a aerului și modul de dispersie a poluanților.
Surse de poluare a solului și modul de dispersie a poluanților.
3.
Efectele majore ale poluării mediului (efectul de seră, ploi acide, stratul de ozon).
4.
Măsuri de protecție a mediului și combatere a poluării:
epurarea apelor;
purificarea emisiilor gazoase;
combaterea vibrațiilor și zgomotelor;
desecarea, drenarea, fixarea și stabilizarea terenurilor;
folosirea rațională a îngrășămintelor și pesticidelor în agricultură;
colectarea transportul, depozitarea, prelucrarea și recuperarea deșeurilor.
AGROPEDOLOGIE
1.
Însușirile principale ale solurilor și modul cum influențează ele capacitatea de producție a acestora în stabilirea tehnologiilor de cultivare (proprietăți chimice, fizico-mecanice, fizice, morfologice și hidrofizice).
2.
Asolamentele și rolul lor în obținerea de producții mari și de calitate
3.
Combaterea integrată a buruienilor:
generalități, definiție și grupare;
metode preventive;
metode agrotehnice;
combaterea biologică a buruienilor.
4.
Combaterea chimică a buruienilor:
protecția muncii în folosirea pesticidelor;
metode de aplicare a erbicidelor;
epoci de aplicare a erbicidelor;
selectivitatea erbicidelor;
interacțiunea erbicidelor cu solul;
remanența erbicidelor în sol.
AGROCHIMIE
1.
Corectarea reacțiilor solurilor prin amendamente:
corectarea reacției acide a solurilor;
corectarea reacției bazice a solurilor;
2.
Îngrășăminte organice naturale:
gunoiul de grajd;
tulbureala (nămolul) de bovine;
nămolul de decantare;
urina și mustul de gunoi de grajd;
dejecțiile din sectorul avicol;
nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate orășenești;
compostul din resturi organice gospodărești;
paiele nefermentate ca îngrășământ;
îngrășămintele verzi.
3.
Îngrășăminte chimice pe bază de azot, fosfor. potasiu.
4.
Îngrășăminte complexe
AGREGATE ȘI INSTALAȚII PENTRU AGRICULTURĂ
1.
Folosirea utilajelor si a agregatelor agricole pentru pregătirea terenului, înființarea și întreținerea culturilor agricole (pluguri, grape, cultivatoare, semănători).
2.
Mașini de recoltat:
combine pentru recoltat cereale păioase și porumb;
mașina de recoltat mazăre și fasole;
mașina de recoltat furaje: cositori, greble, mașini de adunat și căpițat;
mașini de recoltat cartofi;
Se tratează părțile componente și procesul de lucru.
3.
Normele de protecție a muncii și PSI în exploatarea utilajelor și mașinilor agricole.
CULTURA PLANTELOR DE CÂMP
1.
Tehnologiile de cultivare a plantelor de câmp (rotație, fertilizare, sămânța și semănatul, lucrări de îngrijire, recoltare și depozitare):
cereale neprășitoare și prășitoare (grâu, porumb);
leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole);
plante uleioase (floarea-soarelui);
plante rădăcinoase și tuberculifere (sfecla de zahăr, cartoful): rotație, îngrășăminte, sămânța și semănat, îngrijire – prevenirea și combaterea bolilor, dăunătorilor, buruienilor, irigarea, recoltarea.
2.
Tehnologii de cultivare a plantelor furajere :
leguminoase perene (lucernă și trifoi);
rădăcinoase furajere (sfecla furajeră, morcovul furajer).
3.
Metode de îmbunătățire a pajiștilor permanente :
Desecarea și irigarea;
Curățirea pajiștilor;
Combaterea vegetației lemnoase;
Aplicarea îngrășămintelor.
4.
Metode de folosire rațională a pajiștilor:
Folosirea prin pășunat;
Folosirea prin cosit;
Folosirea mixtă.
Depozitarea și conservarea plantelor furajere.
5.
Norme de protecție a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp.
CULTURA PLANTELOR HORTICOLE
1.
Pregătirea terenului și înființarea culturilor legumicole pentru:
Cultura plantelor legumicole în câmp;
Cultura plantelor legumicole protejat și forțat ;
Producerea răsadului de plante legumicole.
2.
Îngrijirea culturilor legumicole:
Lucrări cu caracter general aplicat plantelor legumicole;
Lucrări speciale aplicate plantelor legumicole;
Lucrări specifice culturilor forțate și protejate de legume.
3.
Recoltarea produselor legumicole
4.
Pregătirea terenului și înființarea plantațiilor viticole:
Sisteme de cultură a viței de vie;
Lucrări de pregătire a terenului, desfundatul, fertilizarea de bază, corecția reacției solului, dezinfecția solului;
Pichetarea terenului pentru plantațiile viticole;
Înființarea plantațiilor viticole: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor viticol în vederea plantării.
5.
Întreținerea plantațiilor roditoare de viță de vie:
Sisteme de tăiere și forme de conducere la vița de vie
Agrotehnica plantațiilor roditoare de viță de vie: lucrările solului, fertilizarea plantațiilor, protecția fitosanitară și împotriva accidentelor climatice și irigarea plantațiilor viticole.
6.
Sisteme de cultură ale pomilor fructiferi
7.
Lucrări de pregătire a terenului în vederea înființării plantațiilor pomicole: defrișarea vegetației, desfundatul, fertilizarea de bază, corecția reacției solului, dezinfecția solului;
8.
Înființarea plantațiilor pomilor fructiferi: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor pomicol în vederea plantării, plantarea propriu-zisă.
9.
Întreținerea plantațiilor roditoare de pomi fructiferi:
Tehnica tăierilor de fructificare și întreținere a coroanei pomilor fructiferi;
Agrotehnica plantațiilor roditoare de pomi fructiferi: lucrările solului, fertilizarea plantațiilor,
protecția
fitosanitară
și
împotriva
accidentelor
climatice și
irigarea plantațiilor viticole.
10.
Norme de protecție a muncii specifice lucrărilor din horticultură.
Bibliografie:
1.
Bilteanu Gh.,
Fitotehnie
Ed. Ceres, București, 2001,
2.
Budoi Gh., Penescu A.
Agrotehnica
Ed. Ceres, București, 1996
3.
Ciarnau Rodica și colab.
Ecologie si protecția mediului,
Manual pentru clasa a X-a
Ed. Economica Preuniversitaria, București, 2004
4.
Dragoș Toma
Mașini si instalații agricole
EDP, București, 1981,
5.
Lixandru Gh., Caramete C.
și colab.
6.
Motca Gh., Oancea I., Geamanul L.
7.
Munteanu I., Axinte M., Roman Gh. V.
Agrochimie
EDP, București, 1990
Pajiștile României
Ed. Tehn., București, 1994
Fitotehnie
EDP, București, 1995
8.
Oanea Nicolae
Pedologie generală
Ed. PACO, București, 2001
9.
Popescu V.
Legumicultura
Ed. Ceres, București, 1996
10.
Popescu V., Atanasiu N.
,Legumicultura
Ed. Ceres, București, 2001
11.
Popescu M. si colab.
Pomicultura
EDP, București, 1992
12.
Scripnic V., Babiciu P.
Mașini agricole
Ed. Ceres, București, 1979
13.
Scrioșteanu C., Untarescu Gh.
Agropedologie,
Manual pentru clasa a XI-a
Editura Gimnasium, București, 2001
14.
Țârdea C., Dejeu L.
Viticultura
EDP, București, 1995
15.
Tita Iulia , Stan Mariana
Cultura plantelor horticole
Manual pentru clasele XI-XII-a
Editura Gimnasium, București, 2002
Autori:
1.
Dascălu Marea - prof. ing., grd. I. dr., Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci
2.
Micli Angela – profesor gr. I, drd., Inspectoratul Școlar Județean Olt
3.
Dodocioiu Angela – prof. gr. I, Grup Școlar Agricol Malu Mare, Dolj
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 /11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București – 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului intructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Agropedologie
Tehnici de determinare a însușirilor fizice și chimice ale solului.
Profile de soluri pentru diferite tipuri de soluri.
Tehnici de determinare a indicilor de calitate ai semințelor.
Proba și reglajele semănătorilor.
2.
Cultura plantelor de câmp
Tehnologia de cultivare la cereale (grâu, orz, ovăz, porumb).
Tehnologia de cultivare la leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole, soia).
Tehnologia de cultivare la plante oleaginoase (floarea-soarelui,in pentru ulei).
Tehnologia de cultivare la plante textile (in pentru fibre, cânepa).
Tehnologia de cultivare la plante rădăcinoase și tuberculifere (sfecla pentru zahăr, cartof).
Norme de protecție a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp.
3.
Cultura plantelor horticole
Producerea răsadurilor de legume și flori.
Pregătirea terenului pentru înființarea culturilor legumicole și floricole în câmp.
Înființarea și întreținerea culturilor legumicole și floricole în câmp.
Producerea materialului săditor pomicol și viticol.
Înființarea și întreținerea plantațiilor pomicole și viticole pe rod.
Norme de protecție a muncii specifice lucrărilor din horticultură.
4.
Agregate și instalații pentru agricultură
Lucrări de pregătire și utilizare a agregatelor pentru arat, pregătirea terenului, fertilizat, semănat, lucrări de îngrijit culturile și recoltat.
Tehnica utilizării instalațiilor de ventilație, încălzire și evacuare a dejecțiilor din adăposturile de animale.
Norme de protecția muncii în exploatarea utilajelor și mașinilor agricole.
Bibliografie:
1.
Budoi Gh.,
Agrotehnica, Manual pentru
Grupurile Școlare Agricole
Ed.Tehnică Agricolă, București, 1992
2.
Georgescu M., și colab.
Horticultură și viticultură, Manual clasa a XII - a
Ed. Ceres, București, 1989
3.
Lobodan E. și colab.
4.
Popescu V., Petrescu M.,
5.
Popescu M., Popescu V.,
6.
Scrioșteanu C., Untărescu Gh.,
7.
Scrioșteanu C. și colab.
8.
Șelaru E., Petrescu M.,
1980, Horticultură și viticultură, Manual clasa a XI -a
1993, Legumicultură, Manual cl. a X-XI-a
1992, Fitotehnie, Manual pentru Grupurile Școlare Agricole
2001, Agropedologie, Manual clasa a XI-a
Pregătire de bază în agricultură - Manual instruire practică pentru școala profesională
1993, Floricultură, Manual clasa a XI-XII-a
Ed. Ceres, București
Ed. Tehnică Agricolă, București
Ed. Tehnica Agricolă, București
Ed. Gimnasium, București
Ed. Oscar Print, București, 2003
Ed. Tehnica agricolă, București
9.
Tița I., Stan M.,
2002, Cultura plantelor horticole,
Manual clasa a XI-XII-a
Ed.Gimnasium, București
10.
Vergheș Vasile, Pătrașcu N., Popescu C.
1992, Îndrumător de lucrări practice - Manual pentru grupurile școlare agricole, meseria mecanic agricol, clasa a XI-XII-a
Ed. Tehnică Agricolă, București
AUTORI:
1.
Dascălu Marea - prof. ing. dr., Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci
2.
Micli Angela – profesor gr. I, drd., Inspectoratul Școlar Județean Olt
3.
Dodocioiu Angela – prof. gr. I, Grup Școlar Agricol Malu Mare, Dolj
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
ALIMENTAȚIE PUBLICĂ PROFESORI
- București – 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor științifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregătire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le
predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare
care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică
activitatea
de
predare-învățare
pe
baza
obiectivelor
și
competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori) și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul științei și informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea
metodelor
optime
în
vederea
formării
gândirii
critice
și
deprinderilor practice,formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv - educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunoștințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, București, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Științifică, București, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția Educația XXI, 2005
15
***
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
***
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
București: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
17
***
Curriculum național.
Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
***
Planurile-cadru, standarde de pregătire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Alimentația și sănătatea
alimentele și componentele chimice ale acestora: noțiunea de aliment; compoziția chimică a alimentelor (protidele, lipidele, glucidele, vitaminele, substanțele minerale, apa, alcaloizii, pigmenții, uleiurile eterice, enzimele); valoare calorică; valoare nutritivă (VN 10 );
digestie, absorbție și metabolism: alimentația normală, dezechilibre alimentare;
alimentația dietetică: diete, regimuri dietetice.
2.
Materii prime și auxiliare folosite în producția culinară și cofetărie-patiserie
grupele de alimente: cereale și produse cerealiere, legume, fructe, carne și produse din carne, pește, lapte și produse lactate, ouă, zahăr, grăsimi alimentare (clasificare; compoziție chimică; valoare nutritivă, avantaje și dezavantaje nutriționale; condiții de calitate; condiții de păstrare);
materii auxiliare: condimente, stimulente, afânători, aditivi alimentari (clasificare și rol).
3.
Prelucrarea alimentelor
metode de prelucrare primară și termică a alimentelor;
influența prelucrărilor asupra valorii nutritive.
bazele microbiologice ale păstrării și conservării produselor alimentare; metode bazate pe: principiul biozei, principiul anabiozei, principiul cenobiozei, principiul abiozei.
4.
Activitatea de producție
semipreparate: sosuri, aspicuri, esențe, umpluturi;
grupe de preparate: salate, gustări și antreuri, garnituri, preparate culinare lichide, preparate de bază din meniu (din legume, din carne de măcelărie, pasăre, pește, subproduse și legume, din carne tocată), fripturi, dulciuri de bucătărie, produse de patiserie (din aluat fraged, opărit, dospit, franțuzesc și din foi de plăcintă), prăjituri, torturi;
caracterizarea grupelor;
rol în alimentație;
clasificare și sortiment;
tehnologii generale;
condiții de calitate;
transformări în timpul prelucrărilor.
5.
Igiena în activitatea de producție
igienizare: tipuri, echipamente, materiale, mod de realizare;
dezinfecție, dezinsecție, deratizare: materiale și echipamente, mod de realizare.
6.
Igiena circuitului alimentelor și deșeurilor
microflora alimentelor, tipuri de microfloră, surse de contaminare, microflora utilă, microflora ca factor de risc (TIA, boli infecțioase);
procese biochimice generate de enzime microbiene;
igiena la păstrarea și depozitarea alimentelor;
igiena desfacerii produselor;
evacuarea deșeurilor și protecția mediului.
7.
Tipuri de unități de producție culinară și cofetărie-patiserie
clasificare;
caracteristici;
dotare cu echipamente.
8.
Organizarea muncii în unitățile de producție
funcții și ierarhie profesională;
principii ergonomice;
formații de lucru.
9.
Organizarea spațiilor de producție
bucătăria caldă, bucătăria rece;
laboratorul de cofetărie;
laboratorul de patiserie;
secții de prelucrare primară;
spații anexe;
depozite, magazii;
circuitul alimentelor.
10.
Tipuri de unități de servire
restaurant;
bar;
unități cu servire rapidă;
cofetărie;
patiserie.
11.
Organizarea muncii în unitățile de servire
funcții și ierarhie profesională;
principii de ergonomie;
brigada de servire.
12.
Oferta de produse, politici comerciale
meniul;
criterii pentru întocmirea meniurilor;
tipuri de liste de meniuri;
tehnici de stabilire a prețurilor în unitățile de alimentație;
preparate specifice altor popoare.
13.
Activitatea de servire
organizarea servirii clienților: dotarea unităților cu inventar de lucru și servire; pregătirea unității pentru primirea consumatorilor; reguli de etică privind servirea consumatorilor;
reguli de tehnica servirii și sisteme privind tehnica servirii consumatorilor; debarasarea;
organizarea muncii în baruri, grupele de băuturi și tehnologia preparării băuturilor în amestec;
particularități în organizarea și efectuarea serviciilor în camerele hotelului, la bordul avioanelor, pe vasele fluviale și maritime, în colectivități (spitale, cantine).
Bibliografie:
1.
Banu, C., Preda, N., Produsele alimentare și
inocuitatea lor,
Editura Tehnică, București, 1982
2.
Banu, C., și colectiv
Aditivi și ingrediente pentru industria alimentară,
Editura Tehnică, București, 2000
3.
Brumar C. colab.
Tehnologia culinară, manual cls. IX,
E.D.P. R.A., București, oricare din edițiile 1995, 1997, 2000, 2006
4.
Brumar C. colab.
Tehnologia Culinară cls. X-XII
E.D.P. R.A., București,
oricare din edițiile 1999, 2000, 2003, 2006
5.
Costin, G.M., Segal, R.,
Alimente pentru nutriție specială,
Editura Academica,
București, 2001
6.
Dan, V.,
Microbiologia alimentelor,
Editura Alma, Galați, 2001
7.
Dobrescu, E. și colectiv
Tehnica servirii consumatorilor,
E.D.P. R.A., București,
oricare din edițiile 1995, 1999, 2006
8.
Dincă, Cristian și colab.
Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC
E.D.P. R.A., București, 2006/ 2007/2008
9.
Florea, C.,
Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică,
Editura Tehnică, București, 1988
10.
Florea, C., ș.a.,
Bucătăria internațională,
Editura Ceres, București,
1998
11.
Lungu, C.,
Nutriție umană și toxicologia
produselor alimentare,
Editura EvriKa, Brăila, 1999
12.
Mihăilescu, A., și colectiv
Tehnologia produselor de cofetărie și patiserie, manual cls. X-XII,
E.D.P., București, oricare din edițiile 1999, 2000, 2003
13.
Mincu, I., Segal,
B.,
14.
Negrea, I., Bucșa
F.,
Orientări actuale în nutriție,
Editura Medicală, București,
1989
Bucătăria românească,
Editura Nera, București, 1997
15.
Nicolescu, R.,
Tehnologia restaurantelor,
Editura Inter-Rebs, București,
1998
16.
Olaru, M., ș.a.,
Studiul
calității
produselor
și
serviciilor,
Editura Economică Preuniversitaria,
București, 2000
17.
Poll, N., Șerban, A.
Noțiuni fundamentale de igienă
Editura Coresi, București,
2003
18.
Segal, B. și colectiv,
Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare,
Editura Ceres, București, 1983
19.
Stavrositu, S.
Tehnica servirii consumatorilor,
manual pentru clasele XI, XII
E.D.P. R.A., București, oricare din edițiile 1999, 2000, 2003
***
Rețetare tip de preparate culinare și de produse de cofetărie-patiserie, O.M.T. nr.61/1999.
AUTORI:
COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj CHIOSA ION - prof. grd. I – ISJ Caraș-Severin
POPA SORIN - prof. grd. I – Grup Școlar Economic Administrativ și de Servicii Vâlcea
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
ALIMENTAȚIE PUBLICĂ MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
cunoașterea de către profesor a conținuturilor științifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
capacitatea
de
proiectare
și
realizare
a
dezvoltărilor
curriculare
intra-
și interdisciplinare;
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul științei informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunoștințe, experiențe
individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1.
***
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
București: ProGnosis,
2001
2.
***
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași,
2002
3.
***
Curriculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
4.
***
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
5.
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, București, 2004
6.
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași,
2010
7.
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
8.
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
9.
Dragomir
Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca,
2003.
10.
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
11.
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi
Editura Polirom, Iași,
2000
12.
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași,
2001
13.
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași,
2010
14.
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Științifică,
București, 1990.
15.
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
16.
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
17.
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași,
1999.
18.
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic
școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Generalități privind activitatea de producție culinară și de cofetărie - patiserie, obiective și funcții.
2.
Tipuri de unități de producție și pentru servire: caracteristici, criterii de clasificare, organizarea spațiilor de producție și pentru servire, funcții și ierarhii profesionale, formația de lucru/brigada de servire, principii de ergonomie.
3.
Echipamente tehnologice: mobilierul, utilajele, ustensilele și vasele utilizate în secțiile de producție culinară și de cofetărie-patiserie. Normele de sănătatea și securitatea în muncă și de prevenirea și stingerea incendiilor.
4.
Materii prime și auxiliare utilizate la realizarea preparatelor culinare și produselor de cofetărie- patiserie: structură (caracteristici; recepția calitativă și cantitativă, compoziție chimică, condiții de calitate, transformări fizico-chimice în timpul prelucrării).
5.
Noțiuni de bază despre alimente: noțiunea de aliment, clasificare, compoziție chimică, valoare nutritivă.
6.
Caracteristicile și tehnologia obținerii semipreparatelor de bucătărie și cofetărie.
7.
Preparate servite la micul dejun: caracteristici, tehnologie de obținere, condiții de calitate.
8.
Preparate lichide: caracteristici, tehnologie de obținere, condiții de calitate.
9.
Preparate din carne și legume (de măcelărie, de pasăre, pește, carne tocată, subproduse, vânat): caracteristici, tehnologii generale și specifice, condiții de calitate.
10.
Dulciuri de bucătărie: caracteristici, tehnologii generale, specifice, loc în meniu, condiții de calitate.
11.
Produse de patiserie din aluat opărit, dospit, aluat fraged, foietaj: caracteristici, tehnologie de obținere, condiții de calitate.
12.
Tehnologia preparării prăjiturilor din foi doboș, ruladă, Alcazar, Richard, prăjiturilor pe bază de blat, prăjiturilor pe bază de coji indiene, torturilor: caracteristici, tehnologii generale, specifice, condiții de calitate.
13.
Măsuri specifice de promovare a producției de preparate culinare și patiserie-cofetărie: publicitate și reclamă, calitate, decor, prezentare.
14.
Norme de protecția consumatorului în unitățile de alimentație publică.
15.
Calitățile personalului pregătit pentru meseria de ospătar; atribuțiile generale și specifice.
16.
Dotarea cu utilaje, ustensile, vase, mobilier și obiecte de inventar specifice procesului de servire a spațiilor de producție și de servire: clasificare, caracteristici, modul de întrebuințare la transport, servire și debarasare. Normele de sănătatea și securitatea în muncă și PSI și norme de igienă a spațiilor și echipamentelor individuale și tehnologice.
17.
Pregătirea sălii de servire, lucrări de întreținere, curățenie, efectuarea mise-en-place-ului; așteptarea consumatorilor. Reguli de protocol.
18.
Scenariul activităților specifice de servire: primirea clienților, prezentarea preparatelor și băuturilor, primirea comenzii și transmiterea ei la secții; aducerea preparatelor și băuturilor de la secții, despărțirea de consumator (întocmirea și prezentarea notei de plată, încasarea valorii meniurilor consumate, despărțirea de consumator).
19.
Forme și sisteme de servire: sistemul direct (englez) și indirect (francez); alte sisteme de servire.
20.
Debarasarea meselor.
21.
Tehnica servirii preparatelor: gustări, produse de panificație, antreuri, preparate lichide, preparate din pește, preparate cu sos, fripturi, garnituri, salate, deserturi.
22.
Tehnica servirii băuturilor: clasificarea băuturilor și asocierea lor cu preparatele, tehnici de servire, dotarea barului, tehnica obținerii amestecurilor de băuturi.
23.
Organizarea și servirea diferitelor tipuri de mese: micul dejun, dejun, cină.
24.
Organizarea și servirea meselor festive: particularitățile organizării și servirii preparatelor și băuturilor, servirea meselor pentru banchet, recepții fără scaune, cockteiluri, revelion.
Bibliografie:
Banu, C., Preda, N., Produsele alimentare și
inocuitatea lor,
Brumar C. colab.
Tehnologia culinară, manual cls. IX,
Brumar C. colab.
Tehnologia Culinară cls. X- XII
Editura Tehnică, București,1982
E.D.P. R.A., București, oricare din edițiile 1997, 2000, 2003, 2006
E.D.P. R.A., București, oricare din edițiile 1999, 2000, 2003, 2006
Dincă, Cristian și colab.
Dobrescu, E. și colaboratori
Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC Tehnica servirii consumatorilor
E.D.P. R.A., București, 2006/ 2007/2008
Editura Didactică și Pedagogică, București, oricare din edițiile 1995, 1999, 2006
Florea, C.,
Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică,
Editura Tehnică, București,1988
Florea, C., Bucșa, F., Paraschiv, V.,
Bucătărie internațională,
Editura Ceres, București, 1998
Mincu, I., Segal, B.,
Orientări actuale în nutriție,
Editura Medicală, București, 1989
Negrea, I., Bucșa, F.,
Bucătăria românească,
Editura Nera, București, 1997
Nicolescu, R.,
Tehnologia restaurantelor,
Editura Inter - Rebs, București,1998
Nicolescu, R., Mladin, D.,
Ghidul barmanului,
Editura Sport-Turism, București,
1985
Nicolescu, R., și colectiv,
Somelierul profesia viitorului,
Editura Inter – Rebs, București, 1999
Stavrositu, S.,
Practica serviciilor in
restaurante și baruri,
Stavrositu, S.,
Tehnica servirii consumatorilor - manual pentru clasele XI-XII,
Editura Tehnică, București, 1994
Editura Didactică și Pedagogică, București, oricare din edițiile1999, 2000, 2003
Segal, B, și colectiv,
Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare,
Editura Ceres, București,1983
xxx
Manuale de tehnologie culinară și de cofetărie-patiserie pentru liceu și școli profesionale, ultimele ediții.
AUTORI :
►
COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj
►
CHIOSA ION - prof. grd. I – ISJ Caraș-Severin
►
POPA SORIN - prof. grd. I – Grup Școlar Economic Administrativ și de Servicii, Vâlcea
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
ARTĂ TEATRALĂ - ARTA ACTORULUI
- București - 2010
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă urmărește să înlesnească pătrunderea în teoria modernă a artei actorului, pentru a da posibilitatea profesorilor din învățământul preuniversitar să-și structureze cunoștințele și activitatea didactică în așa fel încât să poată urmări, în mod coerent, un traseu unitar. Finalitatea studiului artei actorului este complexă deoarece :
-
aduce o contribuție importantă la formarea personalității tinerilor elevi;
-
dezvoltă creativitatea;
-
sociabilizează;
-
pune în lumină virtualități latente, etc.
In acest scop e foarte important ca Arta Actorului să nu fie privită în chip “tradiționalist” sau “meșteșugăresc”, ca mimare sau ilustrare a unui text sau ca un sistem mai închegat sau mai puțin închegat de “tehnici”. În toate marile școli de teatru contemporane, arta actorului deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire și autocunoaștere, de cunoaștere și interrelaționare umană.
În cartea sa “O poetică a artei actorului”, profesorul Ion Cojar spune: “Formarea e un delicat proces de recuperare a totalității umane, a întregului potențial individual, un complex formator de noi deprinderi, specifice unei activități de performanță spirituală și psiho-fizică, de depășire a limitelor omului comun. Clasa de arta actorului e un atelier de experimentare și de recuperare a celor cinci simțuri, a tuturor tipurilor de memorie și imaginație, precum și a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă, nu doar superficial simbolică și mimată a informațiilor senzoriale obținute prin raportarea corectă, onestă, la obiectele statice și subiectele dinamice, vii, precum și la evenimentele din mediul înconjurător, în relația permanentă cu dinamica situațiilor și prin respectarea strictă a temelor și a regulilor stabilite, până la însușirea mecanismului specific al creativității actorului, acela de a transforma convenția (tema propusă) în realitate psihică procesual obiectivă care determină în mod natural, organic și comportamentele adecvate” (Ion Cojar – „O poetică a artei actorului” Ed. Unitext, 1996).
Programa de față se adresează absolvenților instituțiilor de învățământ superior artistic care vor desfășura activități didactice în cadrul ariei curriculare arte – curriculum diferențiat din învățământul preuniversitar. La elaborarea programei de față au fost luate în
considerare atât cercetările în domeniul curricular, tendințele pe plan internațional, cât și opiniile unor profesori cu o bogată experiență artistică și didactică.
Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstrația că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toți absolvenții instituțiilor de învățământ superior, susțin înaintea probei scrise și o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit,
astfel
că
examenul
pentru
ocuparea
posturilor
vacante
din
învățământul preuniversitar constă în susținerea a două probe:
a)
probă practică (conform anexei la Metodologie);
b)
probă scrisă.
Prezenta programă urmărește:
-consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenței didactice, a profesorului de arta actorului;
-actualizarea bazei teoretice și practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educației viitorului actor sau viitorului consumator de artă;
-corelarea conținuturilor de specialitate cu planul cadru și curriculum-ul național în vigoare;
-aplicarea didacticii specialității în activitatea la clasă, ținând cont de ciclurile curriculare, dar și de nivelul aptitudinilor specifice artei actorului ale elevilor din școlile și liceele de specialitate;
-dezvoltarea capacităților de interpretare intra și interdisciplinare a conținuturilor și de formare a unei culturi curriculare;
-valorificarea conținuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activități de învățare centrate pe nevoile și interesele elevilor, care să faciliteze învățarea eficientă de către elevi, a conținuturilor specifice disciplinei;
-dezvoltarea capacităților de evaluare a cunoștințelor și deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente și tehnici de evaluare și reglarea demersului didactic pe baza interpretării informațiilor oferite de rezultatele evaluării.
Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obține modelarea intenționată a personalității elevului ca viitor consumator de artă sau viitor actor, cadrul didactic trebuie să utilizeze forța educativă a exemplului personal. Prin conținuturile puse la dispoziție de prezenta programă, profesorul de arta actorului va produce dovada concretă a faptului că stăpânește în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităților artistice-interpretative, constituind totodată o garanție a profesionalismului în învățământul artistic.
Prezenta programă este valabilă și pentru absolvenții aparținând minorităților naționale.
COMPETENȚELE CADRULUI DIDACTIC
În procesul de predare- învățare- evaluare cadrul didactic trebuie să:
-cunoască conținuturile științifice ale disciplinei și să opereze corect și adecvat cu limbajul specific necesare praxisului școlar , să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor și aptitudinilor specifice;
-
utilizeze și să dezvolte valențele creative ale elevilor/ elevului în lecția de arta actorului;
-
opereze cu analogii stilistice și creative intre arte, în perspectivă interdisciplinară , ca o unitate a competenței de specialitate în plan teoretic;
-
dețină capacitatea de a construi demersuri didactice interactive și să-și adapteze strategiile didactice la conținuturi;
-
utilizeze documentele școlare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei școlare în vederea unui demers didactic eficient;
-
posede o gândire critică privitoare la creațiile dramatugiei, având o atitudine reflexivă asupra acestora, precum și disponibilitatea de
a transfera în viața socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch.
-
aibă capacitatea de a comunica cu clasa /elevul
-
posede capacitatea de a funcționa ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală și n ațională.
Artă teatrală - Arta actorului
Pentru absolvenții învățământului superior de lungă durată Posturi/catedre din școli și licee de artă
Istoria teatrului românesc și a teatrului universal
Atelierul de arta actorului
Didactica specialității
ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL
1.
Etape în evoluția tragediei antice grecești: Eschil (
Orestia
), Sofocle (
Antigona
) și Euripide (
Medeea
).
2.
Modalități de realizare dramatică în teatrul medieval european: valoarea de generalizare a metaforei și parabolei în
mistere
și
miracole
.
3.
Aspecte comune și particularități în teatrul renascentist: commedia dell’arte și afirmarea actorului profesionist (Andrea Perrucci:
Despre arta reprezenta/iei dinainte gândite și despre improviza/ie
); spectacolul religios, spectacolul popular și spectacolul de curte în „secolul de aur“ spaniol (Lope de Vega:
Câinele grădinarului
).
4.
Teatrul elisabetan și „cazul“ Shakespeare: apariția profesioniștilor în teatru (actori, manageri, dramaturgi); arhitectura spațiului de joc; direcții noi de expresie teatrală prin dramaturgia lui Shakespeare – tragedie, comedie, piese istorice (
Hamlet
,
Visul unei nop/i de vară
,
Richard al III-lea
) .
5.
Rolul clasicismului francez în dezvoltarea teatrului. Respectarea normelor în construcția dramatică: Racine (
Fedra
), Corneille (
Cidul
); revoluționarea genului comic: Molière (
Avarul
).
6.
Secolul luminilor. Drama burgheză (Diderot:
Nepotul lui Rameau
), comedia sentimentală (Mariveaux:
Jocul dragostei și al întâmplării
) și implicarea socială a teatrului (Beaumarchais:
Bărbierul din Sevilla
).
7.
Evoluție și tradiție în teatrul italian: controversa Gozzi (
Regele cerb
) și Goldoni (
Slugă la doi stăpâni
). Teatrul german între politic, social și etic: Goethe (
Faust
).
8.
Refuzul normelor, elogiul fanteziei și alianța natură-adevăr în teatrul romantic englez (Shelley:
Familia Cenci
), francez (Hugo:
Hernani
) și rus (Pușkin:
Boris Godunov
).
9.
Teatrul rusesc și contribuția lui la evoluția artei scenice: de la Gogol (
Revizorul
) la Cehov (
Pescărușul
) și de la Cehov (
Livada de vișini
) la Gorki (
Azilul de noapte
).
10.
De la romantism la realism, de la adevăr psihologic la expresionism: problema libertății
individuale
și
a
căutării
vocației
la
Ibsen
(
Nora
)
și
Strindberg (
Domnișoara Iulia
).
11.
Repere majore în teatrul de expresie anglo-saxonă al secolului XX: critica socială de la George Bernard Shaw (
Pygmalion
) la „furioșii“ englezi (John Osborne:
Privește înapoi cu mânie
); teatrul american de la tragedia modernă (Eugene O’Neill:
Din
jale
se
întrupează
Electra
)
la
drama
omului
în
societatea contemporană la Arthur Miller (
Vrăjitoarele din Salem
) și Tennessee Williams (
Un tramvai numit dorin/ă
).
12.
Poetici ale teatrului contemporan: teatrul epic și noua tehnică de interpretare la Bertolt Brecht (
Micul Organon
); revalorificarea moștenirii lui Shakespeare și poetica spațiului gol la Peter Brook (
Spa/iul gol
); teatrul ca „întâlnire magică“ între actor și spectator la Jerzy Grotovski (
Spre un teatru sărac
).
13.
Direcții novatoare în teatrul modern și postmodern: de la „măștile“ lui Pirandello (
Șase personaje în căutarea unui autor
) și teatrul absurdului (Eugene Ionesco:
Rinocerii
) până la falimentul umanității în dramaturgia lui Beckett (
Așteptându-l pe Godot
) și intertextualismul postmodern la Heiner Müller (
Hamletmachine
).
14.
Arta spectacolului în epoca postmodernă: implicare socială, cercetare, educație, interdisciplinaritate, noi tendințe în opera unor creatori reprezentativi: Augusto Boal (teatrul comunitar), Pina Bausch (teatru dans), Ariane Mnouckhine (Cirque du Soleil), Robert Wilson (teatru-imagine), Robert Lepage (teatrul multimedia). [sursa de informare pentru acest subiect: internet]
ISTORIA TEATRULUI ROMÂNESC
1.
Manifestări cu caracter de spectacol în spațiul cultural românesc (obiceiuri populare legate de etapele importante din viața omului și a comunității, în care sunt prezente elemente de spectacol).
2.
Rolul teatrului în constituirea statului român modern (programul „Daciei literare“) și primele spectacole în limba română pe teritoriul celor trei principate.
3.
Primele școli de teatru: Scoala Filarmonică și Conservatorul Filarmonic- Dramatic (membrii fondatori, profesori, programme, spectacole, elevi).
4.
Direcții și reprezentanți ai școlii românești de actorie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Matei Millo, Mihail Pascaly, Grigore Manolescu, Frosa Vlasto etc.
5.
Vasile Alecsandri și rolul său în constituirea unei dramaturgii naționale.
6.
Drama istorică românească: teme și eroi reprezentativi la Alecsandri, Hașdeu, Davilla, Delavrancea.
7.
Comedia – de la primii dramaturgi la momentul Caragiale.
8.
I.L. Caragiale – modalități și procedee comice în „O scrisoare pierdută“, „O noapte furtunoasă“, „D’ale carnavalului“.
9.
Modernitatea lui Caragiale – din perspectiva operei dramatice dar și a lucrărilor sale teoretice.
10.
Diversificarea genului comic în primele decenii ale secolului XX: Tudor Mușatescu, G. Ciprian, Al. Kiritzescu.
11.
Teatrul lui Mihail Sebastian – între comedia lirică și pragmatismul societății interbelice.
12.
Eroi exponențiali în dramaturgia lui Camil Petrescu („Ultima oră“, Jocul ielelor“, „Suflete tari“).
13.
Dimensiunea filosofico-poetică a pieselor lui Lucian Blaga („Meșterul Manole”, „Anton Pann“ etc.)
14.
Teatrul ca parabolă a existenței umane – de la D.R. Popescu la Marin Sorescu.
15.
„Comedia umană“ în teatrul post-belic: de la Teodor Mazilu („Proștii sub clar de lună“) la Matei Vișniec („Angajare de clovn“).
16.
Direcții în dramaturgia românească de după 1990 – teme, stiluri, proiecte reprezentative.
ATELIERUL DE ARTA ACTORULUI
TEME:
I.
Jocurile teatrale
-
Sistemul de învățământ bazat pe Jocuri teatrale dezvoltă gândirea, capacitatea de structurare a strategiilor de rezolvare a problemelor, stimulează intuiția, încurajează descoperirea proprie, dezvoltă comportamentul organic (primul pas și cel mai important al dezvoltării artistice), dezvoltă toate abilitățile psiho-fizice necesare relaționării cu mediul înconjurător și cu partenerii de joc (toate aceste capacități fiind apoi translate inconștient, deci fără efort, în viața cotidiană).
-
Diferența dintre Joc și joacă (jocul din curtea școlii, jocul de cabană, etc.) – Jocul are reguli proprii, pe care copilul le respectă de bunăvoie. („Gândirea înaintează, prin joc, de la cunoscut la necunoscut, de la previzibil la imprevizibil, de la sigur la problematic, de la nimereală la strategie, jocul nu se asociază facilului și neseriosului, ci creației și
sensibilității” – Solomon Marcus,
Artă și știință , Ed. Eminescu, București, 1996, pag. 74, 75, 76).
-
Caracteristicile jocului – vezi Viola Spolin,
Improvizație pentru teatru
(Unatc Press, 2008), capitolul „Experiență creatoare” (p. 49-66)
-
Importanța lucrului în grup (de la jocurile de grup și la cele individuale) – teatrul este o artă colectivă (vezi Stanislavski și Viola Spolin).
-
descoperirea instrumentelor de lucru prin intermediul Jocurilor teatrale (Punctul de concentrare – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 70)
-
arta actorului ca rezolvare de probleme (de la punctul de atenție la PDC și de aici la problema de rezolvat prin acțiune – vezi Viola Spolin, op.cit., p. 68).
-
evoluția de la Jocul teatral la exercițiul de improvizație, complex, conținând parametrii
Situa/iei scenice : Unde, Cine, Ce, Cu ce scop.
II.
Exercițiile de improvizație
creează deprinderea ca, utilizând PDC-ul, acționând pentru rezolvarea problemei, comportamentul elevului să fie organic (nealerat de situația convențională în care se lucrează, de condiția specifică disciplinei: grupul de lucru poate fi uneori divizat – o parte acționează, cealaltă privește, rămânând partener egal în experiența comună.)
-
ambele grupuri vor analiza obiectiv experiența comună (vezi Evaluare – Viola Spolin, op. cit., p. 74, vezi Etichete și/sau Concepte – p. 83, Evitarea Cum-ului – p. 84)
-
etapizarea exercițiilor de improvizație se va face de la simplu la complex, această metodă de învățare prin joc având ca obiectiv obținerea manifestării organice a individului, fapt pentru care este în mod necesar o metodă cumulativă, de rezolvare de probleme și descoperire personală: exerciții pentru simțuri, exerciții în care se introduc parametrii situației scenice – Unde, Cine, Ce și apoi, cel mai important, cel care motivează acțiunea scenică și definește Cine-le – Cu ce scop?
În această perioadă, a studiului preuniversitar cu specific teatral, Cine-le va fi întotdeauna persoana, pe principiul stanislavskian „Eu în situația dată”: „Eu sunt, în limbajul nostru arată faptul că m-am situat în centrul condițiilor născocite, că simt că mă găsesc în mijlocul lor, că exist în mijlocul vieții închipuite, în lumea lucrurilor imaginate și încep să acționez în propriul meu nume, pe riscul meu și cum îmi poruncește conștiința.” Stanislavski,
Munca actorului cu sine însuși , p. 82. Dacă, în timpul studiului persoana devine personaj acesta este un lucru firesc, datorat specificului exercițiilor, dar obținerea Personajului nu va fi în nici un caz un scop în sine. Omul-rol va fi întotdeauna egal cu omul-artist, în infinitatea de combinații posibile ale circumstanțelor situațiilor scenice și ale temelor date. Pentru cursurile cu elevii claselor I-VIII, vezi Viola Spolin, UNATC Press, 2008, capitolul „Copiii și teatrul” (cu subcapitolele „Înțelegerea copilului” – p. 321,
„Principii fundamentale pentru copilul-actor” – p. 334, „Atelier pentru copii de 6-8 ani” –
p. 344).
III.
Abordarea textului
Evoluția de la textul improvizat în cadrul exercițiilor de grup sau individuale care presupun existența elevului în circumstanțele alese sau date ale situației scenice la textul dat (replici scrise de către profesor sau colegi, utile în anumite exerciții) și apoi la textul scris. Gradul
de dificultate al textelor abordate va crește treptat, în funcție de dezvoltarea organică individuală și a grupului.
Etapele utilizării textului scris sau ale textului de autor vor fi următoarele:
-
fabule, poezii, povestiri al căror text poate fi împărțit întregului grup (rezultatul nu trebuie să fie „spunerea” unui text, ci jucarea unei situații posibile).
-
texte de autor din literatura pentru copii și tineret (în funcție de vârsta fiecărui grup de lucru).
Criteriile de evaluare a situațiilor create vor fi guvernate de principiile enunțate de Jerzy Grotowski – „Cred sau nu cred” și „Înțeleg sau nu înțeleg”.
Dacă abordează texte din dramaturgia românească sau universală, profesorul de arta actorului va ține cont de un criteriu esențial: gradul de dificultate al acestora nu trebuie să depășescă capacitatea de înțelegere și rezolvare a problemelor de către elevi. (Altfel, exercițiul de arta actorului va deveni un exercițiu de regie. Pe de altă parte însă, elevii pot fi împărțiți pe grupuri de lucru de maxim 5 persoane, care să realizeze un proiect: să scrie un text, cuprinzând o înșiruire de situații scenice legate de un subiect coerent, să se distribuie ei înșiși și să-l joace. Rezultatul trebuie să fie un exercițiu de maxim 20 de minute).
Elevii liceelor de specialitate trebuie să dobândească, de asemenea, capacitatea de a susține un recital (de minim 15 minute) cuprinzând fabule, poezii, povestiri și un monolog. Textele vor fi alese pe criterii de inteligibilitate și eficiență (personală) a mesajului și vor fi lucrate conform acelorași principii ale dezvoltării organice:
-
Eu în situația dată
-
Coerența gândurilor elevului-actor în funcție de datele situației scenice (Ce spun? Cui mă adresez? Cu ce scop?)
IV.
Alcătuirea unui antrenament colectiv
Fiecare profesor va formula, în funcție
de
necesitățile
grupului, un
antrenament cuprinzând exerciții specifice pentru expresivitatea corporală și verbală. Desigur, jocurile teatrale exersează expresivitatea, iar rostirea corectă este consecința nemijlocită a unei gândiri juste; totuși, exercițiile tehnice au rol ordonator și sprijină dezvoltarea organică și creativă a individului și a grupului. (vezi K.S. Stanislavski,
Munca actorului cu sine însuși ,
„Destinderea mușchilor” – p. 132, „Dezvoltarea expresivității trupului” – p. 400, „Plastica” – p. 410, „Dicțiunea și canto” – p. 428, „Vorbirea pe scenă” – p. 450).
DIDACTICA SPECIALITĂȚII ARTA ACTORULUI
1.
Procesul de învă/ământ ca rela/ie între predare-învă/are-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învă/ământ:
-
specificul atelierului de arta actorului – experimentarea practică, lucrul în grup, importanța procesului (succesul e rezultatul procesului și este, mai ales la acest nivel, secundar); relația de împreună experimentare între profesor și elevi; specificul învățării artei actorului: descoperirea personală. (vezi Viola Spolin – op. cit., capitolul I „Cele șapte aspecte ale spontaneității”, p. 49)
-
dezvoltarea
capacităților
și
aptitudinilor
personale
(memorie,
concentrare, promptitudine, ritm, coordonare, etc.) și formarea unor deprinderi legate de tehnicile teatrului (tehnicile teatrului sunt tehnicile comunicării – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 61);
-
exersarea relației cu publicul încă de la primele ateliere de arta actorului (publicul este partener de lucru, participant la experiența comună);
-
crearea atmosferei creatoare și a premiselor performanței;
-
etapele desfășurării unui atelier (antrenament, jocuri teatrale, exerciții de improvizație non-verbale și verbale);
-
organizarea și îndrumarea studiului colectiv și individual, pe un parcurs cumulativ, de la simplu la complex (fără a sări etape, pentru a nu periclita dezvoltarea organică).
2.
Proiectarea atelierului de arta actorului-demers de organizare anticipată a activită/ii didactice:
a.
cunoașterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării conținuturilor și a activităților de învățare cu obiectivele/competențele acesteia.
b.
proiectarea
atelierului
prin
prisma
realizării
obiectivelor/competențelor
cadru (realizarea unui model de proiectare pentru desemnarea activităților de învățare în care vor fi implicați elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente).
c.
strategii didactice de realizare a conținuturilor programei, conforme cu etapele de predare a atelierului. Ordinea problemelor de studiat este stabilită de fiecare profesor în parte în funcție de necesitățile grupului, dar se va ține cont de parcursul propus de Stanislavski și concretizat de metoda Violei Spolin, exercițiile fiind, de asemenea,
adaptate vârstei elevilor : Orientare, Senzorialitate conștientă, Relație fizică, Relație verbală (toate conduse de principiul Adevărului).
d.
constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învățământ centrat pe elev.
3.
Metode și mijloace didactice specifice:
-
Jocuri teatrale, exerciții de improvizație, repertoriul personal;
-
Metodologia specifică atelierului de arta actorului (vezi Viola Spolin, op. cit., p. 66) Rezolvarea de probleme, Indicația pe parcurs, Echipele și prezentarea problemei, Evaluarea, Cadrul fizic al studioului de arta actorului (p. 80), Principii și Puncte de reper (p. 85).
-
vizionarea de spectacole – modalitate de formare a capacitatății de selectare a valorilor artistice (a gustului artistic) și, implicit, modalitate de structurare a personalității elevului;
-
corelarea studiului artei actorului cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, muzică, educație plastică, educație vizuală, design, scenografie, arta costumului, etc.).
BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE
1.
Artaud, Antonin:
Manifestele teatrului cruzimii;
în „Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. XX” (vol. II), Ed. Biblioteca pentru toți, București, 1973
2.
Artaud, Antonin:
Teatrul și dublul său , Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 1997
3.
Badian Suzana, Arta mișcării scenice, EDP, București, 1970
4.
Băleanu, Andrei, Actorul în căutarea personajului, Editura Meridiane, București, 1971
5.
Barba, Eugenio:
O canoe pe hârtie, tratat de antropologie teatrală , Ed. Unitext, traducerea Liliana Alexandrescu, București, 2003
6.
Berlogea, Ileana, Istoria teatrului universal, EDP, 1981,1982
7.
Berlogea, Ileana, Teatrul și societatea contemporană, Editura meridiane, 1985
8.
Boal, Augusto:
Jocuri pentru actori și non-actori ; Fundația Concept, București, 2005
9.
Brădăeanu, Virgil, Istoria literaturii dramatice și a artei spectacolului, vol I-III, Editura Meridiane, 1971
10.
Brecht, Bertolt:
Micul Organon pentru treatru;
„Scrieri despre teatru”, Ed. Meridiane, București, 1971
11.
Broock, P, Spațiul gol, Editura Unitext, 1998
12.
Brook, Peter:
Spațiul gol ; editura Unitext, traducerea Marian Popescu, 1997
13.
Cojar, Ion:
O poetică a artei actorului ; ed. Paideia în colaborare cu Unitext, ediția a III-a, 1998
14.
Colceag, Gelu,
Oameni de prisos în lumina rampei , UNATC Press, București, 2006
15.
Cristea,
Mircea:
Teatrul
experimental
contemporan ,
Editura
Didactică
și Pedagogică, București, 1996
16.
Donellan, Declan:
Reguli și instrumente pentru jocul teatral , Ed. Unitext, traducerea S. Stănescu și I. Ieronim, București, 2006
17.
Grotowski, Jerzy, Teatru și ritual, în Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, vol. II, Editura BPT, București, 1973
18.
Grotowski, Jerzy:
Spre un teatru sărac ; Editura Unitext, traducerea G. Banu și Mirella Nedelcu-Pătureanu, București, 1998
19.
Ichim, Florica,
Conversație în șase acte cu Tompa Gabor , Fundația Culturală “Camil Petrescu” - Revista Teatrul Azi, (supliment) București, 2003
20.
Iliescu, Paul:
Streching – componentă a pregătirii fizice
(idem, p. 339)
21.
Jitea, Alexandru:
Stanislavski și sistemul său
(idem, p. 193)
22.
Mandea,
Nicolae:
Teatralitatea,
un
concept
contemporan ,
UNATC
Press, București, 2006
23.
Masek, V. E. Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, 1979
24.
Mănuțiu, Mihai,
Redescoperirea actorului , Editura Meridiane, București, 1985
25.
Mănuțiu, Mihai,
Act și mimare , Editura Eminescu, București, 1989
26.
Mihăescu, Monica:
Instinctul imitației – atribut al naturii umane
(idem, p. 267)
27.
Munro, Th,
Artele și relațiile dintre ele , Editura Meridiane, 1981
28.
Nadin, Mihai,
Reîntoarcerea la zero , Editura Junimea, Iași, 1972
29.
Oprescu, Dan,
Etic, estetic în gândirea românească , Editura Enciclopedică, 1975
30.
Popovici, Adriana Marina,
Lungul drum al teatrului către sine , Ed. Anima, București, 2000
31.
Spolin, Viola:
Improvizație pentru teatru ; Unatc Press, traducerea Mihaela Balan- Bețiu, București, 2008
32.
Stan Sandina,
Arta vorbirii scenice , EDP, București 1968
33.
Stanislavski, Konstantin Sergheevici:
Munca actorului cu sine însuși ; traducerea Lucia Demetrius și Sonia Filip, ESPLA, București, 1955
34.
Stanislavski C. S:
Viața mea în artă;
trad. I. Flavius și N. Negrea, Ed. Cartea Rusă, București, 1958
35.
Tonitza-Iordache, Michaela și Banu, George:
Arta teatrului , Ed. Nemira, București, 2005
36.
Toporkov:
Stanislavski la repetiție ; Cartea rusă, București, 1951
37.
Vasiliu, Mihai,
Istoria teatrului românesc , EDP, 1995
38.
Vianu, Tudor,
Arta Actorului în scrieri despre teatru , Editura Eminescu, București, 1977
Articole privind didactica specialității
–
ATELIER
, caiet de studii, cercetări și experimente al Catedrei de Arta Actorului, UNATC București:
Bețiu, Mihaela,
Tehnica Alexander
(nr. 2/2002)
Bețiu, Mihaela:
Importanța sistemului stanislavskian pentru antrenamentul actorului
(nr. 1-2/2003)
Bețiu, Mihaela:
Viola Spolin, creatoarea jocurilor de teatru
(idem, p. 167) Boyd, Neva:
Teoria jocului; Valorile jocului
(idem, p. 237)
Filip, Tania:
Sistemul Stanislavski
(idem, p. 107)
Gâlea, Marius:
Improvizația ca metodă de lucru
(idem, p. 13) Gavrilescu, Liliana:
Copilul și jocul
(idem, p. 205) Gheorghiu, Mircea:
Mecanismele logice
(idem, p. 91)
Gherghilescu, Vasile:
Comicul în dramaturgia teatrului de copii
(idem, p. 381) Iliescu, Paul:
Streching – componentă a pregătirii fizice
(idem, p. 339)
Jitea, Alexandru:
Stanislavski și sistemul său
(idem, p. 193)
Mihăescu, Monica:
Instinctul imitației – atribut al naturii umane
(idem, p. 267) Naum, Cătălin:
Stanislavski și activitatea actorului
(idem, p. 117)
Penciulescu, Radu:
Să-ți găsești propriul adevăr
(idem, p. 39)
Popovici, Adriana Marina:
Pentru o poetică modernă a teatrului realist
(idem, p.283)
Popovici, Adriana Marina:
Procesul comunicării scenice
(idem, p. 18) Puiu, Șerban:
Unitate și diversitate
(nr. 1-2/2001, p. 87)
Rotaru, Dana:
Antrenamentul actorului lui Eugenio Barba
(nr. 1-2/2004 și 2005, p.54)
Stavarache, Jeanine:
Sincretismul artelor în spectacolul pentru copii și tineret
(idem, p. 403)
Tatai, Alexandru:
Drama în educație
(idem, p. 359)
Vilmos, Rokaly:
Despre expresia corporală a actorului
(idem, p. 325) Zamfirescu, Florin:
O precizare metodologică
(nr. 1/2002, p. 11)
BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITATII
1.
Bârzea C.,
Arta și stiința educației , EDP, București 1995
2.
Brunner J.,
Pentru o teorie a instruirii , EDP București 1970
3.
Călin M.,
Procesul instructiv – educativ
EDP, București 1995
4.
Cerghit I.,
Metode de învățământ , EDP, București, 1980
5.
Crețu C.,
Curriculum diferențiat și personalizat , Ed. Polirom, Iași, 1996
6.
Cristea S.,
Dicționar de termeni pedagogici , EDP, București, 1998
7.
Cucoș C.,
Pedagogie și axiologie , Ed. Polirom, Iași, 1995
8.
de Katele J.M.,
L`evaluation , Bruxelles, 1986
9.
Geissler E.G.,
Mijloace de educație , EDP, București, 1997
10.
Ilea, Anca, Ilea, Anca(coordonator), Banciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela
Ghid metodologic pentru aplicarea programelor școlare din aria curriculară arte , București 2002, Ministerul Educației și Cercetării – Consiliul Național pentru Curriculum
11.
Ghiduri de evaluare pe discipline , MEC-SNEE, 2000, 2001
12.
Ionescu M.,
Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995
13.
Ionescu M.,
Previziune și control în procesul didactic , Ed. Dacia, Cluj,1979
14.
Iucu R,
Managementul și gestiunea clasei de elevi , Ed. Polirom, Iași 2000
15.
Joița E.,
Eficiența instruir ii, EDP, București, 1998
16.
Landsherre G.,
Evaluarea continuă a elevilor și examenele , EDP, București, 1975
17.
Ministerul Educației,
Curriculum Național , București, 1999
18.
Ministerul Educației și Cercetării
Planuri- cadru de învățământ
București 2001- 2009
19.
Ministerul Educației și Cercetării
Planuri de învățământ București
2001-2009
20.
Neacșu I.,
Metode și tehnici de învățare eficientă , Ed. Militară, București, 1990
21.
Pavelcu V.,
Principii de docimologie , EDP, București, 1968
22.
Preda V.,
Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire , UBB, Cluj, 1999
23.
Radu I. T. ,
Evaluarea procesului de învățământ , București, EDP, 2001
24.
Radu I.,
Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995
25.
Radu I.,
Experiența didactică și creativitate , Ed. Dacia
26.
Silverstone R.,
Televiziunea în viața cotidiană , Ed. Polirom, Iași, 1998
27.
Stanciu M.,
Reforma conținuturilor învățământului-cadru metodologic , Ed. Polirom, Iași, 1999
28.
Stoica A. (coord.),
Evaluarea curentă și examenele, Ghid pentru profesori , Ed. Prognosis, București, 2001
29.
Strungă C.,
Evaluarea școlară , Editura de Vest, Timișoara 1999
30.
Șchiopu,
Psihologia vărstelor , EDP, București, 1981
31.
XXX, Dicționar de pedagogie , EDP, București, 1979
32.
XXX, Normative de dotare cu mijloace de învățământ , MEN, București, 1993
33.
XXX, Psihopedagogie,
Ed. Spiru Haret, Iași, 1995
NOTĂ:
Sunt obligatorii documentele școlare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe școlare, programele pentru examenele și evaluările na/ionale și manualele cuprinse în Catalogul manualelor școlare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursulu
Autori
Lucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Național pentru Curriculum în Învățământul Preuniversitar
Lect. univ. dr. Mihaela Bălan Bețiu - Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București
Conf. dr. Carmen Stanciu - Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE /REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
ARTE VIZUALE
EDUCAȚIE PLASTICĂ / EDUCAȚIE VIZUALĂ / EDUCAȚIE ARTISTICĂ /
/ ARHITECTURĂ
- București- 2010
NOTA DE PREZENTARE
Programele pentru perfecționarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea unor noi competențe profesionale prin aprofundarea unor concepte și orientări cu privire la educația artistică înțeleasă ca activitate creativă specifică și interdisciplinară de formare a tinerei generații.
La examenul de ocupare a posturilor vacante în învățământul preuniversitar se au în vedere atât însușirea temeinică și completă a conținutului teoretic pe care îl presupune limbajul vizual, cât și conștientizarea funcțiilor lui practice, gramaticale și de tehnologie artistică.
Cadrele didactice care se prezintă la concursul de titularizare sunt, în general, absolvenți de doar câțiva ani ai institutelor de învățământ superior. Din acest punct de vedere, concursul trebuie să ateste următoarele:
-
stăpânirea cunoștințelor generale din științele educației asimilate în facultate, cu accent pe aplicațiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învățământ, creativitate);
-
aplicarea creativă a informațiilor din didactica specialității dobândite anterior și îmbogățite prin experiența de catedră (limbaj plastic, noțiuni de gramatică a vizualului, tehnici artistice);
-
preocupări de optimizare și ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conținutului programei școlare în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor;
-
calitatea documentării privind zone ale vizualului de interes în școala actuală: mass-media, modă, publicitate etc.;
-
demonstrarea unor capacități de descoperire a mijloacelor și căilor specifice de cultivare și stimulare a creativității.
Caracterul integrator și multicultural al acțiunilor reprezentative pentru disciplina educație plastică este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic. Învățarea în artă fiind gramaticală și tehnologică (și, doar în acest sens, operațională), punerea în aplicare a acestui conținut implică, din partea profesorilor, motivații de inovare și descoperire a unor strategii, modalități tehnice, mijloace și forme active pentru stimularea creativității vizuale a elevilor.
Acesta este obiectivul fundamental al împrospătării informației de specialitate, psihopedagogice și metodologice și criteriul evaluării muncii fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfășurare în învățământul românesc de toate gradele.
COMPETENȚELE CADRULUI DIDACTIC
IN DOMENIUL ARIEI CURRICULARE ARTE – ARTE VIZUALE
Competențe în aplicarea unor principii și metode de comunicare educațională. Competențe în domeniul teoriei, metodologiei și practicii evaluării.
Competențe în domeniul diacticii limbajului de specialitate.
Competențe legate de afirmarea propriei personalități, dorința de evoluție individuală și profesională continuă.
Competența în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale și/sau comune.
Competențe de a concepe curriculum la decizia școlii pe aria curiculară Arte.
Competențe în structurarea și argumentarea propriilor atitudini estetice față de fenomenul cultural-artistic.
Competențe în utilizarea tehnologiilor informaționale specifice comunicării vizuale.
TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ – ARTE VIZUALE
-
EDUCAȚIE PLASTICĂ, EDUCAȚIE VIZUALĂ, EDUCAȚIE ARTISTICĂ
ELEMENTE DE LIMBAJ ȘI MIJLOACE DE EXPRESIE PLASTICĂ, COMPOZIȚIA PLASTICĂ ȘI DECORATIVĂ, TEHNICI ȘI PROCEDEE DE LUCRU.
A.
Elemente de limbaj plastic
Definire, clasificare și ipostaze ale elementelor de limbaj plastic. Potențele constructive și de expresie ale elementelor limbajului plastic.
Amplificarea posibilităților expresive ale elementelor de limbaj obținută prin diversificarea procedeelor tehnice.
B.
Mijloace de expresie plastică
Problematica mijloacelor de expresie plastică în artele vizuale. Contrastul, tipuri de contraste, procedee de realizare;
Acordul, acorduri cromatice, procedee de realizare;
Contribuția ritmului (poziție, direcție mișcare) în reprezentarea expresivă și decorativă a spațiului plastic;
Studiul gamelor cromatice în realizarea armoniei și unității compoziționale;
Contrastele de linie, formă, culoare și valoare și rolul lor în organizarea compozițiilor cu unul sau mai multe centre de interes.
C.
Compoziția
Compoziția, modalitate de organizare a suprafeței sau spațiului și utilizare a elementelor și mijoacelor de expresie într-un sistem unitar echilibrat și armonios. Tipuri de compoziție;
Structuri compoziționale organizate pe baza raportului armonic al secțiunii de aur; Studiul structurilor naturale, interpretarea și organizarea lor în compoziție; Probleme ale unității și echilibrului în compoziția dinamica a formelor;
Expresii plastice și decorative rezultate prin asamblare, multiplicare, metamorfozare, geometrizare, eliminare, adăugare;
Amplificarea posibilităților expresive ale elementelor de limbaj obținută prin diversificarea procedeelor tehnice.
Problematica reprezentării și sugerării spațiului tridimensional, a volumului în plan, prin diferite mijloace de expresie valorică și cromatică;
D.
Tehnici.
Tehnici de desen abordabile în învățământul de cultură generală: desenul în creion, în cărbune, în creioane colorate, în crete colorate, în peniță, în pensulă, laviul; materiale și instrumente folosite;
Tehnici de gravură abordabile în învățământul de cultură general; utilizate în gravura fără acizi; pe scurt despre: monotipie, rafotipie, linogravură, xilogravură, pointe sèche, litografie; instrumentele și materialele folosite;
Tehnici de pictură; suporturi, instrumente, vopsele, accesorii; pe scurt despre: acuarelă, tempera, tempera în emulsii, guașă, acrylice, pictura pe sticlă, pastelul, colajul, imprimeul textil, fresca, mozaicul, tapiseria;
Tehnici de modelaj - modelarea în lut sau plastilină a unor forme plate, sau a unor reliefuri pe diferite trepte de înălțime, a unor forme în ronde-bosse, prin diferite procedee și cu instrumente adecvate; tehnici în arta decorativă – ceramica, textile, modă.
Analiza imaginii – component fundamental a formarii culturii vizuale Spatiul muzeal și expozițional resursă complexă de analiză și creație
Vestimentația; modelarea imaginii umane, prin mijloace specifice. Probleme ale publicității prin imagine vizuală.
Particularități tehnice și de limbaj în spectacolul de animație.
Probleme ale receptării mesajului artistic în artele cinetice, citirea compoziției cinetice în teatru și film;
Analiza comparativă a mijloacelor de realizare a expresiei în teatru și film.
TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ – ARTE VIZUALE - ISTORIA ARTEI UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI
Arta în Grecia antică. Arta imperială romană.
Arta Evului Mediu: Occident, Bizanț și Țările Române Renașterea
Manierismul Barocul
Clasicismul. Arta secolului al XVII-lea în Franța. Neoclasicismul și Revoluția franceză; stilul Empire; Romantism;
Realism, impresionism, postimpresionism, neoimpresionism în arta europeană; Începuturile artei moderne de tip occidental în România (1800-1881);
Orientări culturale și artistice în arta românească a secolului al XIX-lea – neoclasicismul, romantismul.
Arta secolului XX: curente, școli: Art Nouveau, Cubism, Fovism, Expresionism, Arta abstract, Suprarealism, Arta Pop;
Personalități ale artei moderne occidentale și românești în secolul al XX-lea.
METODICA PREDĂRII – ARTE VIZUALE - EDUCAȚIE PLASTICĂ, EDUCAȚIE VIZUALĂ, EDUCAȚIE ARTISTICĂ
Conceptul de alfabetizare vizuală. Aspecte specifice ale învățării gramaticii limbajului vizual.
Fundamente psihopedagogice ale descoperii și dezvoltării aptitudinilor în domeniul artelor plastice;
Activitatea practică(de atelier), forma de organizare a procesului de învățare, a limbajului plastic și de stimulare a creativității elevilor, de organizare, desfășurare, conducere și evaluare la discipina Educație plastic și în învățământul de artă.
Operaționalizarea demersului didactic pentru disciplina Educție plastică, Educație vizuală și Educație artistică.
Tehnici și strategii didactice stimulative și de deblocare creativă. Aspecte psihopedagogice și metodice ale stimulării creativității elevilor.
Valorificarea experienței proprii de atelier in predarea procedeelor tehnice specific artelor vizuale.
Activitatea de joc și jocul de creație.
Aspecte specifice ale învățării gramaticii limbajului vizual; învățarea observațională, învățarea experimentală, învățarea prin exersare practică, învățarea prin analogie, învățarea intuitivă, învățarea prin deducție și descoperire, învățarea experimentală, învățarea prin analiză-sinteză, învățarea prin joc, învățarea prin proiect, învățarea prin parcurgerea etapelor oricărui proces de creație.
Spontaneitate și algoritm în asimilarea gramaticii vizualului. Considerații metodice asupra evoluției figurii umane în creația copiilor.
Culoarea,
limbaj
prioritar
în
creația
copilului
și
în
educația
plastică.
Implicații psihopedagogice și metodice în cunoașterea elevilor și în stimularea lor creativă.
Stimularea creativității și originalității plastice a elevilor prin imagini fabuloase sau fantastice, prin substituiri,deformări, divizări, combinări etc.
Ocrotirea spontaneității native specifice; stimularea creativității fiecărui elev prin tratare diferențială și personalizată.
Rolul intuiției, al experimentului și al exercițiului practic demonstrativ în învățarea tehnicilor artistice-plastice în școală.
Aspecte psihopedagogice și metodice ale formări deprinderilor de exprimare plastică. Eficiența și limitele diferitelor metode și procedee de studiu după natură în școală
Evaluarea performanțelor obținute de elevi în cursul procesului de învățare; modalități de evaluare
specifică
disciplinelor
artistice;
necesitatea
evaluării
pe
baza
obiectivelor operaționale;
Tipologia exercițiilor și experimentelor practice, desfășurate în orele de educație plastică, în orele de atelier.
Culoarea,
limbaj
prioritar
în
creația
copilului
și
în
educația
plastică.
Implicații psihopedagogice și metodice în cunoașterea elevilor și în stimularea lor creativă.
Probleme metodice specifice diferitelor vârste în însușirea noțiunilor despre culoare, linie și formă spațială; aprecieri și puncte de vedere personale.
Particularități de viziune și de limbaj în compozițiile elevilor preadolescenți și adolescenți; considerații artistice și metodice.
Abordarea simultană a noțiunilor teoretice și practice în asimilarea limbajului vizual în
școală, în condiții predominant practice, de atelier, cu toți elevii.
Cerințe metodice ale alcătuirii și utilizării mijloacelor didactice, în educația plastică, în activitatea de exersare și de învățare a limbajului plastic și a tehnicilor specifice.
Rolul expoziției, muzeului, concursului, excursiei de documentare etc.; educația prin artă și pentru artă a elevilor.
TEMATICA STIINTIFICA - ARTE VIZUALE - SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ TEORIA ȘI ESTETICA ARHITECTURII
1.
DEFINIREA ARHITECTURII CA OBIECT, FENOMEN, ACTIVITATE
Procesul istoric de definire a arhitecturii.
2.
SPAȚIUL EXISTENȚIAL ȘI SPAȚIUL ARHITECTURAL
2.a.
Nivelurile spațiului existențial, nivelurile spațiului arhitectural și interacțiunile dintre acestea
la
nivel
geografic,
peisager,
urbanistic,
de
obiect
arhitectural.
Influența elementelor de mediu: climă, apă și teren asupra spațiului arhitectural. Conformarea volumetrică,
soluții
constructive,
materiale
de
construcții
utilizate
în
arhitectura vernaculară. Conceptul de dezvoltare durabilă în arhitectură.
2.b.
Date fundamentale ale spațiului arhitectural. organizare și compoziție.
Elemente de morfologie în analiza spațiului arhitectural. Principii de compoziție în arhitectură și în urbanism. Masura exterioară, interioară, masura absolută. Scara, raport, proporții. Lumină și culoare în spațiul arhitectural. Metode de reprezentare tri - și bidimensională a spațiului arhitectural. Noțiuni de estetică urbană, estetică arhitecturală.
2.c.
Conținut, formă și funcțiune. Teoria locuirii. Teoria programelor de arhitectură. Condiții
optime
ale
confortului
interior
față
de
particularitățile
funcționale
și psihofiziologice ale omului: zonificare, scară modulară, flexibilitate spațială.
2.d.
Interpretarea tehnică a spațiului arhitectural. Rolul materialelor de construcție în evoluția structurii spațiului arhitectural și a anvelopei clădirii. Materiale de construcție durabile. Relațiile dintre caracteristicile spațiale, constructive și funcționale ale diferitelor programe de arhitectură.
2.e.
Noțiuni de spațiu public urban .
Tipuri de spații urbane: spațiu public, semi-public, spațiul privat.
TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ - ARTE VIZUALE
-
SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ ISTORIA ARHITECTURII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI
1.
Arhitectura
Greciei
Antice.
Geneza
arhitecturii
grecești,
ordinele
clasice
de arhitectură, corecțiile optice, principii de modulare și proporționare, programe de arhitectură specifice.
2.
Arhitectura Romei Antice. Sisteme constructive specifice, programe de arhitectură, tipologii planimetrice și principii de compozitie spațială.
3.
Arhitectura bizantină. Analiza contextului social, politic și tehnic care a favorizat apariția și dezvoltarea arhitecturii bizantine. Principii de compozitie spațială, tipologii planimetrice, simbolistica spațiului architectural, decorația interioară și exterioară.
4.
Arhitectura gotică. Analiza contextului social, politic și tehnic care a favorizat apariția și dezvoltarea arhitecturii gotice. Programe de arhitectură specifice, principii de compoziție
spațială,
tipologii
planimetrice,
simbolistica
spațiului
architectural, decorația interioară și exterioară. Sisteme structurale specifice. Spații urbane.
5.
Arhitectura renascentistă. Analiza contextului social, politic și tehnic care a favorizat apariția și dezvoltarea arhitecturii renascentiste. Principii de compoziție spațială, tipologii planimetrice, simbolistica spațiului architectural, decorația interioară și exterioară. Spații urbane.
6.
Arhitectura barocă și barocul postbizantin (arhitectura brâncovenească). Analiza contextului social, politic și tehnic care a favorizat apariția și dezvoltarea arhitecturii baroce. Principii de compoziție spațială, tipologii planimetrice, simbolistica spațiului arhitectural, decorația interioară și exterioară. Spații urbane.
7.
Stilurile 1900. Surse și invarianți pentru Stilurile 1900. Arhitectura neoromânească în context european.
8.
Arhitectura modernă. Stilul internațional, funcționalismul și arhitectura organică. Arhitectura modernă în România.
METODICA PREDĂRII/ ÎNVĂȚĂRII – ARTE VIZUALE – ARHITECTURĂ
I.
Procedee de metodica perfecționării și comunicării dintre profesor și elev în faza de inițiere în cultura de arhitectură (limbajul specializat și orientarea percepției vizuale și a raționamentelor logice în prelucrarea informațiilor).
II.
Metode de transmitere și interpretare a ansamblului de coduri ale limbajului profesional în predarea cunoștințelor teoretice de arhitectură.
III.
Metode de predare a programelor de arhitectură în cadrul orelor de atelier sau la materiile
teoretice
–
formularea
problemei
(temă),
formularea
soluției (interpretarea datelor de temă), concretizarea soluției (metodologia), înțelegerea soluției (răspunsul optim funcțional, stilistic și spațial-volumetric).
IV.
Modernizarea mijloacelor de instruire-învățare utilizate la materiile teoretice și practice din domeniul arhitectural.
V.
Căi și mijloace de convertire a experiențelor de percepție și controlul spațiului real prin noțiuni de desen, geometrie descriptivă și perspectivă și de proiectare cu ajutorul calculatorului, în formarea capacităților conceptual – proiective ale elevilor.
VI.
Procedee și metode specifice pe baza cărora pot fi analizate și interpretate experiențele elevilor în domeniul arhitecturii.
VII.
Metode diferențiate utilizate în instruirea elevilor în raport cu structurile cognitive sau cele intuitiv-originare sau a elevilor cu aptitudini deosebite.
VIII.
Metode de evaluare (aplicații, verificări) ale calității informației pe care elevii și- au însușit-o în procesul instruirii în cultura de arhitectură.
IX.
Metode
de
conexarea
domeniului
arhitecturii
la
celelalte
discipline
care circumscriu aria culturii generale sau de specialitate a elevilor.
X.
Metode de promovarea și aplicarea cunoștințelor, acumulate prin instruire, în practica de specialitate.
BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ - EDUCAȚIE PLASTICĂ, EDUCAȚIE VIZUALĂ, EDUCAȚIE ARTISTICĂ
Achiței, Gh.,
Artă și experiență , Ed. Albatros, București, 1974
Achiței, Gh.,
Frumosul dincolo de artă , Ed. Meridiane, București, 1988 Antal, F.,
Clasicism și romantism , Ed. Meridiane, București, 1971.
Argan, G. C.,
Arta modernă , Ed. Meridiane, București, 1982. Arnheim, R.,
Arta și percepția vizuală , Ed. Meridiane, București, 1979 Arnheim, R.,
Forța centrului vizual,
Ed. Meridiane, București, 1995; Bazin, G.,
Clasic, baroc, rococo , Ed. Meridiane, București, 1970 Berence, F.,
Renașterea italiană , Ed. Meridiane, București, 1969.
Berger, R.,
Descoperirea picturii , vol. I-III , Ed. Meridiane, București, 1975; Berlogea, Ileana,
Teatrul și societatea contemporană , Editura Meridiane, 1985
Bloch, R.,
Roma și destinul ei , Ed. Meridiane, București, 1985.
Bode, W von, Maeștrii picturii olandeze și flamande , Ed. Meridiane, București, 1974. Bonnrad, A.,
Civilizația greacă , Ed. Științifică, București, 1967.
Bouleau, M.,
Geometria secretă a pictorilor , Editura Meridiane, 1978 Brion, M.,
Arta abstractă , Ed. Meridiane, București, 1972;
Brion, M.,
Pictura romantică , Ed. Meridiane, București, 1972 Burke, E.,
Despre sublim și frumos , Ed. Meridiane, București, 1981
Constantinescu, Gr.,
Splendorile operei. Dicționar de teatru Liric,
E.D.P., 1995 Constantin, Paul,
Arta 1900,
Ed. Meridiane, București, 1973
Cristea, M.,
Sistemul educațional și personalitatea. Dimensiunea estetică , Ed. Didactică și pedagogică, București, 1995.
de Micheli, M.,
Avangarda artistică a secolului XX , Ed. Meridiane, București, 1968 de Micheli, M.,
Avangarda artistică a secolului
XX, Ed. Meridiane, București, 1968. Delvoye, C.,
Arta bizantină , vol. I-II, Ed. Meridiane, București, 1976.
Duby, G.,
Arta și societatea, 980–1420
(vol. I-II), Ed. Meridiane, București, 1987. Dumitrescu, Zamfir, S tructuri geometrico - plastice , Ed. Meridiane , București, 1984;
Dumitrescu, Zamfir, C aiete de perspectiva artistică , vol. I , NOI Media Print, 2007; Elsen, A.,
Temele artei
(vol. I și II), Ed. Meridiane, București, 1983
Enciclopedia artiștilor români contemporani, Editura ARC 2000, București, 1996.
Enescu, Theodor,
Scrieri de artă, Ștefan Luchian și spiritul modern în pictura românească , ediție îngrijită de Ioana Vlasiu, București, Editura Meridiane, 2000
Faure, E.,
Istoria artei , vol. I-V, Ed. Meridiane, București, 1970 Fleming, W.,
Arte și idei
(vol. I și II), Ed. Meridiane, București, 1983
Eco, Umberto (coordonator),
Istoria frumuseții , Bucuresti, Editura RAO, 2006; Eco, Umberto (coordonator),
Istoria urâtului , Bucuresti, Editura RAO, 2007;
Florian, M.,
Metafizică și artă , Ed. Echinox, Cluj, 1992
Flusser, Vilém,
Pentru o filosofie a fotografiei .
Texte despre fotografie , Cluj-Napoca, Idea Design and Print, 2003;
Gherasim, Marin,
A patra dimensiune , Pitesti, Editurii Paralela 45, 2005; Gombrich, E.H., O istorie a artei , Ed. Meridiane, București, 1975.
Grigorescu, D.,
Cubismul , Editura Meridiane, București, 1972. Grigorescu, D.,
Expresionismul , Editura Meridiane, București, 1969 Grigorescu, D.,
Pop art , Editura Meridiane, București, 1975.
Hasan, Yvonne,
Paul Klee si pictura modernă , Ed. Meridiane, Bucuresti, 1999; Havel, M.,
Tehnica tabloului , Ed. Meridiane, București, 1988;
Hocke, G., R.,
Lumea ca labirint , Ed. Meridiane, București, 1973. Hogarth, W.,
Analiza frumosului , Ed. Meridiane, București, 1981 Huinzinga, J.,
Amurgul Evului Mediu , Ed. Meridiane, București, 1970.
Istoria artelor plastice în România , vol. I-II, Editura Meridiane, București, 1980.
Istoria ilustrată a picturii , Ed. Meridiane, București, 1973. Joly, Martine,
Introducere în analiza imaginii , Editura All,1998
Kandinsky W.,
Spiritualul in arta , Ed. Meridiane, Bucuresti, 1994;
Király, Aurora (coordonator),
Fotografia in arta contemporană. Tendințe în România, după 1989 , Ed. Unarte, Bucuresti, 2006;
Knobler, N.,
Dialogul vizual , vol. I , II, Ed. Meridiane, București, 1983 Lăzărescu, L.,
Pictura în ulei , Editura Sigma Plus, Deva, 1996
Lhote, A., Tratate despre peisaj și figură, Ed. Meridiane, București, 1969. Lipps, T.,
Estetica,
Ed. Meridiane, București, 1987
Lützeller, H.,
Drumuri spre artă
(vol. I și II), Ed. Meridiane, București, 1986 Mașek, V., E.,
Arta de a fi spectator , Editura Meridiane, 1986
Manescu, Mihail,
Mental și senzorial – identitate vizuală în secolul XX , Bistrita, Editura Aletheia, 2006;
Moles, A.,
Artă și ordinator , Ed. Meridiane, București, 1983 Nanu, Adina,
Arta pe om , Editura Compania, 2001
Nanu, Adina,
Artă, stil, costum , Editura Meridiane, 1976
Nanu, Adina,
Bărbatul și moda , Editura Polirom, Iași, 2010
Nanu, Adina,
Vezi? Comunicarea prin imagine , Editura Vizual, 2002 Oprescu, G.,
Manual de istoria artei , Ed. Meridiane,București, 1985-1986.
Panofsky, E.,
Renaștere și renașteri în arta occidentală , Ed. Meridiane, București, 1974 Pareyson, L.,
Estetica. Teoria formativității , Ed. Universul, București, 1977
Pavel, Amelia,
Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană,
Editura Meridiane, 1996
Pepino, C.,
Automate, idoli, păpuși , Editura Alma Galați, 1998 Petrovici, V.,
Lumină și culoare în spectacol , Editura Albatros, 1974 Pleșu, A.,
Călătorie în lumea formelor , Ed. Meridiane, București, 1986
Popescu, T ., Concepte și atitudini estetice , Ed. Meridiane, București, 1983 Preda Sanc, Marilena,
Arta video-digitala , Bucuresti, Editura Coresi, 2005; Prut, C.,
Dicționar de artă modernă , Editura Albatros, 1972
Read, H.,
Originea formei în artă , Ed. Universul, București, 1971 Rewald, J.,
Istoria impresionismului , Editura Meridiane, București, 1974.
Rewald, John,
Postimpresionismul,
vol. I si II, Ed. Meridiane, București, 1978; Riegl, A.,
Istoria artei ca istorie a stilurilor , Editura Meridiane, București, 1998. Rosenkranz, K.,
O estetică a urâtului , Ed. Meridiane, București, 1984
K. Ruhrberg, M. Schneckenburger, C. Frike, K. Honnef, Ingo F. Walther (ed.),
Art of the 20 th
Century , Taschen, 2005;
Schiller, Fr.,
Scrieri estetice , Ed. Univers, București, 1981
Sendler, Egon,
Icoana, imaginea nevazutului .
Elemente de teologie, estetica, tehnica , Bucuresti, Editura Sofia, 2005;
Stoiciu, Florin,
Materialitatea in gravura. Tehnici si maniere , Bucuresti, Editura Tehnica, 2007;
Stoiciu, Florin,
Tehnici si maniere ale gravurii , Bucuresti, Ed. Polirom, 2010; Suchianu, D., I.,
Cinematograful, acest necunoscut , Editura Dacia, Cluj, 1973 Tatarkiewicz, W.,
Istoria esteticii , vol. I- IV, Ed. Meridiane, București, 1978
Toma, Iulian –Dalin,
Muzeul contemporan. Programe educationale , Ed. Institutul European, Iasi, 2007
Vanoye, F. și Anne Goliot – Lete,
Scurt tratat de analiză filmică , Editura All, 1995
Velescu C.R.,
Brâncuși inedit
–
Însemnări și corespondență , Ed. Humanitas, București, 2004
Vianu, T.,
Opere – vol 6, Estetica , Ed. Minerva, București, 1976 și vol. 7,
Studii de estetică , Ed. Minerva,București, 1978
Vlasiu, Ioana,
Anii ’20. Tradiția și pictura românească . București, Editura Meridiane, 2000
Zamfirescu, I.,
Istoria universală a teatrului , Editura pentru literatură universală, 1966 – 1970
****
Dictionar de arta – forme , tehnici, stiluri artistice , vol. I , II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998
BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ – ARHITECTURĂ
Alexander, Christopher,
Notes on the Synthesis of Form , Cambridge Mass, Harvard University Press, 1986
Arnheim, R.,
Dynamique de la forme architecturele , Architecture& Recherches/Pierre Mardaga, 1982
Arnheim,R.,
Artă și percepție vizuală , Editura Meridiane, 1982 Argan, Giulio Carlo,
Arta Modernă , Editura Meridiane, 1985 Benevolo, Leonardo,
Storia della Cittá , Laterza, 1982
Blake, Pieter,
Mies van der Rohe, Architecture and Structure , Pelikan Book, 1990 Ching, Francis D.K.,
Form, Space and Order , 1996, John Willey et Sons, Inc, 2007 Constantin, Paul,
Culoare – Artă – Ambient , Editura Meridiane, 1979
Constantin, Paul,
Arta 1900 în România , Editura Tehnică, 1988
Curinschi Vorona Gh.,
Introducere în Arhitectura comparată , Editura Tehnică, 1991 Damian, Ascanio,
Le Corbusier , Editura Meridiane, 1969
Enache, M., Ionescu, I.,
Geometrie descriptivă și perspectivă , Editura Didactică și Pedagogică, 1983
Evenson, Thomas Thus,
Archetypes in architecture , Norvegian University Press, 1991
Fletcher, Banister,
A History of Architecture , Londra, Batsford LTD, 1956
Frampton, Kenneth,
Studies in Tectonic Culture, The Poetics of Construction in Nineteenth and Twentieth Century Architecture , Chicago, Illinois, MIT Press
Frampton, Kenneth,
Modern Architecture: A Critical History , New York, Oxford University Press, 1980
Focillon, H.,
Viața formelor , Editura Meridiane, 1977
Giedion,
Siegfried,
Space, Time, Architecture,
Massachussets, Harvard University Press, 1967
Gill, Robert, W.,
Manual of Rendering with Pen and Ink , Thames and Hudson, 1979
A. Gheorghiu, A.,
Proporții și trasee geometrice în arhitectură , Ed. Tehnică, 1991 Ionescu, Grigore,
Arhitectura populară în România , Editura Meridiane, 1971
Ionescu, Grigore,
Arhitectura pe teritoriul României de–a lungul veacurilor , Editura Academiei, 1982
Ionescu Grigore,
Arhitectura românească. Tipologii, creații, creatori , Editura Tehnică, 1986
Iliu, Liana,
Orașul grădină și evoluția conceptului , Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 2005
Iurov, C.,
Arhitectura bionică , Editura Tehnică, 1985
Jenks, Charles and Baird, George,
Theories and Manifestoes of Contemporary Architecture , London, Academy Editions, 1997
Joja, C.,
Actualitatea tradiției arhitecturii românești , Editura Tehnică, 1984 Joja, C.,
Arhitectura românească în context european , Editura Tehnică, 1989 Kurokawa, Kisho,
Architecture de la Symbiose , Electa Moniteur, 1987
W.M.C. Lam,
Sunlighting as Formgiver for Architecture , Van Nostrand Reinhold Company, 1986
Licklider, H.,
Scara arhitecturală , Editura Tehnică, 1973
Laurian, Radu,
Probleme de estetica orașelor , Editura Tehnică, 1965 Melicson, M.,
Arhitectura Modernă , Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975 Michelis, P., A.,
Estetica arhitecturii , Editura Meridiane, 1982
Moughtin, Cliff,
Street and Square , Butterworth Architecture, Oxford, 1992
Meiss, Pierre von,
De la form au lieu , Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, Suisse, 1986
Moos, Stanislau von,
Le Corbusier, l'Architecte et son mythe , Horizons de France, 1971
Moussavi, Farshid,
The Function of Form , Actar, Harvard University Graduate School of Design, 2009
Müller, Dominique Gauzin,
Sustainable Architecture and Urbanism , Birkhäuser, 2001
Ochinciuc, C.,
Conceptul dezvoltării durabile în arhitectură. Proiectarea integrată , Editura Universitară “Ion Mincu”, 2002
Padovan, Richard,
Proportion – Science, Philosophy, Architecture , Spon Press, London and New Zork, 1990
Panchyk, K.,
Solar interiors , Van Nostrand Reinhold Comp., 1984 Patrulius, Radu,
Locuința în timp și spațiu , Editura Tehnică, 1975 Patrulius, Radu,
Horia Creangă, Omul și opera , Editura Tehnică, 1980
Păun, Silvia,
Valoarea arhitecturii autohtone , Ed. Per Omnes Artes, București, 2003 Pevsner, Nikolaus,
The sources of Modern Architecture , Penguin Books, 1966 Radian, H., R.,
Cartea proporțiilor , Editura Meridiane, 1981
Risselada, Max, (ed.),
Raumplan versus Plan Libre- Adolf Loos / Le Corbusier , 010 Publishers, Rotterdam, 2008
Săsărman, Gheorghe,
Funcțiune, Spațiu, Arhitectură , Editura Meridiane, 1979 Scherr, R.,
The Grid: Form and process in Architectural Design , USA Books, 2001
Schultz, Christian Norberg,
Paysage, Ambiance, Architecture , Liege, Pierre Mardaga 1979
Schultz, Christian Norberg,
La Signification dans l'Architecture Occidentale , Liege, Pierre Mardaga 1977
Schultz, Christian Norberg,
Existence, Space and Architecture , London, Studio Vista 1971 Sitte, Camillo,
Arta construirii orașelor , Editura Tehnică, 1992
Steele, James,
Ecological Architecture , Thames and Hudson, 2005
Tănăsescu, A.,
Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie , Editura Didactică și Pedagogică, 1983
Teodoru, Horia,
Perspectiva , Ed. Meridiane, 1968
Trișcu, Aurelian,
Spații urbane pietonale , Arta Grafică, 1985
Vătășianu, Virgil,
Istoria Artei Europene , vol I și vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, 1967
Vătășianu, Virgil,
Istoria Artei Europene, Arta din perioada Renașterii , Editura Meridiane, 1972
Triscu, A.,
Spații urbane pietonale , IP Arta grafică, 1985
Vasilescu, Sorin,
Arhitectura Modernă , Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 1992 Voiculescu, Sanda,
Arhitectură Antică , Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 1986
Voitec Dordea, Mira,
Renașterea și Barocul , Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 1988
Wetson, Richard,
Alvar Aalto , Phaidon, 2001
Wetson, Richard,
Materials, Form and Architecture , Laurence King Publishing, 2008 Zevi Bruno,
Cum să înțelegem arhitectura , Editura Tehnică, 1969
****
București. Anii 1920 – 1940. Intre Avangardă și Modernism , Editura Simetria, 1994
****
Gândirea estetică în arhitectura românească , Editura Meridiane, 1983
Cărțile pot fi consultate la Biblioteca Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București
BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCAȚIE PLASTICĂ, EDUCAȚIE VIZUALĂ, EDUCAȚIE ARTISTICĂ
Amabile, Teresa M.,
Creativitatea ca mod de viață , Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997;
Albu Gabriel,
O psihologie a educatiei , Ed. Institutul European, Iasi, 2005;
Antonesei, L.,
Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educatiei,
Ed. Polirom, Iasi, 2002;
Cucoș, C.,
Pedagogie,
Editura Polirom, 1996
Cucoș, C.,
Psihopedagogie pentru examenul de definitivat și gradele didactice , Editura Polirom, 1998
Gagne, R.,
Condițiile învățării , Editura Didactică și Pedagogică, 1975
Hardy, Tom (ed.),
Art Education in a postmodern world , Intellect Books, Bristol, 2006
Neacșu, I.,
Instruire și învățare , Editura Științifică, 1990 Nicola, I.,
Tratat de pedagogie școlară , EDP, 1996
ROCO, MIHAELA,
Creativitate si inteligenta emotionala , Ed.Polirom, Iasi, 2004; Stan, Emil,
Pedagogie postmoderna , Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
Stan, Emil,
Managementul clasei , Ed. Aramis, Bucuresti, 2003;
Toma, Iulian - Dalin,
Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2 , Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2008;
Toma, Iulian - Dalin,
Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 3 , Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2009;
Toma, Iulian - Dalin,
Muzeul contemporan. Programe educaționale , Ed. Institutul European, Iasi, 2007;
****
Teorii ale limbajului. Teorii ale învățării , Editura Politică, București, 1988 Notă:
Sunt obligatorii documentele școlare reglatoare valabile in anul școlar in care se susține concursul – planuri-cadru, programe școlare, programele pentru examenele și evaluarile nationale.
BIBLIOGRAFIE – METODICA PREDĂRII - ARHITECTURĂ
Amabile, Teresa M.,
Creativitatea ca mod de viață , Ed. Stiință & Tehnică, Bucuresti, 1997;
Antonesei, L.,
Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educației,
Ed. Polirom, Iasi, 2002;
Gagne, R., Briggs, S., J.,
Principii de design ale instruirii , Editura Didactică și Pedagogică, 1977
Gagne, R.,
Condițiile învățării , Editura Didactică și Pedagogică, 1975 Gagnier, Jacques,
Les lycees du futur , L’Harmattan, 1991
Hardy,Tom (ed.),
Art Education in a postmodern world , Intellect Books, Bristol, 2006
Landsheere V. de, Landsheere G. de,
Definirea obiectivelor educației , Editura Didactică și Pedagogică,1977
Meiss, Pierre von,
De la cave au toit. Temoignage D’un enseignement d’architecture , Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 1991
Neacșu, I.,
Instruire și învățare , Editura Științifică, 1990 Nicola, I.,
Tratat de pedagogie școlară , EDP, 1996
Piaget, J.,
Biologie și cunoaștere , Editura Dacia, Cluj, 1971
Stan, Emil,
Pedagogie postmodernă , Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
Toma, Iulian - Dalin,
Muzeul contemporan. Programe educaționale , Ed. Institutul European, Iasi, 2007;
Toma, Steliana,
Curs de pedagogie , Institutul de Construcții, București, 1991
****
Teorii ale limbajului. Teorii ale învățării , Editura Politică, București, 1988
NOTĂ:
Sunt obligatorii documentele școlare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe școlare, programele pentru examenele și evaluările na/ionale și manualele cuprinse în Catalogul manualelor școlare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursul
Autori:
Adrian Brăescu - inspector general Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Lect. univ. drd. arhitect Tana Nicoleta Lascu - Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București
Prof.univ.dr. arhitect Cristina Victoria Ochinciuc - Universitatea de Arhitectură și Urbanism
„Ion Mincu” București
Lect. univ.dr. Iulian Dalin Toma - Universitatea Națională de Artă București Conf.univ.dr. Ioana Beldiman - Universitatea Națională de Artă București
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului intructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate
ș i sănătate în muncă, prevenirea situa ț iilor de urgen ț ă și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ
Ș I METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică
ș i
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Ia ș i, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir
Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Rolul, funcțiile și competențele profesionale ale asistentului medical.
2.
Procesul de ingrijire, nursing.
3.
Tehnici de nursing și investigații descriere în conformitate cu fișele tehnologice și proceduri, protocoale
3.1.
Măsurarea, notarea si reprezentarea grafică a funcțiilor vitale si vegetative: temperatură, puls, respirație, tensiune arterială, greutate si înălțime corporală, eliminări (diureză, scaun, spută,vărsături).
3.2.
Efectuarea de sondaje, spălături, clisme: sondajul gastric și duodenal, vezical, spălătura oculară, auriculară, gastrică, vezicală și vaginală.
3.3.
Îngrijirea plăgilor: pansamente, bandaje; principii de realizare a pansamentului si bandajului; timpii unui pansament; mijloace de fixare a pansamentului.
3.4.
Puncțiile, pregătirea pacientului pentru puncții, participarea la puncții
3.5.
Recoltarea
sângelui
pentru
examene
de
laborator:
biochimice,
hematologice, bacteriologice, serologice, parazitologice.
3.6.
Recoltarea urinei pentru examene biochimice,bacteriologice;
3.7.
Recoltarea
materiilor
fecale
pentru
examene
biochimice,
bacteriologice
si parazitologice.
3.8.
Recoltarea sputei pentru examene citologice, bacteriologice
3.9.
Recoltarea vărsăturilor pentru examene toxicologice.
3.10.
Recoltarea secrețiilor purulente din leziuni deschise si din colecții inchise (abcese, vezicule, pustule).
3.11.
Recoltarea exudatului faringian.
3.12.
Recoltarea secrețiilor oculare, otice, vaginale.
4.
Administrarea medicamentelor.
5.
Îngijirea pacien ț ilor cu bronsite, pneumonii, BPOC, astm bronsic, TBC, pneumotorax, cancer pulmonar și intervenții specifice.
6.
Îngijirea pacienților cu principalele afecțiuni cardiovasculare
6.1.
Endocarditile: bacteriene si nebacteriene.
6.2.
Bolile
pericardului:
pericardita
acută,
pericardita
cronică
constrictivă, mediastinopericardita, revarsatele pericardice neinflamatorii.
6.3.
Bolile arterelor coronare: cardiopatiile ischemice, angina pectorală, infarctul miocardic, sindromul intermediar.
6.4.
Insuficiența cardiacă: stânga acută și cronică, insuficiența cardiacă dreaptă acută și cronică, cordul pulmonar cronic, insuficiența cardiacă globală.
6.5.
Hipertensiunea arterială.
6.6.
Boli ale venelor tromboflebite și varice.
7.
Îngrijirea
pacienților
cu
afecțiuni
gastroenterologice:
boala
ulceroasă,
rectocolita ulcerohemoragică, parazitozele intestinale hepatita cronica, sindromul dispeptic biliar, colecistita acuta, pancreatita ciroza hepatică, colica biliară.
8.
Îngrijirea pacienților cu afecțiuni renale: glomerulonefrita acută și cronică, sindromul nefrotic, insuficiența renală acută și cronică, infecția urinară, pielonefrita acută și cronică, litiaza renală, – adenomul de prostată, cancerul de prostată, colica renală .
9.
Îngrijirea pacienților cu afecțiuni chirurgicale:
9.1.
Infecții chirurgicale acute și cronice: furunculul, hidrosadenita, abcesul cald.
9.2.
Colecistita acută, apendicita, ocluziile intestinale, pancreatita, cancerul rectal, peritonita, herniile.
10.
Îngrijirea pacienților cu traumatisme ale membrelor: entorse, luxații și fracturi
11.
Îngrijirea pacienților cu boli de nutriție și metabolism: obezitatea, diabetul zaharat, denutriția, guta.
12.
Îngrijiri in obstetrică: Sarcina normală – semne și simptome. Investigații paraclinice în sarcină. Supravegherea prenatală, pregătirea gravidei pentru naștere. Examenul gravidei la termen, pregătirea propriu - zisă pentru naștere, semnele declanșării; primele îngrijiri acordate nou- născutului și lăuzei.
13.
Îngrijiri specifice în pediatrie:
13.1.
Afecțiuni respiratorii: bronhopneumonia, astm bronsic, amigdalite
13.2.
Afecțiuni cardiovasculare: cardiopatii congenitale, pericardita, insuficiența cardiacă, colaps vascular
13.3.
Afecțiuni digestive și glandele anexe: B.D.A.,gastroenterita acută, sindromul dureros abdominal, parazitoze intestinale, hepatite
13.4.
Afecțiuni urinare: infecții ale tractului urinar, I.R.A.,glomerulonefrita
13.5.
Afecțiuni ale SNC: convulsii, epilepsie
13.6.
Afecțiuni ale sângelui: anemii, leucemii, sindroame hemoragice, anemii
13.7.
Boli de nutriție: diabet zaharat
14.
Conduita în urgențe medico-chirurgicale (stop cardiorespirator, insuficiența respiratorie, șocul, come, AVC, intoxicații): suport vital de bază (degajarea victimei, eliberarea căilor respiratorii superioare,
ventilație,
ventilație
pe
mască,
intubați
masaj
cardiac
extern),
poziția
de siguranță,manevra Heimlich, abord venos periferic, central, administrare medicație, oxigen, îngrijire plăgi, recoltări produse biologice, oprirea unei hemoragii, hemostază chirurgicală provizorie, drenaj pleural, sondă gastrică,măsuri de prim ajutor în caz de politraumatisme, arsuri grave, degerături, submersie, spânzurare, electrocutare.
15.
Îngrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici și în stadiu terminal.
16.
Deontologie și etică profesională: : principii etice, drepturi și libertăți.
17.
Protecție și securitate în muncă.
Bibliografie
American Nurses
1
Association
Codul pentru nurse
1985
2
Ancar V.
Obstetrica
Editura National 1998 Editura Medicală,
3
Angelescu N.
Patologie și nursing chirurgical
Îngrijirea bolnavului. Tehnici
4.
Baltă G.,
generale de îngrijire
Îngrijirea bolnavului. Tehnici
5.
Baltă G.,
speciale de îngrijire
Manual de medicină internă pentru
București, 1998 Ed. Didactică și
Pedagogica, București, 1990
Ed. Didactică și Pedagogica, București, 1990
Editura ALL, București,
6
Borundel C.,
cadre medii
1995
7.
Chițimia E.,
Puericultură și pediatrie
Ed. Info Team 1997
8
Chiru F.,
Îngrijirea omului sănătos și a omului bolnav
Editura CISON, București, 2001
9
Chiru F., Simion, C.
Urgențe medicale
Editura RCR Print 2003
Marcean și E. Iancu
10
Daschievici S. ș.a.
Dașchievici S., Mihăilescu
M.
medii și școli postliceale
12
Dutescu B.,
Etos in medicina
13
Fry,.Sara,T
Etica in practica nursingului
14
Geormănenu N.
Manual Puericultură
ș i pediatrie
11
Chirurgie – manual pentru cadre medii și școli sanitare postliceale
Chirurgie – manual pentru cadre
Editura Medicală, București, 1999 Editura Medicală, București, 2007
15
Lemon
Materiale de educatie in nursing, OMS-Regional Office for Europe,
Editura Medicala, Bucuresti,1979 CN,1994
Ed Didactică si pedagogică București 1995
Copenhaga, 1996
Editura Protip, București,
16
Marcean C., B. Predoi
Nursing – vol. I
17
Marcean C., E. Ciofu
Nursing – vol. II
18
Marcean C., E. Iancu
Nursing – vol. IV
Manual de medicină internă pentru
2002
Editura Protip, București, 2002
Editura Protip, București, 2003
Editura Carol Davila,
19
Mincu M.
cadre medii
2003
20
Miron A.
Etica aplicata
Editura Alternative,1995 Editura Medicală,
21
Mozeș C.
Tehnica îngrijirii bolnavului
Bioetica
Manual pentru invățământul
București, 2000
Editura Universul
22
Nicolau S.
universitar și preuniversitar de specialitate
Bucuresti,1998
Ed. Didactică și
23.
Nițescu V.,
Obstetrică și ginecologie
24.
Nițescu V.,
Obstetrică și ginecologie – manual
Pedagogica, București, 2002
Ed. Didactică și Pedagogica, București, 1995
25
Scripcaru Gh, CiorneaT.
Deontologie medicala
Editura medicala, 1979
26
Titircă L.
27
Titircă L.
Urgențele medico – chirurgicale. Sinteze
Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali
Editura Medicală, București, 1998 Editura Viața Medicală
Românească, București, 2003
28
Titircă L.
Breviar de explorări funcționale
Ed. Viața Medicală 2005 Planuri-cadru, Planuri de
învățământ, Programe școlare,
29.
***
Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
Autori:
1.
ROMIȚA ȚIGLEA LUPAȘCU
- prof. dr. ing., Școala “Nicu Albu” Piatra Neamț
2.
LILIANA RENATE BRAN
- prof. dr., Școala Postliceală Sanitară Arad
3.
ECATERINA GOGEL
- maistru instructor, Liceul Teoretic “Ion Cantacuzino” Pitești
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
DISCIPLINA BIOLOGIE
- București - 2010
NOTĂ DE PREZENTARE
Biologia reprezintă o disciplină de sine stătătoare, care aparține ariei curriculare
„Matematică și Științe ale Naturii”. Studiul biologiei în învățământul preuniversitar vizează:
•
receptarea informațiilor despre lumea vie;
•
explorarea sistemelor biologice;
•
utilizarea și construirea de modele și algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii;
•
comunicarea orală și scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei;
•
transferarea și integrarea cunoștințelor și metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi.
Prezenta programă se adresează absolvenților învățământului superior de specialitate care doresc să participe la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învățământul preuniversitar.
Programa este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru disciplina biologie și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Competențele și conținuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităților didactice și cu profilul absolventului de învățământ superior, care urmează să fie încadrat în învățământul preuniversitar.
Prin programa de concurs se urmărește:
•
cunoașterea conținuturilor științifice fundamentale și a tendințelor în evoluția biologiei;
•
aplicarea noilor direcții ale biologiei, ale didacticii generale și ale metodicii predării- învățării biologiei;
•
probarea capacităților necesare pentru proiectarea, realizarea și evaluarea activităților didactice pentru disciplina biologie;
•
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
COMPETENȚE
Programa de concurs definește un număr de competențe pe care cadrul didactic trebuie să le dovedească în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplina biologie. Aceste competențe se dezvoltată pe tot parcursul activității profesionale, printr-un efort conștient.
Competențele
vizate,
care
vor
fi
evaluate
prin
concursul
de
ocupare
a posturilor/catedrelor vacante din învățământul preuniversitar, sunt următoarele:
•
aplicarea principiilor didacticii generale și de specialitate;
•
cunoașterea și utilizarea conținuturilor științifice ale disciplinelor biologice;
•
aplicarea cunoștințelor de metodica predării disciplinei;
•
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
•
construirea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
•
proiectarea și realizarea demersului didactic trans-, inter- și multidisciplinar;
•
proiectarea și realizarea evaluării competențelor dobândite de elevi;
•
adecvarea procesului instructiv-educativ la particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor;
•
construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creșterii eficienței activităților didactice.
TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ
I.
Sistematică:
1.
Diversitatea lumii vii: clasificarea și caracterizarea generală a celor cinci regnuri: mediul și modul de viață, morfologia, tipul de locomoție, de nutriție, de respirație, de reproducere (fără cicluri evolutive), importanța și exemple reprezentative. Caracterizarea generală este obligatorie pentru unitățile sistematice: regn, încrengătură, clasă.
II.
Citologie:
1.
Celula procariotă și eucariotă
2.
Diviziunea celulară (diviziunea directă; diviziunea cariochinetică – mitoza, meioza)
III.
Histologie:
1.
Țesuturile vegetale și animale
IV.
Biologie vegetală și animală:
1.
Segmentul receptor al analizatorilor la vertebrate
2.
Sisteme de organe implicate în realizarea funcțiilor de nutriție la vertebrate
3.
Nutriția autotrofă și heterotrofă
4.
Respirația anaerobă și aerobă
5.
Reproducerea la gimnosperme și angiosperme
V.
Anatomia și fiziologia omului:
1.
Sistemul nervos somatic și vegetativ
2.
Sistemul endocrin
3.
Mediul intern și circulația sângelui
4.
Reproducerea la om și educația sexuală (contracepția, boli cu transmitere sexuală, particularități morfofuncționale și comportamentale ale pubertății și adolescenței)
VI.
Genetică:
1.
Organizarea genomului la procariote și eucariote
2.
Funcțiile materialului genetic (replicație, transcriere, traducere)
3.
Cariotipul uman normal și patologic
4.
Domenii de aplicabilitate și considerații bioetice în genetica umană: sfaturile genetice, diagnosticul prenatal, fertilizarea in vitro, clonarea terapeutică, terapia genică etc.)
VII.
Ecologie
1.
Caracteristicile ecosistemelor antropizate: particularități ale biotopului și biocenozei; relații interspecifice în ecosistemele antropizate.
Bibliografie obligatorie pentru tematica științifică
***Manualele școlare alternative, conform Catalogului manualelor școlare valabile în învățământului preuniversitar (lista la adresa: www.edu.ro)
1.
Barna, A., Pop, I.,
Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învățământ , Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002
2.
Barna A., Pop, I.,
Suporturi pentru pregătirea examenului de gradul didactic II
- Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002
3.
Boldor, O., Trifu, M., Răianu O.,
Fiziologia plantelor , EDP, București, 1981
4.
Botnariuc, N., Vădineanu, A.,
Ecologie,
EDP, București, 1982
5.
Ceuca, T.,Valenciu, N., Popescu, A. -
Zoologia vertebratelor , EDP, București, 1983
6.
Coman, N.,
Genetică I-II , Editura UBB, Cluj-Napoca, 1996
7.
Deliu, C.,
Morfologia și anatomia plantelor , Editura Presa Universitară Clujeană, 1999
8.
Gavrilă, L.,
Genetică I-II , Editura Universității București, 1986, 1987
9.
Grințescu, I., Andrei, M., Rădulescu-Mitroiu, N.,
Botanică , Editura
Ș tiințifică și enciclopedică, București, 1985
10.
Hefco, V. P.,
Fiziologia animalelor și a omului , EDP, București, 1997
11.
Manolache, V., Zărnescu, O.,
Citologie, histologie animală , Editura Universității București, 1993
12.
Mișcalencu, D., Mailat, F.,
Anatomia comparată a vertebratelor , EDP, București, 1982
13.
Nicolau, S.,
Bioetica , Editura Universul, 1998
14.
Polescu, L., Atanasiu, L.,
Fotosinteza sau cum transformă plantele lumina soarelui,
Editura Albatros, 1988
15.
Pop, I.,Lungu, L., Hodișan, I., Cristurean, I., Mititelu, D., Mihai, Gh.-
Botanică sistematică , EDP, București, 1983
16.
Strungaru, Gr., Pop, M., Hefco V.,
Fiziologie animală,
EDP, București, 1983
17.
Șerbănescu-Jitariu, G., Toma, C.,
Morfologia și anatomia plantelor , EDP, București, 1980
18.
Raicu, P.,
Genetica generală
ș i umană , Editura Humanitas, București, 1997
19.
Toma, C., Niță, M.,
Celula vegetală , Editura Universității „Al. I. Cuza", Iași, 1995
20.
Tomescu, N., Popa, V.,
Zoologia nevertebratelor , Editura UBB, Cluj-Napoca, 2000
21.
Voica, C.,
Fiziologie vegetală , Editura Universității București, 1982, 1983
22.
Zachiu, M., Solomon, L., Năstăsescu, M., Suciu, M., Pisică, C., Tomescu, N.-
Zoologia nevertebratelor , EDP, București, 1983
23.
Zarnea, Gh.,
Tratat de microbiologie
vol. IV, Editura Academiei Române, 1990
TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII BIOLOGIEI
I.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice la biologie în concordanță cu curriculumul național
1.
Componentele curriculumului școlar: plan-cadru, programă școlară, programe pentru examenele și evaluările naționale, manuale școlare
2.
Planificarea calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiectul de lecție
3.
Proiectarea și aplicarea CDȘ la biologie
II.
Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la biologie
1.
Metode didactice utilizate în predarea biologiei
2.
Forme de organizare a activității didactice
III.
Integrarea mijloacelor de învățământ în procesul de predare - învățare - evaluare la biologie
IV.
Evaluarea randamentului școlar în concordanță cu obiectivele curriculare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ
2.
Obiectivele și funcțiile evaluării școlare
3.
Strategii de evaluare a randamentului școlar
4.
Instrumente clasice și moderne de evaluare
5.
Modalități de elaborare a probelor de evaluare
V.
Abordarea intra-, inter- și transdisciplinară a conținuturilor la lecțiile de biologie
Bibliografie obligatorie pentru metodica predării biologiei
***Ghid metodologic, Aria curriculară matematică și științe
- liceu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, București, 2002
***Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie
- învățământ obligatoriu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, București, 2002
***Ghid de evaluare și examinare - biologie,
SNEE, Editura Aramis, București, 2001
***Planurile-cadru și programele școlare în vigoare
(lista la adresa www.edu.ro)
1.
Barna, A., Pop, I.,
Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învățământ,
Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002
2.
Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț, I., Pânișoară, I.O., Potolea, D.,
Prelegeri pedagogice,
Editura Polirom, Iași, 2001
3.
Cerghit, I.,
Sisteme de instruire alternative
ș i complementare , Editura Polirom, Iași, 2008
4.
Costică, N.,
Metodica predării biologiei , Editura Graphys, Iași, 2008
5.
Cucoș,
C., Pedagogie generală,
Editura Polirom, Iași, 2000
6.
Cucoș, C.,
Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, București, 2008
7.
Ion, I., Leu, U., M.,
Metodica predării-învățării biologiei,
Editura Corson, Iași, 2004
8.
Ionescu, M.,
Demersuri creative în predare și învățare,
Editura PUC, Cluj, 2000
9.
Iucu, R. , Managementul și gestiunea clasei de elevi,
Editura Polirom, Iași 2000
10.
Lazăr, V., Căprărin, D.,
Metode didactice utilizate în predarea biologiei , Editura Arves, Craiova, 2008
11.
Nicola, I.,
Tratat de pedagogie școlară,
Editura Aramis, București, 2000
12.
Oprea, C., L.,
Strategii didactice interactive , EDP, București, 2007
13.
Radu, I.,T.,
Evaluarea în procesul didactic , ediția a IV-a, EDP, București, 2008
14.
Stoica, A.,
Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică,
Editura Humanitas Educațional, București, 2003
15.
Stoica, A. (coord.),
Evaluarea curentă și examenele,
Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, București, 2001
16.
Ureche, C., Ciucu, C.,
Metodica predării biologiei,
Editura Fedax, Focșani, 2003
Grupul de lucru:
Nr.
crt.
Numele și prenumele
Funcția
Instituția
1.
Traian Șăitan
Inspector general
M.E.C.T.S.
2.
Steluța Paraschiv
Consilier superior
C.N.E.E.
3.
Mariana Grosu
Profesor gr. I
C.N.
„Sfântul
Sava”,
București
4.
Marinela Roșescu
Profesor dr.
I.S.J. Argeș
5.
Cristian Gurzu
Profesor dr.
C.N. „Nicolae Bălcescu”,
Brăila
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
DISCIPLINA CHIMIE
- București - 2010
Nota de prezentare
Prezentul document conține programa de Chimie pentru
Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învățământul preuniversitar .
Programa se adresează absolvenților cu diplomă de licență/ master care pot fi încadrați ca profesori de chimie, atât în învățământul gimnazial cât și în cel liceal, conform
Centralizatorului privind disciplinele de învățământ ,
domeniile, specializările valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar . Programa pentru concurs este elaborată luând în considerare și programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru disciplina Chimie. Aspectele fundamentale vizate sunt în concordanță cu profilul absolventului de învățământ superior, care urmează să fie încadrat în învățământul preuniversitar:
Cunoașterea conținuturilor științifice fundamentale și a conexiunilor pe care disciplina le are cu alte discipline studiate în învățământul preuniversitar.
Aplicarea noilor direcții ale didacticii generale, respectiv ale didacticii predării chimiei.
Probarea competențelor de proiectare, realizare, evaluare și autoevaluare a activității didactice.
Demonstrarea competențelor de comunicare în limbaj general și în limbaj specific chimiei.
Probarea competențelor de relaționare necesare realizării actului educațional.
Competențele și conținuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităților didactice. Programa pentru concurs conține:
teme de specialitate: chimie generală și anorganică, chimie organică;
teme de didactica disciplinei.
Prin tematica programei pentru concursul de ocupare a posturilor vacante din învățământul preuniversitar se urmărește evaluarea competențelor de specialitate și metodice ale candidaților.
Tematica de specialitate cuprinde teme din programa învățământului universitar deoarece se pleacă de la premisa că profesorul din învățământul preuniversitar trebuie să
demonstreze
o
cunoaștere
mai
vastă
decât
cea
referitoare
la
conținuturile programelor școlare.
Temele de didactică a disciplinei urmăresc, în special, aplicațiile didacticii generale în proiectarea, realizarea și evaluarea activităților specifice procesului de predare/ învățare/ evaluare la chimie.
COMPETENȚELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE
Competențele cadrului didactic vizate pentru
Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învățământul preuniversitar
la disciplina Chimie, competențe pe care profesorul trebuie să și le dezvolte și să le probeze pe parcursul activității didactice sunt:
1.
Înțelegerea
conceptelor,
principiilor, teoriilor
fundamentale
ale
chimiei și demonstrarea rigorii intelectuale a propriei cunoașteri științifice.
2.
Manifestarea unei conduite autoreflexive asupra nivelului și stadiului pregătirii profesionale în raport cu exigențele formulate pentru cariera didactică.
3.
Proiectarea demersului didactic la disciplina chimie cu realizarea conexiunilor trans-, inter- sau multidisciplinare.
4.
Adecvarea strategiilor didactice la conținuturile specifice pentru a construi demersuri didactice interactive, stimulative, de cooperare, în scopul creșterii eficienței rezultatelor activității didactice.
5.
Selectarea
conținuturilor
din
programa
școlară
pentru
a
forma/
dezvolta competențe la elevi.
6.
Manifestarea creativității prin adaptarea demersurilor didactice la particularitățile de vârstă/ la specificul dezvoltării intelectuale a elevilor.
7.
Abordarea
competențelor
în
concordanță
cu
conținuturile
adecvate,
prin intermediul unor activități de învățare specifice și evaluabile cu ajutorul unor instrumente de evaluare potrivite.
8.
Valorificarea rezultatelor evaluării în scopul optimizării procesului instructiv- educativ.
CHIMIE GENERALĂ ȘI ANORGANICĂ
1.
Structura atomului. Semnificația funcției de undă. Numere cuantice. Izotopii și utilizările lor.
2.
Tabelul periodic. Legea periodicității. Relația dintre proprietățile elementelor și locul ocupat în tabelul periodic.
3.
Tipuri de legături chimice. Rețele cristaline.
3.1.
Legătura ionică. Rețele ionice. Energia de rețea. Ciclul Haber-Born. Proprietăți fizice ale solidelor ionice.
3.2.
Legătura covalentă. Modelul legăturii prin perechi de electroni. Structuri Lewis. Modelul repulsiilor perechilor de electroni (VSEPR). Delocalizarea electronilor. Conceptul de rezonanță. Hibridizare sp 3 , sp 2 , sp. Metoda orbitalilor moleculari – aplicații: H 2 , N 2 , O 2 , CO, HF. Caracteristicile legăturii covalente: ordin de legătură, lungimea legăturii, energie de legătură, polaritatea legăturii. Rețele atomice: diamant, grafit.
4.
Forțe intermoleculare. Rețele moleculare. Proprietăți fizice.
5.
Soluții. Proprietățile soluțiilor. Concentrația soluțiilor; aplicații.
6.
Echilibrul chimic. Legea acțiunii maselor. Constante de echilibru:
K c , K p , K x
. Factorii care influențează deplasarea echilibrului chimic. Echilibre în sisteme omogene gazoase și lichide. Echilibre în sisteme eterogene.
7.
Reacții cu transfer de electroni. Potențial de electrod. Potențial redox standard. Relația lui Nernst. Pile electrice: acumulatorul cu plumb, pila Leclanché. Electroliza - metodă de obținere a substanțelor simple și compuse. Legile electrolizei - aplicații. Coroziunea.
8.
Reacții cu transfer de protoni. Teoria protolitică a acizilor și bazelor;
K a , K b , pK a
,
pK b
. Produsul ionic al apei și
p H- ul soluțiilor. Reacția de neutralizare. Curbe de titrare pentru acizi și baze: acid tare cu bază tare, acid tare cu bază slabă, acid slab cu bază tare. Hidroliza sărurilor. Constanta de hidroliză.
9.
Reacții cu formare de precipitat. Solubilitate. Produs de solubilitate.
10.
Reacții cu formare de combinații complexe. Numere de coordinare (2,4,6) și geometrii de coordinare. Izomeria complecșilor metalici (izomeria de hidratare, izomeria de coordinare, izomeria de ionizare, izomeria de legătură, izomeria geometrică). Legea
Lambert-Beer
(forma liniară).
11.
Noțiuni generale de termodinamică chimică: energie internă, entalpie, entropie, energie liberă Gibbs. Legile termochimiei. Aplicații.
12.
Noțiuni generale de cinetică chimică: viteza de reacție, ordine de reacție. Factorii care influențează viteza de reacție. Cinetica reacțiilor simple (n = 0, 1, 2). Timp de înjumătățire.
13.
Metode generale de obținere a metalelor. Stări de oxidare ale metalelor s, p, d. Variația stabilității în grupe. Proprietățile fizice și chimice generale ale metalelor. Proprietățile fizice și chimice generale ale aliajelor.
14.
Metalele alcaline - caracterizare generală, obținere, proprietăți fizice și chimice. Compuși ai metalelor alcaline: compuși cu oxigen, halogenuri, hidruri, hidroxizi, azotați, carbonați - obținere, proprietăți, utilizări.
15.
Aluminiul – obținere, proprietăți și utilizări. Compuși ai aluminiului: AlCl 3 , Al(OH) 3 , Al 2 O 3
– structură, proprietăți.
16.
Cuprul – obținere, proprietăți și utilizări.
17.
Fierul – obținere, proprietăți, utilizări.
18.
Azotul – proprietăți, utilizări. Oxiacizii azotului. Amoniacul, săruri de amoniu – obținere, proprietăți, utilizări.
19.
Oxigenul - stare naturală, alotropie. Apa, apa oxigenată - proprietăți, utilizări.
20.
Sulful – stare naturală, alotropie. Oxizi ai sulfului (SO 2 , SO 3 ), acidul sulfuric - obținere, proprietăți, utilizări.
21.
Halogenii – caracterizare generală, obținere, proprietăți fizice și chimice. Hidracizi halogenați: obținere. Cloruri, oxoacizii clorului – obținere, proprietăți, utilizări.
22.
Poluarea apei, aerului și solului cu agenți anorganici: CO, CO 2 , oxizi ai azotului, azotiți, azotați și săruri de amoniu, oxizi ai sulfului, metale grele.
BIBLIOGRAFIE
CHIMIE GENERALĂ ȘI ANORGANICĂ
1.
Atkins W. P.,
Exerciții și probleme rezolvate de chimie fizică , Editura Tehnică, București, 2008.
2.
Atkins W. P., J. D. Paula,
Chimie fizică , Editura Agir, București, 2005.
3.
Brezeanu M., Cristurean E., Antoniu A., Marinescu D., Andruh M.,
Chimia metalelor , Editura Academiei Române, București, 1990.
4.
Guran C., Bicher M., Berger D.,
Introducere în chimia anorganică, Probleme fundamentale , Editura Tehnică, București, 1997.
5.
Haiduc I. (coordonator),
Chimia anorganică pentru perfecționarea profesorilor,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.
6.
Murgulescu I. G., Vîlcu R.,
Introducere în chimie fizică ,
vol. 3, Termodinamica chimică,
Editura Academiei ,
București, 1982.
7.
Nenițescu C. D. , Chimie generală , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.
8.
Niac G., Nașcu H.,
Chimia ecologică,
Editura Dacia, Cluj, 1998.
9.
Shriver D. T., Atkins P. W., Langford C. H.,
Tratat de chimie anorganică , Editura Tehnică, București, 1996.
10.
Vlădescu L.,
Echilibre omogene în chimia analitică,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.
CHIMIE ORGANICĂ
1.
Legături chimice în compușii organici. Hibridizare: C, N, O.
2.
Efecte electronice în structurile organice. Efecte inductive. Efecte electromere. Conjugarea. Aromaticitatea.
3.
Determinarea structurii substanțelor organice prin metode fizice (IR, RMN, MS).
4.
Izomeria compușilor organici. Stereochimia compușilor organici. Convenții: E-Z, R-S, D-L.
5.
Tipuri de reacții în chimia organică. Disocierea legăturilor chimice. Reactanți și substraturi: SR, SE, SN1,SN2, SN în seria aromatică, AR, AE, AN, E1.
6.
Formulele structurilor chimice organice. Nomenclatura structurilor organice: IUPAC
și denumiri uzuale.
7.
Hidrocarburi saturate: surse naturale și metode de obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
8.
Hidrocarburi nesaturate: metode de obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări.
9.
Hidrocarburi aromatice: surse naturale și metode de obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
10.
Compuși halogenați: obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
11.
Compuși hidroxilici: obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
12.
Compuși organici cu azot (amine, nitroderivați): obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
13.
Compuși carbonilici: obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
14.
Compuși carboxilici: obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
15.
Derivați funcționali ai acizilor organici. Esteri, amide, nitrili, cloruri acide, anhidride acide: metode de obținere, proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune biologică.
16.
Aminoacizi, peptide și proteine: clasificare, proprietăți fizice și chimice, reacții de identificare. Acțiune și importanță biologică.
17.
Zaharide. Monozaharide: Glucoza și fructoza :
proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune și importanță biologică.
18.
Dizaharide: maltoza, celobioza, zaharoza: proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune și importanță biologică .
19.
Polizaharide: amidon, celuloza, glicogen – proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune și importanță biologică.
20.
Grăsimi. Proprietăți fizice și chimice, utilizări. Acțiune și importanță biologică.
21.
Compuși organici cu importanță practică.
22.
Săpunuri și detergenți. Clasificare. Sinteză. Mod de acțiune.
23.
Medicamente, vitamine. (acidul salicilic și derivați ai săi,
p -aminofenolul și derivați ai săi, acidul
p -aminobenzoic și derivați ai săi, sulfamide, peniciline; vitamina A, vitamina C). Structură. Sinteză.
24.
Antidăunători. (compuși halogenați, acidul crizantemic și derivați ai săi, derivați ai acidului fenoxiacetic). Structură. Sinteză.
25.
Coloranți. (coloranți naturali: licopina, indigo). Grupe cromofore.
26.
Polimeri
naturali,
artificiali
și
sintetici.
Clasificare,
sinteză:
polimerizare, copolimerizare, policondensare. Utilizări.
27.
Combustibili. Metanul. Butanul. Benzine, motorine. Biocombustibili. Cifra octanică, cifra cetanică, căldură de combustie.
BIBLIOGRAFIE
CHIMIE ORGANICĂ
1.
***
Organicum , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
2.
Avram M.,
Chimie Organică (vol. I și II),
Editura Academiei, București, 1983/ Editura Zecasin, București, 1994.
3.
Balaban A., Banciu M., Pogany I.,
Aplicații ale metodelor fizice în chimia organică,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
4.
Cercasov C., Baciu I., Ciobanu A., Nicolae A., Popa E., Zăvoianu D., Popovici D.,
Chimie organică pentru perfecționarea profesorilor (vol. I și II),
Editura Universității, București, 2001- 2002.
5.
Hendrickson J., Cram D., Hammond G.,
Chimie organică,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.
6.
Hubca Gh., Lupu A., Cociașu A.,
Biocombustibili :
Biodiesel, Bioetanol, Sun-Diesel , Editura Matrix, Bucuresti, 2008.
7.
Iovu M.,
Chimie organică,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999.
8.
Nenițescu C. D.,
Chimie organică (vol.I, II),
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.
9.
Roșca S.,
Introducere în chimia organică. Bazele teoretice ale chimiei organice,
Editura Fast
-
Print, București, 1997.
10.
Schiketanz I., Badea F.,
Chimia organică prin probleme,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1989.
DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE
1.
Curriculum-ul național - structură.
1.1.
Curriculum școlar. Componentele curriculum-ului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare.
1.2.
Conținutul învățământului: caracteristici, surse, factori și criterii care determină conținutul învățământului cu aplicații la disciplina chimie. Programele școlare de chimie.
2.
Proiectarea și organizarea activității de predare/ învățare la disciplina chimie.
2.1.
Corelarea componentelor structurale ale programei școlare: competențe generale – competențe specifice - conținuturi - activități de învățare.
2.2.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiectarea de activități de învățare intra-, inter- și transdisciplinare. Exemplificări.
2.3.
Activități de învățare și rolul lor în scopul formării și dezvoltării competențelor la elevi.
2.3.1.
Activități de învățare centrate pe modelare. Exemplificări.
2.3.2.
Activități de învățare centrate pe experimentul de laborator. Exemplificări.
2.3.3.
Activități de învățare centrate pe rezolvarea de probleme. Exemplificări.
2.3.4.
Activități de învățare centrate pe algoritmizare. Exemplificări.
2.3.5.
Activități de învățare centrate pe investigație. Exemplificări.
2.4.
Proiectarea curriculum-ului la decizia școlii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă.
3.
Proiectarea activității de evaluare la disciplina chimie.
3.1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluare, caracterizare.
3.2.
Metode și instrumente de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare); calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate.
3.3.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de evaluare și de notare.
3.4.
Probe de evaluare predictivă, formativă și sumativă. Matricea de evaluare. Exemplificări la disciplina chimie.
4.
Mijloace și materiale didactice. Modalități de integrare a acestora în lecția de chimie.
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ.
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor.
BIBLIOGRAFIE -- DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE
1.
***Curriculum Național pentru clasele VII-XII.
2.
***Ghid de evaluare la chimie,
Ministerul Educației Naționale, București, 1999.
3.
*** Ghid metodologic–Aria curriculară matematică și științe-liceu , Editura Aramis, 2002.
4.
***Manualele alternative de chimie pentru clasele VII-XII,
cuprinse în
Catalogul manualelor școlare valabile în învățământul preuniversitar,
în anul școlar în care se susține concursul.
5.
Cerghit I. , Metode de învățământ,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
6.
Chiriac A., Isac D., Iagher R., Isacu M., Pitulice L.,
Formare inițială și continuă la chimie , Editura Mirton, Timișoara, 2002.
7.
Chiriac V., Isac D., Pitulice L., Dascălu D.,
Autoevaluarea prin experimente de chimie anorganică,
Editura Mirton, Timișoara, 2002.
8.
Ciomoș F., Bocoș M.,
Suporturi pentru predarea și învățarea chimiei,
Editura Presa Universitară, Cluj, 2000.
9.
Cozma D. G., Pui A.,
Elemente de didactica chimiei , Editura Spiru Haret, Iași 2003.
10.
Fătu S.,
Didactica chimiei,
Editura Corint, București, 2003.
11.
Landsheere G.,
Evaluarea continuă a elevilor și examenele,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.
12.
Naumescu A., Bocoș M.,
Didactica chimiei – de la teorie la practică , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004.
13.
Oprea C. L,
Strategii didactice interactive , Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007.
14.
Stoica A.,
Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori,
Editura Pro-Gnosis, București, 2001.
15.
Stoica A.,
Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică,
Editura Humanitas Educațional, București, 2003.
16.
Șunel V., Ciocoiu I., Rudică T., Bicu E.,
Metodica predării chimiei,
Editura Marathon, Iași, 1997.
Autori:
DANIELA BOGDAN
- inspector general, M.E.C.T.S.
MARIUS ANDRUH
- profesor dr., Universitatea din București
ȘTEFAN TOMAS
- conferențiar dr., Universitatea Politehnica București
ADRIAN BÎRZU
- conferențiar dr., Universitatea A.I. Cuza, Iași MARIA CRISTINA CONSTANTIN
- consilier, C.N.E.E.
AURELIA MORARU
- Colegiul Național “Andrei Șaguna”, Brașov LAVINIA MUREȘAN
- Colegiul Național “A. Papiu-Ilarian”, Tg. Mureș
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CHIMIE INDUSTRIALĂ PROFESORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
A.
Procese tehnologice
1.
Procese tehnologice: definire și clasificare.
2.
Operații unitare: definire și clasificare.
3.
Simbolizarea utilajelor din industria chimică.
4.
Schema bloc a unui proces tehnologic.
5.
Schema flux.
6.
Elemente de calcul tehnic: bilanț de materiale, bilanț termic, randament, conversie.
B.
Materii prime și materiale
1.
Clasificarea materiilor prime și materialelor.
2.
Apa în industria chimică
2.1.
Duritatea apei (temporară, permanentă și totală).
2.2.
Metode și instalații de dedurizare a apei.
2.3.
Metode și instalații de demineralizare a apei cu schimbători de ioni.
3.
Țițeiul.
3.1.
Proprități fizice.
3.2.
Prelucrarea primară a țițeiului: instalații de distilare atmosferică și în vid; caracterizarea produselor obținute.
C.
Operații mecanice
1.
Utilaje pentru efectuarea operațiilor mecanice ( principiul constructiv și funcțional).
1.1.
Mărunțirea materialelor solide – Concasorul cu fălci și moara cu bile. 1.2.Transportul materialelor solide - transportorul cu bandă.
1.2.
Dozarea materialelor solide - dozatorul celular rotativ.
1.3 Clasarea: ciururi și site oscilante și vibratoare; clasarea pneumatică în curent orizontal.
2.
Exploatarea și întreținerea utilajelor pentru efectuarea operațiilor mecanice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcționale ( cauze și măsuri de remediere).
D.
Operații hidrodinamice
1.
Curgerea fluidelor.
1.1.
Mărimi caracteristice fluidelor.
1.2.
Regimuri de curgere.
1.3.
Ecuația de continuitate.
1.4.
Pierderea de presiune la curgerea fluidelor prin conducte.
2.
Utilajele pentru transportul fluidelor ( principiul constructiv și funcțional).
2.1.
Utilaje pentru transportul lichidelor : parametrii pompelor, pompa cu piston cu simplu și dublu efect, pompa centrifugă.
2.2.
Utilaje pentru transportul gazelor: compresorul cu piston cu simplu și dublu efect.
3.
Separarea sistemelor eterogene.
3.1.
Definirea și clasificarea sistemelor eterogene.
3.2.
Utilaje
pentru
separarea
sistemelor
eterogene
(principiul
constructiv
și funcțional): ciclonul și filtrul cu saci.
4.
Exploatarea și întreținerea utilajelor pentru efectuarea operațiilor hidrodinamice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcționale ( cauze și măsuri de remediere)
E.
Operații de transfer termic
1.
Metode de transmitere a căldurii: conducție, convecție și radiație.
2.
Ecuația generală de transmitere a căldurii.
3.
Transmiterea căldurii prin conducție: ecuația de transfer termic printr-un perete cu fețe paralele.
4.
Aplicații numerice (determinarea Q, A).
5.
Utilaje pentru transmiterea căldurii (principiul constructiv și funcțional) : schimbătoare de căldură tubulare, evaporatorul cu tub central de circulație și condensatorul barometric).
Exploatarea și întreținerea utilajelor pentru efectuarea operațiilor de transfer termic.
F.
Operații de difuziune
1.
Bazele transferului de masă (compoziția fazelor, echilibrul de fază, ecuația generală de transfer de masă, definirea proceselor; legea lui Dalton, legea lui Raoult).
2.
Utilaje și instalații pentru efectuarea operațiilor de difuziune (principiul constructiv și funcțional).
2.1.
Coloane cu talere și umplutură.
2.2.
Uscătorul tip tunel.
3.
Exploatarea și întreținerea utilajelor pentru efectuarea operațiilor de difuziune..
G.
Termodinamică și cinetică chimică
1.
Mărimi termodinamice: entalpie, entropie, căldură latentă de vaporizare și condensare.
2.
Viteza de reacție: ecuația, factorii și modul în care aceștia o influențează.
3.
Echilibrul chimic: principiul lui Le Châtelier.
H.
Analiză volumetrică
1.
Metode volumetrice de analiză bazate pe reacții de neutralizare.
1.1.
Acidimetria: prepararea soluțiilor de HCl și determinarea factorului de corecție; dozări efecuate prin titrare cu soluții de HCl de concentrație și factor cunoscut.
1.2.
Alcalimetria: prepararea soluțiilor de NaOH și determinarea factorului de corecție; dozări efecuate prin titrare cu soluții de NaOH de concentrație și factor cunoscut.
2.
Metode volumetrice de analiză bazate pe reacții redox. Permanganometria: prepararea soluției de KMnO 4
și determinarea factorului de corecție; dozări efecuate prin titrare cu soluții de KMnO 4
de concentrație și factor cunoscut.
3.
Aplicații numerice.
I. Analiză instrumentală
1.
Clasificarea metodelor de analiză instrumentală.
2.
Metode electrochimice de analiză – Conductometrie și pH-metrie.
2.1.
Principiul metodelor de analiză.
2.2.
Aparatura și modul de efectuare a determinărilor.
2.3.
Calculul și interpretarea rezultatelor.
3.
Metode optice de analiză - refractometria.
3.1.
Principiul metodei de analiză.
3.2.
Refractometrul Abbé: principiul de funcționare; modul de efectuare a determinărilor; calculul
și interpretarea rezultatelor.
Bibliografie
1.
Crăciun I., Hasci Z., Stan. C. „Operații și utilaje în industria chimică”, manual cls. IX - X
E.D.P. București 1981, 1995
2.
Croitoru ,V. , ș.a. „ Chimia analitică și analize tehnice”, manual cls. IX-X, E.D.P. București, 1994
3.
Mihăilescu A. F. , Lupuțiu I., Bănățeanu I.”Exploatarea și întreținerea utilajelor și instalațiilor din industria chimică”, manual cls. XI – XII, E.D.P - RA București 1995,
4.
Nenițescu,C.D. „Chimie generală” E.D.P., București, 1972, 1979
5.
Teodorescu , M.,Tehnologia fabricării și prelucrării produselor chimice, manual cls. IX – X
E.D.P. București 1995
6.
Teodorescu M.,Vlădescu L. „Tehnica măsurării mărimilor fizico-chimice și aparatură de laborator”, manual cls. XI – XII E.D.P. București 1994
7.
Vidrașcu Gh., „Tehnologia prelucrării țițeiului și petrochimiei” , manual pentru licee cu profil chimie industriala clasa a XI-a, și școli profesionale, EDP Buc. 1982
8.
***Manuale școlare în vigoare aprobate de M.Ed.C.T.S.
Autori:
MAGDALENA ZAHARESCU,
prof. grad did.I, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu”, Pitești MICHAELA FIERA,
prof. grad did. I, Gr. Sc. „Oltchim”, Râmnicu Vâlcea MIRCEA VRANĂ,
prof. gradul I, Colegiul Tehnic „Vasile Pârvan” Constanța
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CHIMIE INDUSTRIALĂ MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Procese tehnologice.
1.1.
Procese tehnologice și operații unitare: definire și clasificare.
1.2.
Simbolizarea utilajelor din industria chimică.
1.3.
Schema bloc și schema flux a unui proces tehnologic. 1.4.Elemente de calcul tehnic: bilanț de materiale.
2.
Operații mecanice și utilaje (principiul constructiv și funcțional, exploatare și întreținere).
2.1.
Mărunțirea materialelor solide: grad de mărunțire, clasificarea operațiilor după gradul de mărunțire ( concasare , măcinare). Utilaje pentru mărunțirea materialelor solide : concasorul cu fălci și moara cu bile.
2.2 Clasarea materialelor solide: analiza granulometrică; utilaje pentru clasare – ciururi și site oscilante și vibratoare.
2.3. Transportul și dozarea materialelor solide: transportorul cu bandă, transportul pneumatic prin refulare și dozatorul celular rotativ.
3.
Utilaje pentru efectuarea operațiilor hidrodinamice (principiul constructiv și funcțional, exploatare și întreținere )
3.1 Transportul fluidelor (conducte, armături, pompa cu piston, pompa centrifugă, compresorul cu piston)
3.2. Separarea sistemelor eterogene (filtrul cu saci, ciclonul).
3.3. Amestecarea materialelor: agitatoare mecanice și malaxoare.
4.
Utilaje pentru transfer termic (principiul constructiv și funcțional, exploatare și întreținere.
4.1.
Schimbătoare de căldură tubulare ( cu cap fix, cu cap mobil, cu țevi în formă de U).
4.2.
Cuptorul pentru obținerea sticlei.
5.
Utilaje pentru efectuarea operațiilor de difuziune (principiul constructiv și funcțional, exploatare și întreținere )
5.1 Coloane de distilare și rectificare cu talere.
5.2. Coloane de absorbție cu umplutură.
5.3. Uscătoare tip tunel și tip cameră.
6.
Tehnica securității și sănătății în muncă. Apărarea împotriva incendiilor . 6.1.Legislația de Securitate și sănătate în muncă și Apărarea împotriva incendiilor. 6.2.Instructaje de Securitate și sănătate în muncă și Apărarea împotriva incendiilor.
6.3.
Accidente de muncă și boli profesionale
6.4.
Echipamente de lucru și de protecție
6.5.
Metode și mijloace de prevenire și stingere a incendiilor
7.
Apa
7.1.
Duritatea apei.
7.2.
Instalații de dedurizare și de demineralizare a apei
Bibliografie
1.
Cosma O., Bertalan L., Lixandru R., Neacșu C., Petcu M., Popescu G. Manole L., Pătrulescu C., Rus A., Stănila M., Stănescu D., Spătărelu G., Vintilă M „Manual de pregătire teoretică de bază, domeniul Chimie industrială”, Anul I școala profesională, Ed. Oscar Print, București, 2000
2.
Craciun I., Hasci Z., Stan. C. „Operații și utilaje în industria chimică”, manual cls. IX – X
E.D.P. București 1981, 1995
3.
Mihăilescu A. F. , Bănățeanu I., „Exploatarea și întreținerea utilajelor și instalațiilor din industria chimică, manual cls. XII” E.D.P. București 1985
4.
Mihăilescu A. F. , Lupuțiu I. „Exploatarea și întreținerea utilajelor și instalațiilor din industria chimică, manual cls. XI” E.D.P. București 1981
5.
Niculescu I., Dulca A., Rodeanu R. Vidrașcu A., „Tehnologia fabricării și prelucrării
produselor chimice, Manual pentru cls. a IX-a și a X-a licee cu profil de chimie industrială, petrochimie, chimie- biologie și fizică-chimie, Ed. Didactică și Pedagogică
R.A., București, 1992
6.
Pece St, Mitrea St., Dăscălescu A. „Protecția muncii (pentru învățământ preuniversitar)”, manual cls. X , E.D.P. București 1996,
7.
Teodorescu , M., „Tehnologia fabricării și prelucrării produselor chimice”, manual cls. IX - X
E.D.P. București 1995
8.
***Legea securității și sănătății în muncă Nr.319/2006 și Legea de Apărare Împotriva Incendiilor nr 307/2006 . Normele metodologice de aplicare.
9.
***Manuale școlare în vigoare aprobate de M.Ed.C.T.S.
AUTORI:
MAGDALENA ZAHARESCU,
prof. grad did.I, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu”, Pitești MICHAELA FIERA,
prof. grad did. I, Gr. Sc. „Oltchim”, Râmnicu Vâlcea MIRCEA VRANĂ,
prof. gradul I, Colegiul Tehnic „Vasile Pârvan” Constanța
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
COMERȚ
- PROFESORI -
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE
SPECIFICE
PROFESORULUI
DE
DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Competențe specifice
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și/ sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
MARKETING
1.1.
Marketingul în activitatea de piață a inteprinderii
•
Funcțiile marketingului
•
Mediul de marketing al interprinderii;
•
Conținutul mediului intern și al mediului extern;
•
Relațiile întreprinderii cu mediul extern;
•
Piața – componentă esențială a mediului extern;
•
Piața înteprinderii: conținut, dimensiuni, dinamică și profil.
•
Concurența: forme, forțele care acționează asupra concurenței
1.2.
Metode și tehnici de culegere și analiză a informațiile în cercetările de marketing
•
Măsurarea și scalarea fenomenelor în cercetările de marketing
•
Metode de culegere a informațiilor
1.3.
Coordonatele politicii de marketing
•
Conținutul, rolul și condițiile formulării politicii de marketing;
•
Definirea conceptelor de politică, strategie și tactică de marketing;
•
Strategia de piață – nucleul politicii de marketing : tipologia strategiei de piață, fundamentarea strategiilor de piață;
•
Mixul de marketing - instrument de promovare a politicii de marketing.
1.4.
Politica de produs
•
Produsul în optica de marketing: componente, dimensiunile gamei de produse;
•
Ciclul de viață al produsului;
•
Strategii în politica de produs.
1.5.
Politica de preț
•
Obiectivele politicii de preț;
•
Strategii de preț;
•
Factorii de influență ai nivelurilor prețurilor.
1.6.
Politica de distribuție
•
Conținutul și rolul distribuției;
•
Canale de distribuție;
•
Strategii de distribuție.
1.7.
Politica de promovare
•
Rolul promovării în marketing;
•
Forme de promovare a produselor: publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile publice; forțele de vânzare;
•
Strategii promoționale.
2.
ECONOMIA COMERȚULUI
2.1.
Cererea de mărfuri
•
Conținutul cererii de mărfuri;
•
Formele de manifestare a cererii de mărfuri;
•
Factorii care influențează cererea de mărfuri.
2. 2. Oferta de mărfuri
•
Conținutul ofertei de mărfuri;
•
Structura și caracteristicile ofertei de mărfuri, tendințe privind evoluția acesteia;
•
Înnoirea produselor și diversificarea ofertei de mărfuri.
2. 3. Relațiile comerțului cu producătorii
•
Conținutul relațiilor comerțului cu producătorii;
•
Formele relațiilor comerțului cu producătorii;
2. 4. Relațiile comerțului cu consumatorii
•
Locul și conținutul relațiilor comerțului cu consumatorii.
2. 5. Protecția consumatorilor
•
Conceptele de consumatori și protecția consumatorilor;
•
Problematica drepturilor consumatorilor;
•
Organizarea procesului de protecție a consumatorilor.
2. 6. Protecția consumatorilor
•
Conceptele de consumatori și protecția consumatorilor;
•
Problematica drepturilor consumatorilor;
•
Organizarea procesului de protecție a consumatorilor.
2.
7. Comerțul cu amănuntul
•
Conținutul, rolul și funcțiile comerțului cu amănuntul;
•
Tipologia comerțului cu amănuntul: sectorizarea activității comerciale cu amănuntul, structurarea formelor de vânzare utilizate în comerțul cu amănuntul;
•
Tendințe în evoluția comerțului cu amănuntul.
2.8.
Circulația mărfurilor
•
Aprovizionarea cu mărfuri în comerț: stabilirea sortimentului de mărfuri în magazine, selectarea furnizorilor, recepția mărfurilor;
•
Organizarea activității comerciale (magazine, unități de alimentație publică, depozite de mărfuri) .
2.9.
Eficiența activității comerciale
•
Conținutul eficienței activității comerciale;
•
Cheltuieli de circulație în comerț;
•
Rentabilitatea activitații comerciale .
2.10.
Înteprinderea comercială:
•
Conceptul de înteprindere comercială;
•
Relațiile întreprinderii cu mediul;
•
Resursele întreprinderii;
•
Organizarea structurală a întreprinderii comerciale;
•
Managementul întreprinderii comerciale: principiile și funcțiile managementului în comerț; sisteme, metode și tehnici de management cu aplicare în comerț; strategii manageriale în comerț.
3.
MERCEOLOGIE (STUDIUL CALITATII PRODUSELOR SI SERVICIILOR)
3.1
Noțiuni generale despre mărfuri
•
Proprietățile generale ale mărfurilor;
•
Calitatea produselor – concept și dezvoltare;
•
Metode de conservare și păstrare;
•
Compoziția chimică și valoarea alimentară a produselor.
3.2. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse alimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calității :
•
Produse de morărit si panificație;
•
Produse zaharoase;
•
Carne și produse din carne;
•
Pește și produse din pește;
•
Lapte și produse din lapte;
3.3. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse nealimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calității
•
Confecții;
•
Încățăminte;
•
Mărfuri cosmetice;
•Ceramică/ sticlă
BIBLIOGRAFIE:
DISCIPLINE DE SPECIALITATE
1.
Anghel, L., Florescu, C.,
Zaharia R.,
Aplicații în marketing,
Editura Expert, Bucuresti, 1999
2.
Anghel, L.D., Dănețiu, T.,
Șerbănică, D., Zaharia, R.,
Marketing – clasa a XI-a,
Editura All Educational, București, 2002
3.
Anghel, L.D., Dănețiu, T.,
Șerbănică, D., Zaharia, R.,
Marketing – clasa a XII-a,
Editura All Educational, București, 2002
4.
Balaure, V., (coordonator)
Marketing,
Editura Uranus, București, ediția
a II-a 2002
5.
Catoiu, I., (coordonator)
Cercetări de marketing,
Editura Uranus, Bucuresti, 2002
6.
Danciu, V.,
Marketing – clasa a XI-a,
Editura Economică Preuniversitaria, București, 2001
7.
Danciu, V., Zaharia, R.M.,
Marketing – clasa a XII-a,
Editura Economică
Preuniversitaria, București, 2002
8.
Drăgulănescu, N.,
Studiul calității produselor și serviciilor – clasa a X-a,
Editura Niculescu ABC, București, 2002
9.
Ilie S. si colectiv
Comert clasa a X a - IP
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006
10.
Kotler, Ph.,
Managementul marketingului,
Editura Teora, București, 1997
12
Mateiciuc, C., Singureanu, N.,
Marketing – Economic – clasa a XII-a,
Editura Sigma, București, 2002
13.
Mercioiu, V., (coordonator)
Management comercial,
Editura Economica, București
1998
14.
Olaru, M., Isaic-Maniu, Al., Purcarea, A.,
Studiul calității produselor și serviciilor – clasa a X-a,
Editura Economică Preuniversitaria, București, 2001
15.
Olaru, M., (coordonator)
Studiul calității produselor și
serviciilor – clasa a XI-a,
Editura Economică
Preuniversitaria, București, 2001
16.
Olaru, M., Negrea, M., ș.a.,
Studiul calității produselor și serviciilor – clasa a XII-a,
Editura Economică Preuniversitaria, București, 2002
17.
Pamfilie, R.,
Merceologia si expertiza mărfurilor alimentare de import-export,
Editura Oscar Print, Bucuresti,1996
18.
Patriche, D.,
Elemente de economia
comerțului,
Editura Sylvy, Bucuresti 2001
19.
Patriche, D.,
(coordonator)
Economie comercială,
Editura Economica, București,
1998
20.
Patriche, D., (coordonator)
Bazele comerțului,
Editura Economica, București
,1998
21.
Patriche, D.,
Tratat de economia comerțului,
Editura Eficient, Bucuresti,1998
22.
Petre, T.,
Studiul calității produselor și
serviciilor – clasa a X-a,
Editura Niculescu ABC,
București, 2002
23.
Petre, T., Iordache, G.,
Studiul calității produselor și serviciilor – clasa a XI-a,
Editura Niculescu ABC, București, 2002
24.
Petre, T., Iordache, G.,
Studiul calității produselor și serviciilor – clasa a XII-a,
Editura Niculescu ABC, București, 2002
25.
Petre, T., Iordache, G.,
Georgescu, J.D.,
Marketing – clasa a XII-a,
Editura Niculescu ABC,
București, 2002
26.
Pop, N.Al.,
Marketing – clasa a XI-a,
Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2002
27.
Pop, N.Al.,
Marketing – clasa a XII-a,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002
28
Postovei C si colectivul
Comert – clasa a IX a
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005
29.
Singureanu, N., Mateiciuc, C.,
Studiul calității produselor și serviciilor economice,
Editura Sigma, București, 2002
30.
Tanislav C, Ilie S, Postovei
C, Ardelean M
Mediul concurențial al
afacerii
Editura Oscar Print 2007
31.
Tanislav C, Ilie S, Postovei C.
Marketingul afacerii
Edtura Oscar Print 2006
32
Roxana Sarbu
Merceologie
Editura ASE, Bucuresti, 2002
33
Maria Elena Druță
Didactica ariei curriculare
Editura ASE, 2008
34
Maria Elena Druță
Metodica predării disciplinelor economice
Editura ASE, 2000
35
D. Dima, I Diaconescu, Rodica Pamfilie și colab
Fundamentele stiintei marfurilor, Marfuri alimentare
Editura ASE, 2005
36
Maria Ioncică
Economia serviciilor
Editura Uranus, București, 2000
Autori:
PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ȘCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ „N. KRETZULESCU” BUCUREȘTI
PROF. LUMINIȚA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIȚA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARA
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
COMERȚ MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățămantul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului intructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
MERCEOLOGIA ȘI TEHNICA COMERCIALIZĂRII MĂRFURILOR
1.1.
Importanța merceologiei ca știință tehnico-economică în studiul mărfurilor
•
caracteristicile de calitate ale mărfurilor;
•
indici de calitate: definire și clasificare.
1.2.
Factorii care determină și influențează calitatea mărfurilor alimentare și nealimentare.
1.3.
Indicii de calitate ai mărfurilor alimentare și nealimentare
1.4.
Sortimentul mărfurilor din principalele grupe de mărfuri alimentare și nealimentare (clasificarea, marcarea, codificarea - sisteme, tendințe actuale pe linia diversificării și modernizării produselor):
•
produse de morărit și panificație;
•
legume, fructe și produse obținute din acestea;
•
produse zaharoase;
•
produse gustative (condimente, stimulente, băuturi);
•
carnea, peștele și produsele obținute prin prelucrarea acestora;
•
laptele și produsele lactate;
•
mărfuri textile-încălțăminte;
•
mărfuri chimice (de uz casnic);
•
mărfuri cosmetice;
•
mărfuri din sticlă, ceramică;
•
mărfuri metalice de uz casnic;
•
articole pentru sport, voiaj, turism;
•
mărfuri electrice (electrotehnice, electrocasnice și electronice).
1.5.
Particularități privind tehnica comercializării mărfurilor alimentare și nealimentare:
•
recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor alimentare și nealimentare, întocmirea documentelor specifice, analiza documentelor însoțitoare;
•
aprecierea corectă a caracteristicelor de calitate, tehnico-funcționale prin metodele organoleptice
și folosirea aparaturii și instrumentelor specifice;
•
organizarea locului de muncă; tehnici de vânzare;
•
etalarea mărfurilor, informarea cumpărătorilor și asigurarea ambientului corespunzător unui magazin (principii, reguli, tehnici);
•
tehnici de negociere în activitatea de vânzare-cumpărare și realizarea altor operații tehnice specifice sau servicii pentru cumpărător;
•
întocmirea documentelor specifice evidenței gestionare și vânzării-cumpărării mărfurilor;
•
realizarea tehnicilor de lucru la casele de marcat și calculator pentru ținerea evidenței operative a mărfurilor.
1.6.
Etică profesională
•
trăsături pozitive de caracter;
•
conduită;
•
comunicare interpersonală.
1.7.
Normele de protecție a consumatorilor și legislația în vigoare specific
1.8.
Norme și reguli de igienă, sănătate și securitate în muncă și prevenirea situațiilor de urgență .
BIBLIOGRAFIE:
1.
Atanase, I.,
Managementul calității și protecției
consumatorilor,
Editura ASE, București, 1996;
2.
Ilie G., și colectivul
Publicitate și reclamă comercială - manual pentru cls. XI-XII,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;
3.
Ilie S si colectiv
Calificarea profesională – Lucrător in
Comerț –Manual pentru SAM clasa a X a – Studiul mărfurilor
4.
Ilie S si colectiv
Calificarea profesională – Lucrător in
Comerț –Manual pentru SAM clasa a X a – Activitatea întreprinderii comerciale
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005
5.
Ilie si colectiv
Comerț clasa a X a - IP
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006
6.
Jones, G.,
Ghidul patronului de magazin,
Editura All, București,
1997;
7.
Kennedy, G.,
Negocierea perfectă,
Editura Național, București, 1998;
8.
Olaru M, Pamfilie R, Sârbu R, Negrea M, Păunescu C, Stanciu C
Studiu calității produselor și serviciilor, manual pentru clasa a XII-a
Editura Economică Preuniversitaria
9.
Pamfilie, R.,
Merceologia și expertiza mărfurilor
alimentare de import export,
Editura Oscar Print, București, 1996;
10.
Petre T, Iordache g
Studiu calității produselor și serviciilor manual pentru clasa a XII-a
Editura Niculescu ABC
11.
Prună, T.,
Psihologie economică,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
12.
Redeș, A., și colectiv
Merceologie industrială,
Editura Eficient, București, 1999;
13.
Ristea, A.L., Patuce, D.,
Meseria de comerciant,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;
14.
Ristea, A.L., și
colectivul,
15.
Stanciu, I., Olaru, M.,
Tehnologie comercială,
Editura Expert, București, 1995;
Bazele merceologiei,
Editura Uranus, București, 1998;
16.
Stanciu, I
Calitologia – Știința calității mărfurilor
Editura Oscar Print,
București, 2001;
17.
Udrea, M.,
Comercializarea și utilizarea produselor
textile-încălțăminte – îndrumar,
Editura Scripto, București, 1998;
18.
Postovei și colectiv
Comerț – clasa a IX a
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005
AUTORI:
MIRELA NICOLETA DINESCU
– PROF. ȘCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ
„N. KRETZULESCU” BUCUREȘTI LUMINIȚA MARIANA POPESCU
– PROF. INSPECTOR I.S.J. DÂMBOVIȚA DANA LUIZA CIOARĂ
– PROF. INSPECTOR I.S.J. HUNEDOARA
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONFECȚII PIELE
- PROFESORI -
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE
SPECIFICE
PROFESORULUI
DE
DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Competențe specifice
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Materii prime și materiale auxiliare
1.1.
Materii prime: clasificare, proprietăți, domenii de utilizare;
1.2.
Histologia pielii brute și finite; obținerea pielii brute, prelucrarea prin tăbăcire, finisarea pielii tăbăcite, calitate și defecte;
1.3.
Sortimente de piei finite: flexibile și rigide;
1.4.
Înlocuitori de piele flexibili și rigizi;
1.5.
Materiale auxiliare: clasificare, prelucrare, obținere, destinații.
2.
Tehnologia confecțiilor din piele si înlocuitori
2.1.
Tehnologii de croire în industria confecțiilor din piele și înlocuitori;
2.2.
Tehnologii de prelucrare a pieselor flexibile și rigide;
2.3.
Asamblarea prin coasere a pieselor flexibile;
2.4.
Formarea spațială în industria confecțiilor din piele și înlocuitori;
2.5.
Tehnologii de asamblare prin lipire în industria confecțiilor din piele și înlocuitori;
2.6.
Tehnologii de finisare a produselor din piele și înlocuitori;
2.7.
Controlul calității produselor finite.
3.
Proiectarea pieselor flexibile
3.1.
Anatomia și antropometria membrului inferior;
3.2.
Sisteme și unități de măsură;
3.3.
Proiectarea geometrică a articolelor din piele și înlocuitori;
3.4.
Proiectarea copiativă pe bază de calapod, obținere de tipare, multiplicarea tiparelor.
4.
Conceptele de asigurare a calității, controlul calității și sisteme de calitate
4.1.
Asigurarea calității: calitate internă, calitate externă, calitate totală;
4.2.
Controlul calității: evaluarea calității, supravegherea calității, inspecția calității, verificarea calității;
4.3.
Sisteme de calitate: terminologie, standarde românești, europene și internaționale;
4.4.
Elementele sistemului calității: documentația sistemului calității.
5.
Sănătatea și securitatea muncii
5.1.
Măsuri de igienă și protecția muncii: fișa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale și colective de protecție; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale și mijloace de stingere a incendiilor;
5.2.
Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.
Bibliografie pentru specialitate
1.
Leon, A.L.
Ingineria Calității
Editura Mega Mix, Iași, 2009
2.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
3.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
4.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
5.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
6.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
7.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Produse textile, piele și înlocuitori de piele”, clasa a X-a
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Procese de obținere a tricoturilor”, clasa a X-a Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Tehnologii de confecționare a produselor din țesături și tricoturi”, clasa a X-a Suport de curs pentru modulul
„Sănătatea și securitatea muncii”, industrie textilă și pielărie
Editura Oscar Print, București, 2006 Editura Oscar Print, București, 2006 Editura Oscar Print, București, 2006
Editura Oscar Print, București, 2006
Editura Oscar Print, București, 2006
Editura Mistral, București, 2008
8.
Manolache V.,
Cercetări privind specificul creației
tehnice în domeniul tehnologiei pielei și a înlocuitorilor
9.
Marinescu, I., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și
Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – țesătorie
Editura Universitatea Tehnică, Iași, 2010
Editura Oscar Print, București, 2006
10.
Merticaru, V., ș.a.
Materii prime textile
Editura Ecomonică Preuniversitaria, București,
11.
Spanțu, C., ș.a.
Planificarea și organizarea
producției, Industria textilă și pielărie – suport de curs
12.
***
Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3
13.
***
Planuri-cadru, Planuri de învățământ, Programe Școlare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
2001
Editura Mistral, București, 2008
Editura Agir, București, 2002
14.
***
manualele școlare pentru modulele de pregătire profesională la care se susține concursul, cuprinse în Catalogul manualelor școlare valabile în învățământul preuniversitar
15.
***
www.edu.ro
Autori:
ROMIȚA ȚIGLEA LUPAȘCU - prof. gr. did. I, Școala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamț
COSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roșiorii de Vede
CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONFECȚII PIELE
- MAIȘTRI INSTRUCTORI -
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice,
formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definișie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Materii prime și materiale auxiliare utilizate la confecționarea articolelor din piele și înlocuitori
1.1.
Materii prime: clasificare, caracteristici (fizice și mecanice), utilizări;
1.2.
Materiale auxiliare: clasificare, caracteristici, utilizări;
1.3.
Structura pielii; zonele topografice ale pielii;
1.4.
Sortimente de piei finite: flexibile și rigide;
1.5.
Înlocuitori de piele flexibili și rigizi.
2.
Tehnologia confecțiilor din piele si înlocuitori
2.1.
Tehnologii de croire în industria confecțiilor din piele și înlocuitori: metode de croire, utilaje (ștanțe și ghilotine), reglarea și întreținerea utilajelor;
2.2.
Tehnologii de prelucrare a pieselor flexibile și rigide: operații, reglarea și întreținerea mașinilor de subțiat, îndoit și egalizat;
2.3.
Asamblarea prin coasere a detaliilor flexibile: tipuri de cusături, tipuri de mașini de cusut, reglarea și întreținerea mașinilor simple, zig-zag și cu coloană;
2.4.
Tehnologii de finisare a produselor din piele și înlocuitori;
2.5.
Controlul calității produselor finite.
3.
Proiectarea pieselor flexibile
3.1.
Anatomia și antropometria membrului inferior;
3.2.
Sisteme și unități de măsură folosite în industria încălțămintei;
3.4. Proiectarea copiativă pe bază de calapod, obținere de tipare, multiplicarea tiparelor.
4.
Întreținerea utilajelor din textile-pielărie
4.1.
Curățirea și ungerea utilajelor:
4.1.1
Curățirea utilajelor: locuri de curățire, ustensile necesare, grafic de curățire
4.1.2.
Ungerea utilajelor: definiție, tipuri de lubrifianți și sisteme de ungere
4.1.3.
Identificarea locurilor de curățire și ungere la utilajele deservite;
4.2.
Norme tehnice de întreținere și reparare a utilajelor:
4.2.1.
Metode de întreținere: definiție, clasificare, caracterizare
4.2.2.
Tipuri de intervenții tehnice: definiție, clasificare, caracterizare;
4.3.
Respectarea normelor de protecție a mediului privind depozitarea deșeurilor rezultate din curățirea utilajelor.
5.
Conceptele de asigurare a calității, controlul calității și sisteme de calitate
5.1.
Asigurarea calității: calitate internă, calitate externă, calitate totală;
5.2.
Controlul calității: evaluarea calității, supravegherea calității, inspecția calității, verificarea calității;
6.
Sănătatea și securitatea muncii
6.1.
Măsuri de igienă și protecția muncii: fișa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale și colective de protecție; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale și mijloace de stingere a incendiilor;
6.2.
Sisteme și dispozitive de protecție: individuale și colective specifice locului de muncă;
6.3.
Materiale și mijloace de prevenirea și stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranți, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO 2;
6.4.
Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.
6.5.
Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.
Bibliografie pentru specialitate
1
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Pregătire de bază în industria ușoară – instruire teoretică, anul I Școala Profesională
Editura Oscar Print, București, 2003
2
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Pregătire de bază în industria ușoară – instruire practică, anul I Școala Profesională
Editura Oscar Print, București, 2003
3
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a
Editura Oscar Print, București, 2006
4
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a
Editura Oscar Print, București, 2006
5
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Produse textile, piele și înlocuitori de piele”, clasa a X-a
Editura Oscar Print, București, 2006
6
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Procese de obținere a tricoturilor”, clasa a X-a
Editura Oscar Print, București, 2006
7
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Tehnologii de confecționare a produselor din țesături și tricoturi”, clasa a X-a
Editura Oscar Print, București, 2006
8
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Suport de curs pentru modulul
„Sănătatea și securitatea muncii”, industrie textilă și pielărie
Editura Mistral, București, 2008
9
Marinescu, I., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și
Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – țesătorie
Editura Oscar Print, București, 2006
10
Merticaru, V., ș.a.
Materii prime textile
Editura Ecomonică Preuniversitaria, București,
2001
11
***
Manualul Inginerului Textilist – vol.
Editura Agir, București, 2002 1, 2, 3
12
***
Planuri-cadru, Planuri de învățământ, Programe Școlare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
13
***
manualele școlare pentru modulele de pregătire profesională la care se susține concursul, cuprinse în Catalogul manualelor școlare valabile în învățământul preuniversitar
14
***
www.edu.ro
AUTORI:
ROMIȚA ȚIGLEA LUPAȘCU - prof. gr. did. I, Școala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamț COSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roșiorii de Vede CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONFECȚII TEXTILE – TRICOTAJE – FINISAJ TEXTIL PROFESORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE
SPECIFICE
PROFESORULUI
DE
DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale
sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Materii prime și materiale textile
1.1.
Fibre textile: clasificare, structura macromoleculară și chimică, proprietăți fizice, mecanice și chimice;
1.2.
Fire textile: clasificare, proprietăți fizice și mecanice;
1.3.
Țesături și tricoturi: clasificare, proprietăți fizice și mecanice;
1.4.
Materiale auxiliare folosite în industria textilă.
2.
Materii prime și materiale auxiliare pentru industria pielăriei
2.1.
Pielea: clasificare, structura pielii crude și defecte;
2.2.
Sortimente de piei finite: clasificare, proveniență, obținere, caracteristici principale, destinație;
2.3.
Înlocuitori de piele: clasificare, proveniență, obținere, caracteristici principale, destinație.
3.
Tehnologii de obținere a tricoturilor
3.1.
Bazele tricotării: organe producătoare de ochiuri; procedee de tricotare; mecanisme comune mașinilor de tricotat; caracteristici tehnice ale mașinilor de tricotat.
3.2.
Pregătirea firelor pentru tricotare; bobinarea firelor (scopuri, principiul bobinării, parametrii bobinării, utilaje specifice); urzirea firelor (scopuri, principiul urzirii, procedee de urzire, utilaje specifice);
3.3.
Tricotarea pe mașini rectilinii: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanismul de formare a ochiurilor, posibilități tehnologice;
3.4.
Tricotarea pe mașini circulare: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanismul de formare a ochiurilor, posibilități tehnologice;
3.5.
Structura și proiectarea tricoturilor simple: clasificare, metode de reprezentare, parametrii de structură, reprezentarea legăturilor de bază.
4.
Tehnologii de obținere a confecțiilor textile
4.1.
Pregătirea materialelor pentru croit
4.1.1.
Șablonarea materialelor: condiții tehnice, metode de șablonare;
4.1.2.
Șpănuirea materialelor: condiții tehnice și procedee;
4.2.
Croirea materialelor textile
4.2.1.
Secționarea șpanului: condiții tehnice, mașini de secționat;
4.2.2.
Decuparea detaliilor: condiții tehnice, mașini și utilaje specifice.
4.3.
Cusături și tehnologii de asamblare (cusături mecanice, asamblări prin termolipire și neconvenționale);
4.4.
Utilaje pentru confecționarea îmbrăcămintei: mașina simplă, mașina triploc, mașina Uberdec mașina Flatlock, mașina de cusut în lanț, mașina de încheiat ochi cu ochi (caracteristici tehnice, organe de formare a cusăturii, utilizări);
4.5.
Proiectarea constructivă a modelelor (dimensiuni necesare, relații de interdependență, rețele de linii și segmente principale la produse cu sprijin pe umeri și sprijin în talie).
5.
Tehnologia finisării materialelor textile
5.1.
Tehnologii și utilaje pentru pregătirea și albirea materialelor din fibre celulozice: pârlire, descleiere, curățire alcalină, mercerizare, albire;
5.2.
Tehnologii și utilaje pentru
pregătirea materialelor din
fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare, fixare;
5.3.
Tehnologii și utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea
și albirea;
5.4.
Tehnologia vopsirii materialelor textile:clasificarea tehnologică a coloranților, noțiuni generale de vopsire, noțiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistența vopsirii;
5.5.
Tehnologii și utilaje pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietățile aglutinanților,mașina de imprimat cu șabloane;
5.6.
Tehnologii și utilaje pentru
apretarea materialelor textile: apretarea chimică a materialelor textile, (neșifonabilitatea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea), apretarea mecanică a materialelor textile (termofixarea, călcarea).
6.
Conceptele de asigurare a calității, controlul calității și sisteme de calitate
6.1.
Asigurarea calității: calitate internă, calitate externă, calitate totală;
6.2.
Controlul calității: evaluarea calității, supravegherea calității, inspecția calității, verificarea calității;
6.3.
Sisteme de calitate: terminologie, standarde românești, europene și internaționale;
6.4.
Elementele sistemului calității: documentația sistemului calității.
7.
Sănătatea și securitatea muncii
7.1.
Măsuri de igienă și protecția muncii: fișa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale și colective de protecție; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale și mijloace de stingere a incendiilor;
7.2.
Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.
Bibliografie pentru specialitate
1
Budulan R.,
Bazele tehnologiei tricoturilor
Editura BIT, Iași, 1996
2.
Catalan, F., ș.a.
Proiectarea produselor textile
Editura Oscar Print,
București, 2008
3.
Filipescu E.,
Structura și proiectarea confecțiilor
Editura Performantica, Iași,
2003
4.
Filipescu E.,
Proiectarea constructivă a modelelor
Editura Performantica, Iași,
1999
5.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
6.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
7.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
8.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
9.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
10.
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Produse textile, piele și înlocuitori de piele”, clasa a X-a
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Procese de obținere a tricoturilor”, clasa a X-a Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Tehnologii de confecționare a produselor din țesături și tricoturi”, clasa a X-a Suport de curs pentru modulul
„Sănătatea și securitatea muncii”, industrie textilă și pielărie
Editura Oscar Print, București, 2006 Editura Oscar Print, București, 2006 Editura Oscar Print, București, 2006
Editura Oscar Print, București, 2006
Editura Oscar Print, București, 2006
Editura Mistral, București, 2008
11.
Marinescu, I., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și
Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – țesătorie
Editura Oscar Print, București, 2006
12.
Merticaru, V., ș.a.
Materii prime textile
Editura Ecomonică Preuniversitaria, București, 2001
13.
Mitu S., Mitu M.,
Bazele tehnologiei confecțiilor
textile, vol. I și vol. II
14.
Papaghiuc V., ș.a.
Proiectarea sistemelor de fabricație
pentru produse de îmbrăcăminte
Editura „Gh. Asachi” Iași 1998
Editura Performantica, Iași, 2004
15.
Spanțu, C.,
Tehnologii textile
Editura Economică, București, 2002
16.
Spanțu, C.,
Proiectarea produselor textile
Editura Mistral, București,
2007
17.
Șerban V.,
Mașini circulare de tricotat cu
diametrul mare cu două fonturi
18.
***
Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3
19.
***
Planuri-cadru, Planuri de învățământ, Programe Școlare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
Editura Performantica, Iași, 2003
Editura Agir, București, 2002
20.
***
manualele școlare pentru modulele de pregătire profesională la care se susține concursul, cuprinse în Catalogul manualelor școlare valabile în învățământul preuniversitar
21.
***
www.edu.ro
Autori:
ROMIȚA ȚIGLEA LUPAȘCU – dr. ing., prof. gr. did. I, Școala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamț
COSTACHE FLORENTINA FLORI- dr. ing., prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roșiorii de Vede
CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONFECȚII TEXTILE – TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului intructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregătire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice,
formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definișie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Materii prime și materiale textile
1.1.
Fibre textile: clasificare, proprietăți fizice, mecanice și chimice;
1.2.
Fire textile: clasificare, proprietăți fizice și mecanice;
1.3.
Țesături și tricoturi: clasificare, proprietăți fizice și mecanice;
1.4.
Materiale auxiliare folosite în industria textilă
2.
Tehnologii de obținere a tricoturilor
2.1.
Bazele tricotării: organe producătoare de ochiuri; procedee de tricotare; mecanisme comune mașinilor de tricotat (rol, schemă de principiu); caracteristici tehnice ale mașinilor de tricotat.
2.2.
Pregătirea firelor pentru tricotare; bobinarea firelor (scopuri și principiul bobinării); urzirea firelor (scopuri și principiul urzirii);
2.3.
Tricotarea pe mașini rectilinii: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanisme componente (rol, alcătuire, funcționare), deservire, reglare, defecte și remedierea lor;
2.4.
Tricotarea pe mașini circulare: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanisme componente (rol, alcătuire, funcționare), deservire, reglare, defecte și remedierea lor;
2.5.
Elemente de structura și proiectarea tricoturilor simple: clasificare, metode de reprezentare, parametrii de structură.
3.
Tehnologii de obținere a confecțiilor textile
3.1.
Pregătirea materialelor pentru croit
3.1.1.
Șablonarea materialelor: condiții tehnice, metode de șablonare;
3.1.2.
Șpănuirea materialelor: condiții tehnice și procedee;
3.2.
Croirea materialelor textile
3.2.1.
Secționarea șpanului: condiții tehnice, mașini de secționat (descriere, funcționare), deservirea și reglarea mașinilor;
3.2.2.
Decuparea detaliilor: condiții tehnice, mașini și utilaje specifice (deservire, funcționare);
3.3.
Cusături și tehnologii de asamblare (cusături mecanice și asamblări prin termolipire);
3.4.
Utilaje pentru confecționarea îmbrăcămintei: mașina simplă, mașina triploc, mașina Uberdec (caracteristici tehnice, organe de formare a cusăturii, deservire și reglare);
3.5.
Elemente de proiectarea produselor de îmbrăcăminte: dimensiuni principale, de bază și linii de construcția tiparelor.
4.
Tehnologia finisării materialelor textile
4.1.
Tehnologii pentru
pregătirea și albirea materialelor din fibre celulozice:
descleiere, curățire alcalină și albire (definiție și parametrii de lucru);
4.2.
Utilaje pentru pregătirea și albirea materialelor din fibre celulozice: autoclava, cada cu vârtelniță, jigher, pad-roll: schemă tehnologică;
4.3.
Tehnologii pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare (definiție și parametrii de lucru);
4.4.
Tehnologii
pregătirea materialelor din
fibre sintetice: spălarea, fixarea și
albirea (definiție și parametrii de lucru);
4.5.
Tehnologia vopsirii materialelor textile: clasificarea tehnologică a coloranților, noțiuni generale de vopsire, noțiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistența vopsirii;
4.6.
Tehnologii pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietățile aglutinanților;
4.7.
Apretarea
chimică
a
materialelor
textile
(neșifonabilizarea,
hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea): definiție și substanțe folosite.
5.
Întreținerea utilajelor din textile-pielărie
5.1.
Curățirea și ungerea utilajelor:
5.1.1 Curățirea utilajelor: locuri de curățire, ustensile necesare, grafic de curățire
5.1.2.
Ungerea utilajelor: definiție, tipuri de lubrifianți și sisteme de ungere
5.1.3.
Identificarea locurilor de curățire și ungere la utilajele deservite;
5.2.
Norme tehnice de întreținere și reparare a utilajelor:
5.2.1.
Metode de întreținere: definiție, clasificare, caracterizare
5.2.2.
Tipuri de intervenții tehnice: definiție, clasificare, caracterizare;
5.3.
Respectarea normelor de protecție a mediului privind depozitarea deșeurilor rezultate din curățirea utilajelor.
6.
Conceptele de asigurare a calității, controlul calității și sisteme de calitate
6.1.
Asigurarea calității: calitate internă, calitate externă, calitate totală;
6.2.
Controlul calității: evaluarea calității, supravegherea calității, inspecția calității, verificarea calității;
7.
Sănătatea și securitatea muncii
7.1.
Măsuri de igienă și protecția muncii: fișa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale și colective de protecție; trusă de prim ajutor; materiale igienico- sanitare; materiale și mijloace de stingere a incendiilor;
7.2.
Sisteme și dispozitive de protecție: individuale și colective specifice locului de muncă;
7.3.
Materiale și mijloace de prevenirea și stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranți, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO 2 ;
7.4.
Locuri de muncă periculoase specifice domeniului;
7.5.
Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.
Bibliografie pentru specialitate
1
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Pregătire de bază în industria ușoară – instruire teoretică, anul I Școala Profesională
Editura Oscar Print, București, 2003
2
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Pregătire de bază în industria ușoară – instruire practică, anul I Școala Profesională
Editura Oscar Print, București, 2003
3
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a
Editura Oscar Print, București, 2006
4
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a
Editura Oscar Print, București, 2006
5
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Produse textile, piele și înlocuitori de piele”, clasa a X-a
Editura Oscar Print, București, 2006
6
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Procese de obținere a tricoturilor”, clasa a X-a
Editura Oscar Print, București, 2006
7
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii – modulul „Tehnologii de confecționare a produselor din țesături și tricoturi”, clasa a X-a
Editura Oscar Print, București, 2006
8
Lupașcu-Țiglea, R., ș.a.
Suport de curs pentru modulul „Sănătatea și securitatea muncii”, industrie textilă și pielărie
Editura Mistral, București, 2008
9
Marinescu, I., ș.a.
Manual pentru Școala de Arte și Meserii
– calificarea profesională: Lucrător în filatură – țesătorie
Editura Oscar Print, București, 2006
10
Merticaru, V., ș.a.
Materii prime textile
Editura Ecomonică Preuniversitaria, București, 2001
11
***
Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2,
3
Editura Agir, București, 2002
12
***
Planuri-cadru, Planuri de învățământ, Programe Școlare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
13
***
manualele școlare pentru modulele de pregătire profesională la care se susține concursul, cuprinse în Catalogul manualelor școlare valabile în învățământul preuniversitar
14
***
www.edu.ro
AUTORI:
ROMIȚA ȚIGLEA LUPAȘCU - prof. gr. did. I, Școala cu clasele I – VIII “Nicu Albu” Piatra Neamț
COSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I,Colegiul “Anghel Saligny” Roșiorii de Vede
CAPMARE LAVINIA - prof. gr. did. I,Grupul Scolar Industrial Tecuci
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE
ȘI ÎNVĂȚARE
PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ
București 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplina Consiliere psihopedagogică se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Consilierea semnifică relația dintre resursele, cerințele, aspirațiile, valorile și interesele unui individ și oferta reală din domeniul educației, formării și integrării socio-profesionale ale persoanei care beneficiază de acestă activitate.
Consilierea carierei este o activitate specializată care inițiază o abordare globală a individului, sub toate aspectele semnificative ale vieții și rolurilor asumate în școală, profesie, viață socială sau comunitară, familie, timp liber etc. și se materializează prin toate categoriile de servicii de informare, consiliere și orientare oferite solicitanților de către consilieri. Aceștia acordă sprijin de specialitate persoanelor consiliate în dezvoltarea propriei individualități, a unei imagini de sine pozitive, contribuie la formarea abilităților sociale, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, managementul informațiilor și planificarea carierei.
Asistența acordată în Cabinetele de asistență psihopedagogică și Centrele județene de asistență psihopedagogică țintește către trei tipuri de activități importante:
asistența psihologică a elevilor, părinților și cadrelor didactice (consiliere în vederea dezvoltării personale, evaluare psihologică etc.);
asistență pedagogică și educațională (pentru învățare eficientă și integrare școlară
etc.);
consilierea carierei (oferirea de informații despre ofertele de educație și formare, oportunitățile pieței muncii, dezvoltarea carierei etc.).
Această programă are în vedere specificul activităților de consiliere școlară, care pentru a fi realizate presupun existența de competențe, abilități și atitudini ale consilierilor, precum:
definirea și utilizarea adecvată a conceptelor de bază ale consilierii școlare;
aplicarea cunoștințelor de psihologie a dezvoltării și de psihologie școlară;
proiectarea activității de asistență psihopedagogică;
utilizarea unor metode, tehnici și instrumente de cunoaștere, autocunoaștere și consiliere psihologică;
elaborarea de programe de dezvoltare a abilităților de viață;
evaluarea progreselor realizate de elevi în urma consilierii;
respectarea legislației în vigoare, a deontologiei și eticii profesionale;
realizarea unor parteneriate cu familia și alte instituții din comunitate implicate în educație;
respectarea dreptului persoanei consiliate de a lua decizii în ceea ce o privește;
asigurarea tratamentului imparțial pentru toate persoanele consiliate, evitarea discriminărilor în aprecierea diferențelor dintre oameni;
asigurarea confidențialității;
interesul pentru propria dezvoltare profesională și centrarea pe creșterea calității serviciilor de consiliere oferite.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE
DISCIPLINE SOCIO- UMANE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului în centre și cabinete de asistență psihopedagogică, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi/grupe de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ
I.
EVOLUȚIA PSIHOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ
1.
Apariția și evoluția psihologiei ca știință; orientări și școli psihologice
2.
Psihologia contemporană și locul ei în sistemul științelor
II.
OBIECTUL PSIHOLOGIEI
1.
Noțiunea de psihic
2.
Natura psihicului
3.
Caracteristicile fenomenelor psihice
III.
IPOSTAZELE PSIHICULUI
1.
Conștient
2.
Subconștient
3.
Inconștient
4.
Relațiile dintre ipostazele psihicului
5.
Mecanismele cognitive senzoriale
-
Senzații
-
Percepții
-
Reprezentări
6.
Mecanismele cognitive logic-raționale
-
Gândirea
-
Memoria
-
Imaginația
IV.
PERSONALITATEA - STRUCTURĂ INTEGRATOARE A MECANISMELOR PSIHICE
1.
Delimitări conceptuale: Individ; Persoană; PERSONALITATE
2.
Dimensiunile personalității:
-
Dinamico-energetice
-
Instrumental-operaționale
-
Reglativ-productive
-
Transformativ-creative
-
Relațional-valorice
3.
Structura personalității
4.
Personalitatea și relațiile interpersonale
V.
ELEMENTE DE PSIHOLOGIA DEZVOLTARII/VARSTELOR
1.
Conceptul de dezvoltare;
2.
Factorii dezvoltarii ontonogenetice: ereditate, mediu, educatie;
3.
Stadii si cicluri ale dezvoltarii.
VI.
CONDUITA PSIHOSOCIALĂ
1.
Imaginea de sine și percepția socială a imaginii de sine
2.
Relațiile interpersonale și rolul lor în formarea și dezvoltarea personalității
3.
Comportamente pro și antisociale
4.
Atitudinile sociale și evoluția lor
VII.
CONCEPTUL DE CONSILIERE ȘI ABILITĂȚILE CONSILIERULUI
1.
Orientari si abordări în consiliere;
2.
Delimitări conceptuale / distincții între: consiliere psihologică, consiliere scolara, consilierea carierei, consiliere educationala;
3.
Caracteristicile consilierii; abilitatile consilierului;
4.
Obiectivele consilierii;
5.
Strategii si metode de consiliere educationala;
6.
Principii de etica in consilierea scolara. Calitatea serviciilor de consiliere educationala;
7.
Locul activitatii de consiliere in sistemul de invatamant din Romania. Reteaua cabinetelor de consiliere.
VIII.
NORME ETICE ȘI STANDARDE DE CALITATE ÎN CONSILIERE
1.
relația consilier-consiliat
2.
formarea continuă și evaluarea activității consilierilor
3.
calitatea serviciilor furnizate beneficiarilor
IX.
METODE SI TEHNICI DE INVATARE EFICIENTA. INVATAREA IN CONCORDANTA CU CERINTELE SI CONDITIILE VIETII SOCIALE
1.
concepte de bază: eficacitate generală a instruirii, randamentul învățării, stiluri de învățare
2.
rămânerea în urmă la învățătură: cauze, factori perturbatori ai procesului instructiv-educativ
3.
tehnici de învățare: planificarea studiului, condițiile învățării eficiente, strategii și tehnici mnezice
X.
MANAGEMENTUL SITUATIILOR DE RISC
1.
Forme, factori, strategii de prevenire si interventie in cazuri de:
-
insucces scolar, absenteism si abandon scolar;
-
conflict, abuz, violenta.
2.
Managementul stresului;
3.
Stil de viata sanatos. Programe de promovare a stilului de viata sanatos.
XI.
MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI
1.
Delimitari conceptuale;
2.
Dimensiunile managementului clasei de elevi;
3.
Modalitati de prevenire si de rezolvare a situatiilor critice in clasa
XII.
COMUNICAREA
1.
Fundamentele comunicarii: componente, niveluri, tipuri, bariere;
2.
Comunicarea asertiva. Managementul conflictelor;
3.
Rolul comunicarii in procesul de consiliere.
XIII.
CONSILIEREA CARIEREI
1.
Delimitari conceptuale: identitate vocationala, dezvoltarea carierei, planificarea carierei. Cariera, profesie, ocupatie;
2.
Factori implicati in alegerea si dezvoltarea carierei;
3.
Utilizarea tehnologiilor informatice si de comunicare TIC in consilierea carierei;
4.
Metode si tehnici ale consilierii carierei. Marketing personal;
5.
Decizia de cariera: stiluri decizionale, pasi in luarea deciziei.
XIV.
CONSILIEREA FAMILIEI
1.
Tipuri de familii. Stiluri parentale;
2.
Familia in criza: divort, deces, abandon, abuz de substante, boli, parinti plecati la munca in strainatate,
etc. Strategii de interventie specifica;
3.
Parteneriatul scoala-familie.
XVI. CONSILIEREA CADRELOR DIDACTICE
1.
Principiile lucrului cu adultii;
2.
Dezvoltarea relatiilor scoala-elev-parinti;
3.
Modalitati de interventie in optimizarea climatului scolar.
XVII. CONSILIEREA ASISTATĂ DE CALCULATOR
utilizarea internet-ului în consiliere: avantaje / dezavantaje
tipuri de programe informatice utilizate în consilierea carierei: utilitate, clasificare, analiză comparativă, avantaje/dezavantaje
D.
BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ
1.
Băban, A. (2001) -
Consiliere educațională . Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca
2.
Băban, A. (1998) -
Stres și Personalitate . Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca
3.
Botiș, A., Tărău, A. (2004) –
Disciplinarea pozitivă , Ed. ASCR, Cluj-Napoca
4.
Bunescu, Gh., Alecu, G., Badea, D. (1997) –
Educația părinților – strategii și programe,
Ed. Didactică și Pedagogică, București
5.
Ciocu, C. (1998) -
Interacțiunea părinți-copii . Ed. Amaltea, București
6.
Cosma, T. (2001) -
Ședințele cu părinții în gimnaziu. Idei suport pentru diriginți , Ed. Polirom, Iași
7.
Cosmovici, A., Iacob, L. (1998) -
Psihologie școlară , Ed. Polirom, Iași
8.
Eliade, S. (2000) –
ABC-ul consilierii , Ed. Hiperborea, Turda
9.
Gliga, L. (2001) -
Managementul conflictului . Ed. Tipogrup Press, București
10.
Gorgos, C. (1987) -
Dicționar enciclopedic de psihiatrie,
vol. I-IV, Ed. Medicală, București
11.
Holdevici, I. (2001) -
Ameliorarea performanțelor umane prin tehnici de psihoterapie . Ed. Orizonturi, București
12.
Iucu, R. (2000).
Managementul și gestiunea clasei de elevi-fundamente teoretico- metodologice . Editura Polirom, Iași
13.
Jigău, M. (2001). Consilierea carierei.
Editura Sigma, București
14.
Muro, J.J., Kottman, T. (1995) -
Guidance and Counseling in the Elementary and Middle Schools , Ed. Brown & Benchmark, Inc.
15.
Radu, I. ,Drutu, I. ,Mare, V., Miclea, M. ,Podar, T., Preda, V. (1991) -
Introducere în psihologia contemporană . Editura Sincron, Cluj-Napoca
16.
Stoica - Constantin, A., Neculau, A. (1998) -
Psihosociologia dezvoltării copilului . Ed. Polirom, Iași
17.
Șchiopu, U., Verza, E. (1997) -
Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții
.
Ed. Didactică si Pedagogică, București
18.
Tiberiu, M. (1999) -
Psihologia și psihopatologia dezvoltării copilului mic . Ed. Augusta, Timișoara
19.
Tomșa, Gh. (1999).
Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi , Casa de Editură și Presă Viața românească, București
20.
Zlate, M (2000) -
Fundamentele psihologiei , Editura Pro-Humanitas, Bucuresti
E.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ
I.
Proiectarea,
organizarea
și
desfășurarea
activității
didactice
la
disciplina Consiliere psihopedagogică
1.
Componentele curriculumului național: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum
diferențiat,
curriculum
la
decizia
școlii/curriculum
în dezvoltare
locală),
programe
școlare,
manuale
școlare,
auxiliare curriculare; alți termeni de referință ai curriculumului național: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia școlii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă.
3.
Competențele predării-învățării-evaluării la disciplina Psihopedagogia specială. Competențe generale, competențe specifice. Operaționalizarea obiectivelor/ competențelor.
4.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter- și transdisciplinare.
II.
Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplina Psihodedagogia
specială.
Strategii
și
modalități
de
integrare
în
lecție
a activităților cu caracter practic-aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/ tehnicilor de învățare prin cooperare.
2.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare.
3.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare- evaluare.
1.1
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ.
1.2
.Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor.
2.
Mediul de instruire, mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire.
3.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare
în
concordanță
cu
obiectivele
curriculare
și
criteriile
de performanță din standardele de evaluare.
5.1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare.
5.2.
Metode
de
evaluare: tradiționale
și complementare (tipuri și caracterizare).
5.3.
Calitățile
instrumentelor
de
evaluare:
validitate,
fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate.
5.4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de evaluare și de notare.
F.
BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE
1.
Cerghit Ioan, Neacșu Ioan., Pânișoară Ioan Ovidiu, Potolea Dan – "Prelegeri pedagogice", Editura Polirom, Iași, 2001
2.
Crețu Carmen – "Curriculum individualizat și personalizat", Ed. Polirom, Iași, 1998
3.
Crețu Carmen – "Psihopedagogia succesului", Editura Polirom, Iași, 1997
4.
Cristea Sorin – "Dicționar de termeni pedagogici", Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998
5.
Cucoș Constantin –"Pedagogie generală", Editura Polirom, Iași, 2000
6.
Ionescu Miron, Radu Ioan – "Didactica moderna", Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1995
7.
Neacșu Ioan – "Metode și tehnici de învățare eficientă", Editura Militară, București, 1990
8.
Nicola Ioan – "Tratat de pedagogie școlară", Editura Aramis, București, 2000
9.
Stoica Adrian (coord.) – "Evaluarea curentă și examenele", Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, București, 2001
10.
Stoica Adrian – "Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică", Editura Humanitas Educational, București, 2003
11.
Vlăsceanu Lazăr și Cerghit Ioan (coord.) – "Curs de pedagogie", T.U.B., București, 1988
12.
Geissler E.G. – Mijloace de educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
13.
Cosmovici Andrei – Psihologia școlară, Polirom, Iași, 1998
14.
Ionescu Miron – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 1995
15.
Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, Editura Dacia Cluj, 2004
NOTĂ:
Bibliografia
pentru
metodica
de
specialitate
include
și
planurile-cadru, programele școlare pentru disciplina Consiliere psihopedagogică (toți anii de studiu).
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONSTRUCȚII PROFESORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregătire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE
SPECIFICE
PROFESORULUI
DE
DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare,
proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Competențe specifice
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
Conținuturile programei
1.
Materiale de construcții
1.1.
Proprietațile generale ale materialelor de construcții (proprietăți fizice,chimice, mecanice)
1.2.
Mortare și betoane cu lianți minerali
1.3.
Produse ceramice
1.4.
Lemnul și produse din lemn
1.5.
Metale și produse din metal
1.6.
Materiale pentru izolații
1.7.
Materiale pentru finisaj
2.
Rezistența materialelor
2.1.
Solicitări axiale 2.2.Încovoierea simplă
3.
Statica construcțiilor
3.1.
Structuri static determinate
3.2.
Metoda generală a forțelor
3.3.
Aplicarea metodei forțelor la rezolvarea unor tipuri de structuri (grinzi continue, grinzi cu zăbrele)
4.
Elemente de geotehnică
4.1.
Alcătuirea și clasificarea pământurilor.
4.2.
Metode de îmbunătățire a terenurilor de fundare
5.
Acțiuni în construcții
5.1.
Clasificarea acțiunilor.
5.2.
Gruparea acțiunilor
6.
Elemente de rezistență: alcătuire, clasificare
6.1.
Fundații.
6.2.
Planșee.
6.3.
Pereți.
6.4.
Acoperișuri.
6.5.
Scări.
6.6.
Stălpi și grinzi
7.
Elemente de finisaje: alcătuire, clasificare
7.1.
Tencuieli.
7.2.
Placaje.
7.3.
Pardoseli.
7.4.
Zugrăveli, vopsitorii, tapete.
8.
Elemente de izolații: alcătuire, clasificare
8.1.
Izolații hidrofuge
8.2.
Izolații termice
8.3.
Izolații fonice
9.
Tehnologia lucrărilor de construcții
9.1.Tehnologia lucrărilor de cofrare. 9.2.Tehnologia lucrărilor de armare
9.3. Executarea lucrărilor de betonare 9.4.Tehnologia lucrărilor de zidărie.
9.5.
Tehnologia lucrărilor de tencuieli
9.6.
Tehnologia lucrărilor de placaje
9.7.
Executarea lucrărilor de pardoseli
9.8.
Tehnologia lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii, tapete 9.9.Tehnologia lucrărilor de izolații
10.
Managementul activității de construcții
10.1.
Documentația economică în construcții.
10.2.
Managementul calității în construcții.
10.3.
Planificarea execuției lucrărilor.
11.
Legislația în construcții
11.1.
Legea 10/1995 privind calitatea în construcții.
11.2.
Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Bibliografie:
1
Câtârig A., Petrina M.
Statica construcțiilor
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991
2
Crăciunescu L., Popa E.
Materiale de construcții
U.T.C.B., 1993
3
Gheorghiță S.
Economia construcțiilor
Ed. Tehnică, București, 1978
4
Gheorghiu A.
Statica, stabilitatea și dinamica construcțiilor
Editura Didactică și Pedagogică București 1984
5
Ivan M.
Statica, stabilitatea și dinamica construcțiilor
Editura Didactică și Pedagogică București, 1983
6
Marin, I., Botici, A., Dogaru, E., Ivan, A.
Statica, stabilitatea și dinamica construcțiilor
Editura Tehnică, București, 1997
7
Marusciac D.
Construcții civile
Ed. Tehnică, București, 1998
8
Măciucă V., Bârzescu M.
Materiale de construcții, manual clasa a IX-a,
Editura Didactică și Pedagogică București 1993
9
Mîrșu O.
Construcții din beton armat,
Editura Didactică și
București,
Pedagogică București 1980
10
Negoiță Al.
Construcții civile
Editura Didactică și Pedagogică București 1976
11
Oneț T., Nicula I.
Beton armat
Editura Didactică și Pedagogică București 1982
12
Pavel C.
Beton armat, manual clasa a XII-a,
Editura Didactică și Pedagogică București
13
Păunescu M.
Fundații
Editura Didactică și Pedagogică București 1981
14
Peștișanu C. și colab.
Construcții
Editura Didactică și Pedagogică București 1995
15
Roșoga C.
Cartea mozaicarului și faianțarului
București, Ed. Tehnică, 1987
16
Simion A
Materiale de construcții
U.T.C.B., 1997
17
Slehteanca D., Strinatti L.
Cartea tencuitorului
Ed. Tehnică, București, 1960
18
Soare M. și colab.
Rezistența materialelor
U.T.C.B., 1981
19
Tertea I., Oneț T.
Proiectarea betonului armat
Editura Didactică și Pedagogică București 1984
20
Trelea A., Teodorescu M.
Tehnologia construcțiilor
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997
21
Privind autorizarea lucrărilor de construcții
22
Privind calitatea în construcții
AUTORI:
►
TABACU AURORA – prof. grd. I –C.T. ,,Constantin Brâncuși“ Oradea
►
FEIER FLORIN prof. grd. I - Grup Șc. ,,I. Mincu’’, Deva
►
SOUCA TRIFAN prof. grd. I - Grup Șc. ,,Mihai Viteazul’’, Zalău
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
CONSTRUCȚII MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului intructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea cadrelor
didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea
persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie :
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea
unui
demers
didactic
adaptat
nivelului
de
învățământ,
calificării
și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
Conținuturile programei
1.
ALCĂTUIREA GENERALĂ A CLĂDIRILOR
1.1.
Clasificarea construcțiilor
1.2.
Alcătuirea construcțiilor
1.3.
Structuri de rezistență la clădiri
2.
TEHNOLGII SPECIFICE LUCRĂRILOR DE CONSTRUCȚII -STRUCTURI
2.1.
Tehnologia lucrărilor de terasamente - trasarea construcțiilor
2.2.
Tehnologia de montare a schelelor și eșafodajelor
2.3.
Tehnologia de preparare și punere în operă a mortarelor și betoanelor
2.4.
Executarea lucrărilor de zidărie
2.5.
Tehnologia lucrărilor de beton și beton armat
3.
TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR DE IZOLAȚII
3.1.
Izolații hidrofuge
3.2.
Izolații termice
3.3.
Izolații fonice
4.
FINISAJE PENTRU LUCRĂRI DE CONSTRUCȚII
4.1.
Tehnologia lucrărilor de tencuieli umede și uscate
4.2.
Tehnologia lucrărilor de placaje
4.3.
Tehnologia lucrărilor de zugrăveli- vopsitorii- tapete
4.4.
Tehnologia lucrărilor de pardoseli ( mozaic turnat, plăci ceramice, plăci de beton, lemn, materiale plastice)
5.
MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE CONSTRUCȚII
5.1.
Documentația economică în construcții
5.2.
Managementul calității în construcții
5.3.
Planificarea execuției construcțiilor
6.
LEGISLAȚIA ÎN CONSTRUCȚII
6.1.
Legea 10/ 1995 privind calitatea în construcții
6.2.
Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
Bibliografie:
1.
C. Peștișanu, N. Voicuescu, M. Darie, R. Vicrescu
Construcții,
Ed. Ped. 1995
2.
A. Mihul, E. Gorbănescu; D. Tănasă, E. Pamfil, S. Cărlău
3.
I. Davidescu, C. Roșoga, I . Frangopol
Utilajul și tehnologia structurilor de construcții, clasa a XI-a, Construcții și tehnologia lucrărilor - manual clasa a IX-a și a X-a,
Ed. Ped. 1987
Ed. Ped. 1978
4.
C. Pavel
Beton armat - manual clasa a XII-a,
Ed. Ped. 1995
5.
R. Suman, N. Gheorghiu, C. Oară, D. Oțel
Tehnologii moderne în construcții,
Ed. Teh. 1988
6.
N. Ghiocel și colectiv
Construcții civile,
Ed. Ped. 1986
7.
***
Legi și hotărîri privitoare la construcții - Legea 10/ 1995 și Legea 50 /1991
8.
***
Execuția lucrărilor de construcții,
Ed. Tehnică 1987
9.
***
Utilajul și tehnologia structurilor de construcții, manual,
Ed. Did. și Ped. 1981
AUTORI:
►
TABACU AURORA – prof. grd. I –C.T. ,,Constantin Brâncuși“ Oradea
►
FEIER FLORIN prof. grd. I - Grup Șc. ,,I. Mincu’’, Deva
►
SOUCA TRIFAN prof. grd. I - Grup Șc. ,,Mihai Viteazul’’, Zalău
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE /REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU COREGRAFIE
- București - 2010
Notă de prezentare
Prezenta
tematică
pentru
concurs
vine
în
ajutorul
cadrelor
didactice,
pentru
a preîntâmpina
eventualele
disfuncționalități
determinate
de
pregătirea
lor
inițială, pentru a actualiza cunoștințele de
specialitate și de pedagogie, de a le racorda pe toate acestea la probleme reformei învățământului din România.
Prezenta
programă,
temele
de
specialitate
servesc
personalității
creatoare, competențelor specifice profesiei în conformitate cu unitățile de competență pentru profesia de cadru didactic.
În elaborarea curriculumului de față au fost luate în considerație atât cercetările în domeniul curricular, tendințele pe plan internațional, cât și opiniile unor profesori cu o bogată
experiență artistică și didactică.
Programa
de
față
se
adresează
absolvenților
instituțiilor
de
învățământ
superior artisticcare vor desfășura activități didactice în cadrul ariei curriculare arte din învățământul preuniversitar.
Prezenta programă urmărește:
-
consolidarea
pregătirii
de
specialitate
corespunzătoare
competenței
didactice,
a profesorului de coregrafie;
-
actualizarea bazei teoretice și practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educației artistice în învățământul general și de specialitate;
-
corelarea
conținuturilor
de
specialitate
cu
planul
cadru
și
curriculum
național
în vigoare ;
-
rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învățământ – predare, învățare, evaluare la diferite specialități, ținând cont de ciclurile curriculare dar și de nivelul aptitudinilor artistice ale elevilor;
-
dezvoltarea capacităților de interpretare intra și interdisciplinare a conținuturilor și de formare a unei culturi curriculare;
-
valorificarea conținuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activități de învățare centrate pe nevoile și interesele elevilor, care să faciliteze învățarea eficientă de către elevi, a conținuturilor specifice disciplinei;
-
dezvoltarea capacităților de evaluare a cunoștințelor și deprinderilor dobândite de elevi cu
ajutorul întregului set de instrumente și tehnici de evaluare și reglarea demersului didactic pe baza interpretării informațiilor oferite de rezultatele evaluării.
Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstrația că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toți absolvenții instituțiilor de învățământ superior, susțin înaintea probei scrise și o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învățământul preuniversitar constă în susținerea a două probe:
a)
probă pratică (conform anexei 3 la Metodologie);
b)
probă scrisă.
Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obține modelarea intenționată a personalității elevului ca viitor consumator de artă sau viitor balerin, cadrul didactic trebuie să utilizeze forța educativă a exemplului personal. Prin conținuturile puse la dispoziție de prezenta programă, profesorul care predă una dintre disciplinele din specialitatea coregrafie va produce dovada concretă a faptului că stăpânește în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităților artistice- interpretative ale cadrelor didactice și
constituind totodată o garanție a profesionalismului în învățământul artistic.
Prezenta programă este valabilă și pentru absolvenții aparținând minorităților naționale.
COMPETENȚELE CADRULUI DIDACTIC
În procesul de predare- învățare- evaluare cadrul didactic trebuie să fie capabil:
să cunoască conținuturile științifice ale disciplinei și să opereze corect și adecvat cu limbajul specific necesare praxisului coregrafic școlar;
să opereze cu analogii stilistice și creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenței de specialitate în plan teoretic;
să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor și aptitudinilor specifice;
să utilizeze și să dezvolte valențele creative ale elevilor/ elevului în lecția de dans;
să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive și să-și adapteze strategiile didactice la conținuturi;
să utilizeze documentele școlare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei școlare în vederea unui demers didactic eficient;
să posede o gândire critică privitoare la creațiile coregrafice, având o atitudine reflexivă asupra dansului, precum și disponibilitatea de
a transfera în viața socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitsch.
să dețină capacitatea de a comunica cu clasa /elevul.
capacitatea de a funcționa ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală și națională.
Pentru absolvenții învățământului superior de lungă durată cu specializarea „Creație - Pedagogie Coregrafică”
Posturi/catedre din școli și licee de artă
Discipline:
•
Istoria baletului universal și românesc
•
Didactica specialității Istoria baletului universal
1.
Dansul în Antichitate
1.1.
Dansul ritual și ceremonial în Grecia antică.
1.2.
Dansul în Roma antică, Forme de manifestare.
2.
De la divertismentele dansante la opera - balet
2.1.
„Ballet comique de la reine”.
2.2.
Comedia – balet. Tragedia – balet. Opera balet.
2.3.
Prima academie de dans – Franța lui Ludovic al XIV-lea.
3.
Nașterea și fundamentarea baletului
3.1.
J.G.Noverre – „Scrisori despre dans și balete”- Concepția neoclasică asimilată în teoria baletului de acțiune sau baletului pantomimă.
3.2.
Principiile fundamentale ale esteticii lui J.G.Noverre
4.
Baletul în epoca romantică
4.1.
Caracteristicile baletului romantic.
4.2.
Caracteristicile stilul de dans al balerinelor romantice ( Maria Taglioni, Fanny Elssler, Carlotta Grisi, Lucile Grahn, Fanny Cerrito).
4.3.
Structura muzical-literar-coregrafică a spectacolului de balet în Romantism în viziunea coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perrot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov.
5.
„Baletele ruse” – revoluționarea concepției spectacologice a spectatorului de balet
5.1.
„Stagiunile ruse” ale lui Diaghilev.
5.2.
Relațiile compozitor-coregraf-dansator-scenograf în viziunea lui Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid Massine, Bronislava Nijinska, .
5.3.
Noua estetică a coregrafiei clasice – George Balanchine, Serge Lifar .
6.
Precursorii modernismului
6.1.
Inovațiile scenice și ale limbajului coregrafic. Coregrafi reprezentativi- Loie Fuller, Isadora Duncan, Ruth St. Denis, Ted Shawn.
7.
Expresionismul german
7.1.
Rudolf van Laban – Teoretician și precursor al dansului contemporan.
7.2.
Dansul fără muzică și gestul simbolic - Mary Wigman.
7.3.
Tanztheater- Actualitatea demersului coregrafic al lui Kurt Jooss.
7.4.
Continuatori ai esteticii expresioniste și ai Tanztheater – Pina Bausch, Susanne Linke, Gerhard Bohner.
8.
Dansul modern și contemporan american
8.1.
Fondatori ai dansului modern american – Martha Graham, Doris Humphrey, Jose Limon, Lester Horton.
8.2.
Abstracționismul în dans – Merce Cunningham, Alwin Nikolais.
8.3.
Noua viziune despre dans impusă de mișcarea de la Judson Church.
8.4.
Caracteristicile coregrafiei contemporane. Reprezentanți
9.
Dansul contemporan european
9.1.
Spectacolul coregrafic – Teatru total. Maurice Béjart.
9.2.
Caracteristicile coregrafiei contemporane europene – Franța, Olanda, Anglia.
Istoria baletului românesc
1.
Baletul în România
1.1.
Floria Capsali, fondatoare a spectacolului coregrafic românesc de inspirație folclorică.
1.2.
Primul teatru de balet din România - Compania Oleg Danovski din Constanța (repertoriu românesc și universal).
1.3.
Învățământul coregrafic românesc – tradiție, actualitate, perspective.
1.4.
Coregrafi, interpreți și pedagogi români de renume care activează pe marile scene
și în școlile de balet internaționale.
1.5.
Repertoriul contemporan – între virtualitate și realitate.
Didactica specialității
1.
Cunoașterea termenilor
din Curriculum Na/ional și a unor termeni de specialitate din didactica educa/iei coregrafice:
Curriculum Național, Curriculum de bazã și la decizia școlii, obiectivele cadru pentru clasele I-IX, arii curriculare, cicluri curriculare
.
2.
Procesul de învă/ământ ca rela/ie între predare-învă/are-evaluare.Caracterul formativ- educativ al procesului de învă/ământ:
-
lecția de dans; specificul acesteia;- formarea și dezvoltarea deprinderilor;
-
etapele pregătirii unei repertoriu coregrafic;
-
formarea și dezvoltarea memoriei kinestezice a elevilor;
-
organizarea și îndrumarea studiului sub supravegherea profesorului;
-
pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariției în public;
-
pregătirea în vederea obținerii performanței;
-
importanța fișei psihopedagogice în activitatea de formare și dezvoltare tehnică și artistică a elevului;
3.
Proiectarea lec/iei de coregrafie-demers de organizare anticipatã a activitã/ii didactice:
a.
cunoașterea programei ( lecturare, asimilare)în perspectiva corelării conținuturilor și a activităților de învățare cu obiectivele/competențele acesteia.
b.
proiectarea lecției de coregrafie prin prisma realizării obiectivelor/competențelor tehnice și artistice. Model de proiectare pentru desemnarea activităților de învățare în care vor fi implicați elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente
c.
Strategii didactice de realizare a conținuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de coregrafie: procedee de predare a elementelor de bază tehnice, a elementelor tehnice de virtuozitate, calitatea expresivă a mișcării, încadrări stilistice, etc. ;
d.
constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învățământ centrat pe elev.
4.
Metode și mijloace didactice specifice:
a)
clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecției de coregrafie, a caracterului său practic ( jocul, exercițiul, etc.).
-
criterii de selectare a repertoriului; modalități de stabilire și adaptare a studiului la cerințele repertoriului ;
-
tehnica coregrafică necesară redării juste a coregrafiei, funcție de capacitatea elevilor;
b)
video-audiția coregrafică (imagine și muzică)-act de educare a sensibilitãții artistice, afective, de formare a capacitatății de selectare a valorilor artistice și a personalității elevului:
-
locul video-audiției coregrafice în lecția de coregrafie, exemple;
-mediul artistic ca premisã a formãrii si dezvoltãrii actului interpretativ al elevului;
-
repertoriul coregrafic: genuri,stiluri diferite, etc;
-
corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline ( literatură, educație plastică educație vizuală, design, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc) ;
5.
Creativitatea în lec/ia de coregrafie; modalitată/i de dezvoltare a acesteia
-
formarea gândirii critice, autocritice, reflexive, autonome; raportul dintre asimilarea cunoștințelor și formarea competențelor.
6.
Evaluarea în ora de coregrafie:
-
tipuri de evaluare specifice evaluării în ora de coregrafie ;
- eficiența evaluării în procesul de învățământ și în special în lecția decoregrafie.
7.
Dinamica rela/iei profesor-elev în procesul de învă/ământ :
-
caracteristicile și semnificațiile educaționale ale relației profesor –elev
- tipuri de relații.
Notă:
Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialită/ii vor fi tratate în func/ie de specialitatea candidatului și vor cuprinde exemple din practica personală.
BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE
1996.
Banes, Sally,
Terpsichore in Sneakers, Post /Modern Dance
, Wesleyan University Press,
1987
Bejat, M
, Ce este talentul?
Editura științifică și enciclopedică, București 1967
Caraman Fotea, Daniela și Constantinescu, Grigore,
Fascina/ia dansului,
dicționar de balet, Ed. Muzicală, București, 2008
Bourcier, Paul,
Histoire de la Danse
, Edition du Seuil, Paris, 1994
Cardenes, Antonio Pita,
Gelu Barbu, ritmul sentimentelor
, Cartea Românească, București, 2004 Cassou, J.,
Panorama artelor contemporane
- Ed. Meridiane, București 1983
Constantinescu, Marian,
Dirijorul de lebede
, Ed. Muzicală, 1989
Cursaru, Lucian,
Argonau/ii marilor iubiri
, Ed. Muzicală, București, 1987 Cursaru, Lucian,
Paravan cu iriși
, Ed. Muzicală, București, 1984
Dumitrescu, M.,
Amintiri despre Floria Capsali
, Ed. Muzicală, București 1985 Duncan, Isadora,
Via/a mea
, Ed. Editex, Bucucrești, 1993
Girot, Isabelle, Michel, Marcelle,
La dans au XX siecle
, Larousse, 2002 Montreal Kostrovițkaia, V,
100 de ore de dans clasic
, Leningrad, 1981
Lapșina, N.,
Mir Iskusstva
, Ed. Meridiane, 1980
Lesschaeve, Jacqueline,
TheDancer and the Dance
-
Merce Cunningham
, New York, 1985 Lifar, Serge,
Le Manifeste du Choregraphe
, Paris, 1935
Negry, Gabriel,
Codex Choreic. Sinteze coregrafice comentate,
Ed. Little Star Impex, Noverre, Jean-Georges,
Scrisori despre dans și balete,
Ed. Muzicală, București, 1967 Pandolfi, V.,
Istoria teatrului universal, - Ed. Meridiane, București 1971
Razan, Fernand,
Dic/ionnaire du Balllet Moderne
, SPADEM, Paris, 1957
Repertoriu de termeni ai dansului clasic - Ed. Amphora, Paris 1987 Sava, I. Constantinescu , G.,
Ghid de balet , Ed. Muzicală, 1987 Tarasov, M.,
Dans clasic , Ed. Iskusstva, 1971
Tatarkiewicz, W.,
Istoria esteticii
, Ed. Meridiane, București 1978 Urseanu, T, Ianegic, I ,
Istoria baletului,
Ed. Muzicală, 1967 Valery, Paul,
Degas. Dans. Desen,
Ed. Meridiane, 1968
Vartolomei, Luminița,
Soclu pentru efemeride
, Ed. Muzicală, București, 1992
Vasilescu, T. Tita, S.,
Folclor coregrafic românesc
– tipărit sub egida Consiliului Culturii, București, 1972
Vatașianu, V.,
Istoria artei europene,
Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1967.
Wigman, M ,
The Language of dance
, Londra, 1966
Zațepina, Klimov, Richter,
Dansul popular scenic
, Ed. Iskusstva 1976
BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITĂȚII
.xxx-
Psihopedagogie,
Ed. Spiru Haret, Iași, 1995
Bârzea C. –
Arta și stiin/a educa/iei
, EDP, București 1995
Bibliografie pentru didactica specialității
Brunner J. –
Pentru o teorie a instruirii
, EDP București 1970 Călin M. –
Procesul instructiv – educativ
EDP, București 1995 Cerghit I.-
Metode de învă/ământ
, EDP, București, 1980
Crețu C.-
Curriculum diferen/iat și personalizat
, Ed. Polirom, Iași, 1996 Cristea S.-
Dic/ionar de termeni pedagogici
, EDP, București, 1998 Cucoș C.-
Pedagogie și axiologie
, Ed. Polirom, Iași, 1995
Geissler E.G.-
Mijloace de educa/ie
, EDP, București, 1997 xxx-
Dic/ionar de pedagogie
, EDP, București, 1979
Ghiduri de evaluare pe discipline , MEC-SNEE, 2000, 2001
I.
T. Radu-
Evaluarea procesului de învă/ământ
, București, EDP, 2001 Ionescu M. –
Didactica modernă
, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Ionescu M.-
Previziune și control în procesul didactic
, Ed. Dacia, Cluj,1979 Iucu R- Managementul și gestiunea clasei de elevi , Ed. Polirom, Iași 2000 de Katele J.M.-
L`evaluation
, Bruxelles, 1986
Joița E.-
Eficien/a instruir
ii, EDP, București, 1998
Landsherre G-
Evaluarea continuă a elevilor și examenele
, EDP, București, 1975 Ministerul Educației
Curriculum Național , , București, 1999
Ministerul Educației și Cercetării
Planuri de învățământ
București 2001
Ministerul Educației și Cercetării-Consiliul Național pentru Curriculuum
Ghid metodologic pentru aplicarea programelor școlare din aria curriculară Arte pentru clasele I-a a XII-a ., București 2002
Neacșu I-
Metode și tehnici de învă/are eficientă
, Ed. Militară, București, 1990 Pavelcu V-
Principii de docimologie
, EDP, București, 1968
Preda V.-
Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire
, UBB, Cluj, 1999 xxx-
Normative de dotare cu mijloace de învă/ământ , MEN, București, 1993 Radu I.-
Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995
Radu I.-
Experien/a didactică și creativitate
, Ed. Dacia
Silverstone R.-
Televiziunea în via/a cotidiană
, Ed. Polirom, Iași, 1998
Stanciu M.-
Reforma con/inuturilor învă/ământului-cadru metodologic
, Ed. Polirom, Iași, Stoica A.-(coord.)
Evaluarea curentă și examenele, Ghid pentru profesori
, Ed. Prognosis, București,2001
Strungă C.-
Evaluarea școlară
, Editura de Vest, Timișoara 1999
Șchiopu -
Psihologia vărstelor
, EDP, București, 1981
NOTĂ:
Sunt obligatorii documentele școlare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe școlare, programele pentru examenele și evaluările na/ionale și manualele cuprinse în Catalogul manualelor școlare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursului
Autori:
Lucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Național de Evaluare și Examinare Prof. Anca Mândrescu Liceul de Coregrafie Fl. Capsali București
Prof. Rodica Istrate Liceul de Coregrafie O. Stroia Cluj Napoca
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
DISCIPLINE SOCIO-UMANE: CULTURĂ CIVICĂ
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplina
Cultură civică
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Absolvenții facultăților de profil și profesorii care susțin concursul la disciplina
Cultură
civică
pot
preda
în
învățământul
preuniversitar
discipline
socio-umane,
în conformitate cu prevederile în vigoare.
Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
cunoașterea conținuturilor fundamentale și a principalelor tendințe în evoluția disciplinei
Cultură civică , precum și a metodicii disciplinei;
probarea capacităților necesare pentru proiectarea, realizarea și evaluarea activităților didactice;
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor socio-umane și influența modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării și dezvoltării personalității elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea intelectuală și socială a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al modului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
are capacitatea de a dezvolta activități didactice în cadrul Curriculumului la Decizia
Școlii, activități curriculare și extracurriculare inter-, pluri- și transdisciplinare;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare-evaluare pe baza competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării-evaluării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor profesori și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și cu organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline socio-umane, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE CULTURĂ CIVICĂ
I.
INDIVID ȘI SOCIETATE
1.
Persoana: unicitatea și demnitatea omului
2.
Omul - ființă socială:
a)
Grupurile: caracteristici, tipuri
b)
Atitudini și relații interpersonale în grup/ între grupuri
c)
Familia ca grup social: distribuirea rolurilor în familie; familia contemporană
d)
Comunitatea locală, națională și internațională:
-
comunitatea locală; raportul stat - comunitate locală
-
națiunea; cetățenia
-
comunitatea internațională; integrarea europeană
II.
AUTORITATEA
1.
Teorii despre stat
2.
Exercitarea puterii în stat. Forme de guvernare și regimuri politice: regimuri democratice, autoritare și totalitare
3.
Raporturi între cetățeni și autorități
4.
Statele moderne și constituționalismul
5.
Constituțiile epocii moderne; exemple reprezentative
III.
SISTEMUL POLITIC ÎN ROMÂNIA
1.
Istoricul constituționalismului în România
2.
a)
Elaborarea Constituției României
b)
Structura Constituției și mecanismele constituționale
c)
Valori și principii constituționale
d)
Revizuirea Constituției
e)
Drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor
3.
Instituții și practici democratice
a)
Statul democratic și principiul separării puterilor
b)
Autoritățile statului român:
-
autoritatea legislativă; legile
-
executivul; administrația centrală și locală
-
autoritatea judecătorească; aplicarea legilor
-
președintele României
c)
Partide politice și organizații cetățenești
IV.
RAPORTUL CETĂTEAN-STAT ÎN SOCIETATEA DEMOCRATRICĂ
1.
Mass-media și opinia publică
a)
Mass - media: definiție, clasificări, funcții
b)
Opinia publică; rolul mediilor în formarea opiniei publice
c)
Libertatea presei; libertate și responsabilitate în producerea, transmiterea și receptarea mesajului propagat prin mass-media; prejudecăți și stereotipuri
2.
Cetățenia și practicile democratice
a)
Societatea civilă și inițiativele cetățenești (inițiative în comunitățile locale, inițiative legislative etc.)
b)
Dreptul de asociere
c)
Alegerile și votul
d)
Participarea la luarea deciziei publice și la controlul aplicării acesteia în contextul
democrației
reprezentative
și
al
formelor
de
manifestare
a democrației directe
V.
LIBERTATEA ȘI RESPONSABILITATEA
1.
Distincția între libertatea personală, politică și cea economică
2.
Libertate pozitivă și libertate negativă; libertățile publice
3.
Limite ale libertății; privarea de libertate.
4.
Participarea cetățenească și responsabilitatea
VI.
DREPTATEA ȘI EGALITATEA
1.
Tipuri de dreptate
2.
Justiția ca instituție de apărare a dreptății
3.
Dreptatea, egalitatea și inegalitatea; tipuri de egalitate
4.
Egalitatea șanselor și egalitatea în fața legii
VII.
PROPRIETATEA
1.
Formele proprietății și evoluția lor
2.
Dreptul la proprietate; calitatea de proprietar
3.
Proprietatea privată și economia de piață
4.
Economia de piață și democrația în România
VIII.
IDENTITATE NAȚIONALĂ ȘI EUROPEANĂ
1.
Identitate națională și patriotism; sentimentul național, conștiința națională
2.
Complexitatea identității personale în prezent: identități multiple
3.
Alterări ale patriotismului: xenofobia, șovinismul, demagogia
4.
România și integrarea Euro-atlantică
IX.
ETICĂ ȘI CIVISM
1.
Omul-ființă morală
2.
Valori, norme și obligații moral-civice
3.
Atitudini și comportamente moral-civice
4.
Dileme morale și responsabilitate moral-civică
X.
DREPTURILE OMULUI ȘI DREPTURILE COPILULUI
1.
Declarația Universală a Drepturilor Omului:
-
istoric
-
tipuri de drepturi
-
drepturile fundamentale ale omului și responsabilitățile asociate
2.
Promovarea și respectarea drepturilor omului
3.
Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului:
-
istoric
-
principii generale ale convenției
-
drepturile fundamentale ale copilului și responsabilitățile asociate
4.
Promovarea și respectarea drepturilor copilului
D.
BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA DE SPECIALITATE CULTURĂ CIVICĂ
1.
2.
*** Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului
3.
*** Declarația Universală a Drepturilor Omului
4.
***
Referendumul
național
privind
revizuirea
Constituției
României,
Regia Autonomă "Monitorul Oficial", București, 2003
5.
Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, "Drept constituțional și instituții politice", Ed. Lumina Lex, București, 2001
6.
Gabriel Almond, Sidney Verba, "Cultura civică", Ed. Du Style, București, 1996
7.
Raymond Aron, "Democrație și totalitarism", Ed. All, București, 2001
8.
Robert Dahl, "Poliarhiile", Ed. Du Style, București, 1998
9.
Adrian Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu, "Fundamentele gândirii politice moderne. Antologie comentată", Ed. Polirom, Iași, 1999
10.
Jakub Karpinski, "ABC-ul democrației", Ed. Humanitas, București, 1993
11.
Arend Lijphart, "Modele ale democrației", Ed. Polirom, Iași, 2000
12.
Pierre Manent, "Originile politicii moderne", Ed. Nemira, București, 2000
13.
J. St. Mill, "Despre libertate" , Ed. Humanitas, București, 2001
14.
Adrian Miroiu, coord., "Teorii ale dreptății" Ed. Alternative, București, 1997
15.
Adrian Miroiu, coord., "Etica aplicată", Ed. Alternative, București, 1995
16.
Karl Popper, "Societatea deschisă și dușmanii ei", Ed. Humanitas, București, 1990
17.
J. J. Rousseau, "Discurs asupra inegalității dintre oameni", Ed. Antet, București, 2001
18.
Dominique Schnapper și Christian Bachelier, "Ce este cetățenia?", Ed. Polirom, Iași, 2001
19.
George Voicu, "Pluripartidismul", Ed. All, București, 1998
20.
Mihai Coman, "Mass media, mit și ritual. O perspectivă antropologică", Ed. Polirom, Iași, 2005
21.
Petru
Iluț,
"Valori,
atitudini
și
comportamente
sociale.
Teme
actuale
de psihosociologie, Ed. Polirom, Iași, 2005
E.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI CULTURĂ CIVICĂ
I.
Proiectarea,
organizarea
și
desfășurarea
activității
didactice
la
disciplina Cultură civică
1.
Componentele curriculumului național: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferențiat, curriculum la decizia școlii/ curriculum în dezvoltare locală), programe școlare,
manuale
școlare,
auxiliare
curriculare;
alți
termeni
de
referință
ai curriculumului național: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia școlii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă.
3.
Competențele predării-învățării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competențe generale, competențe specifice. Operaționalizarea obiectivelor/ competențelor.
4.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter- și transdisciplinare.
II.
Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplina Cultură civică. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic-aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/ tehnicilor de învățare prin cooperare.
2.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare.
3.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare.
3.1
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ.
3.2
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor.
4.
Mediul de instruire, mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire.
5.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare în concordanță cu obiectivele curriculare și criteriile de performanță din standardele de evaluare.
5.1
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare.
5.2
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare).
5.3
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate.
5.4
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de evaluare și de notare.
F.
BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE
1.
*** Criterii de notare pentru clasa a VIII-a, lucrare apărută sub coordonarea SNEE, Ed. Sigma, București, 2004
2.
*** Ghid de evaluare pentru științe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, București, 2000
3.
*** Ghid metodologic de aplicare a programelor școlare pentru Educație civică și Cultură civică, lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, București, 2002
4.
Cerghit I., Neacșu I., Pânișoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iași, 2001
5.
Crețu C., "Curriculum individualizat și personalizat", Ed. Polirom, Iași, 1998
6.
Crețu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iași, 1997
7.
Cristea Sorin, "Dicționar de termeni pedagogici", E.D.P., București, 1998
8.
Cucoș C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iași, 2000
9.
Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995
10.
Neacșu I., "Metode și tehnici de învățare eficientă", Ed. Militară, București, 1990
11.
Nicola I., "Tratat de pedagogie școlară", Ed. Aramis, București, 2000
12.
Stoica A. (coord.), "Evaluarea curentă și examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, București, 2001
13.
Stoica A., "Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, București, 2003
14.
Vlăsceanu L. și Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., București, 1988
NOTĂ:
Bibliografia pentru metodica de specialitate include și
planurile-cadru, programele școlare pentru disciplina Cultură civică (toți anii de studiu), manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor școlare valabile în învățământul preuniversitar, în anul școlar în care se susține concursul, precum și ghidurile metodice care însoțesc manualele de Cultură civică.
Grupul de lucru pentru discipline socio-umane
Eugen STOICA
-
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
Direcția Generală Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții Angela TESILEANU
-
Institutul de Științe ale Educației
Sorin SPINEANU DOBROTĂ
-
Centrul Național de Evaluare și Examinare Marius AVRAM
-
Centrul Național de Evaluare și Examinare
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620 / 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
DREPT PROFESORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a
auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate
și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
DREPT CONSTITUȚIONAL
1.1.
Supremația Constituției
concept; fundamentare ștințifică; consecințe juridice; garanții.
1.2.
Controlul constituționalității legilor
concept; forme de control; autorități competente.
1.3.
Curtea Constituțională a României
organizare; funcționare; competență; acte.
1.4.
Drepturile fundamentale ale cetățenilor
concept; clasificări; garanții; restrâgeri.
1.5.
Îndatoririle fundamentale
concept; îndatoririle fundamentale ale cetățenilor României.
1.6.
Avocatul Poporului
1.7.
Parlamentul. Funcții
funcționarea parlamentului (mandatul, sesiunea, sistemul de vot);
incompatibilități și imunități.
1.8.
Mandatul parlamentar
1.9.
Legea, ca act juridic al Parlamentului
definiție;
clasificare (legi constituționale, legi organice și legi ordinare);
elaborarea, promulgarea și publicarea legilor;
aprobarea legii prin referendum;
deosebirile dintre Constituție și legi.
2.
DREPT ADMINISTRATIV
2.1.
Dreptul aplicabil administrației publice
obiectele dreptului administrativ;
izvoarele, normele și raporturile dreptului administrativ.
2.2.
Organizarea administrației publice
Președintele României;
guvernul și administrația centrală;
administrația publică locală.
2.3.
Funcția publică
constituționalitatea și legalitatea funcției publice în România;
recrutarea și încadrarea funcționarilor publici;
dreptul la carieră și răspunderea funcționarilor.
2.4.
Activitatea autorităților administrației publice
definiția și trăsăturile actului administrativ;
regimul juridic aplicabil actului administrativ.
2.5.
Răspunderea în dreptul administrativ
răspunderea administrativ-contravențională.
2.6.
Contenciosul administrativ
condițiile acțiunii directe în contenciosul administrativ;
acte exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ.
3.
DREPT CIVIL
3.1.
Raportul juridic civil
definiție;
părțile raportului juridic civil;
conținut;
obligația civilă.
3.2.
Bunurile și clasificarea lor
3.3.
Actul juridic civil
definiție;
categorii de acte juridice civile;
condițiile actului juridic civil;
efecte;
nulitatea actului juridic civil.
3.4.
Patrimoniul și funcțiile lui
noțiune, caractere juridice, funcții.
3.5.
Dreptul de proprietate și alte drepturi reale
noțiune, caractere;
felurile proprietății în raport de titular (domeniul public și domeniul privat).
3.6.
Modurile de dobândire a drepturilor reale
legea;
tradițiunea, ocupațiunea, accesiunea;
uzucapiunea.
3.7.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate:
dreptul de uzufruct;
dreptul de uz;
servituți;
dreptul de superficie.
3.8.
Contractul ca izvor de obligații
definiție, clasificare, încheiere, efecte.
3.9.
Faptul juridic ilicit și licit, ca izvor de obligații
răspunderea civilă delictuală (natura juridică, funcții);
răspunderea civilă contractuală;
răspunderea pentru fapta proprie (condițiile generale ale răspunderii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția, existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită);
răspunderea pentru fapta altei persoane (răspunderea părinților pentru fapta copiilor minori; răspunderea institutorului pentru faptele elevilor și a meșteșugarilor pentru faptele ucenicilor; răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor).
3.10.
Contracte speciale, vânzarea, donația, locațiunea, antrepriza, mandatul, societatea civilă.
4.
DREPT PENAL
4.1.
Noțiuni generale
dreptul penal ca ramură de drept: noțiunea, obiectul, caracterul;
raportul juridic penal: noțiune, importanță, structură, particularități;
izvoarele dreptului penal.
4.2.
Legea penală și limitele aplicării sale
legea penală, noțiunea și categoriile de legi penale;
aplicarea legii penale în spațiu: problemele aplicării legii penale în raport cu faptele săvârșite pe teritoriul țării; aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârșite în afara teritoriului țării;
4.3.
Noțiunea de infracțiune
trăsăturile esențiale ale infracțiunii: pericolul social, vinovăția, prevederea în legea penală.
4.4.
Conținutul infracțiunii
aspecte generale: noțiune și importanță, structură, clasificare;
conținutul constitutiv al infracțiunii: noțiuni preliminare, latură obiectivă, latură subiectivă;
condiții privind obiectul, subiecții, locul și timpul săvârșirii acțiunii.
4.5.
Formele și modalitățile infracțiunii
formele infracțiunii: aspecte generale, acte preparatorii, tentativa, infracțiunea fapt consumat, infracțiunea fapt epuizat.
4.6.
Săvârșirea infracțiunii de mai multe persoane
generalități privind pluralitatea de infractori: noțiune și caracterizare, forme;
participația penală: generalități, participația propriu-zisă (perfectă) și participația improprie (imperfectă).
4.7.
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
cauzele generale care exclud vinovăția persoanei în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică și constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitate, beția, minoritatea făptuitorului, eroarea, fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
4.8.
Sancțiunile în dreptul penal
generalități privind sancțiunile în dreptul penal: particularitățile sancțiunilor în dreptul penal, cadrul sancțiunilor în dreptul penal (pedepse, măsuri de siguranță, măsuri educative);
generalități asupra pedepselor: noțiunea și caracterul pedepsei, scopul și funcțiile pedepsei, categorii de pesepse;
4.9.
Răspunderea penală
generalități privind răspunderea penală ca instituție: noțiune și caracterizare;
generalități privind individualizarea pedepselor: noțiune, forme și modalități, mijloace de individualizare;
individualizarea legală a pedepselor: aspecte generale, individualizarea legală propriu- zisă, stabilirea cadrului și mijloacelor de realizare a celorlalte forme de individualizare;
individualizarea judiciară a pedepselor: criteriile generale de individualizare, circumstanțele atenuante, circumstanțele agravante, aplicarea sancțiunilor față de infractorii minori: măsurile educative (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare, internarea într-un institut medical educativ);
5.
DREPTUL MUNCII ȘI SECURITĂȚII SOCIALE
5.1.
Obiectul, definiția și caracterizarea dreptului muncii
5.2.
Izvoarele dreptului muncii
categorii de izvoare ale dreptului muncii; specific.
5.3.
Raportul juridic de muncă
subiectele, conținutul, obiectul raportului juridic de muncă.
5.4.
Dreptul individual al muncii
contractul de muncă: părțile contractului de muncă, condiții de valabilitate;
forma și conținutul contractului de muncă;
nulitatea, suspendarea, delegarea, detașarea, transferul, încetarea contractului de muncă.
5.5.
Timpul de lucru și timpul de odihnă
noțiunea de timp de lucru; durata zilei de muncă; munca suplimentară;
noțiunea și formele timpului de odihnă; concediul de odihnă; alte categorii de concediu.
5.6.
Răspunderea materială și obligații de restituire
noțiune, trăsături specifice;
condiții;
formele răspunderii materiale;
procedura de stabilire și recuperare a despăgubirilor în cazul răspunderii materiale.
6.
DREPT COMERCIAL
6.1.
Introducere în dreptul comercial
noțiunea și obiectul dreptului comercial;
izvoarele dreptului comercial.
6.2.
Faptele de comerț
noțiunea și caracteristicile faptelor de comerț;
clasificarea faptelor de comerț;
fapte de comerț obiective;
fapte de comerț subiective;
fapte de comerț unilaterale.
6.3.
Comercianții – reguli generale
calitatea de comerciant;
capacitatea cerută pentru a fi comerciant;
obligațiile profesionale ale comercianților;
fondul de comerț.
6.4.
Societăți comerciale
reguli generale privind societățile comerciale: noțiunea de societate comercială, elemente
specifice;
clasificarea
societăților
comerciale;
constituirea
societăților comerciale (acte constitutive, condiții de validitate); modificarea actelor constitutive; dizolvarea și lichidarea societăților comerciale;
reguli speciale privind diferitele forme de societate: societatea pe acțiuni (noțiune, constituire, regimul
acțiunilor, bilanț,
beneficii,
rezerve,
dizolvare și lichidare); societatea
cu
răspundere
limitată
(noțiune,
constituire,
funcționare,
dizolvare
și lichidare).
6.5.
Obligațiunile comerciale
contractele comerciale: vânzare-cumpărare; mandat; comision; gaj; locațiunea.
Bibliografie:
1.
Apostol, D.C.,
Drept și legislație – manual
pentru clasa a X-a,
Editura
Didactică
și Pedagogică,
București, 2002;
2.
Apostol, D.C.,
Ionescu, S.C.,
Economia întreprinderii și elemente de legislație – manual pentru clasa a XI-a,
Editura
Didactică
și Pedagogică,
București, 2002;
3.
Athanasiu,
A., Moarcăș, C.A.,
Muncitorul și legea,
Editura
Oscar
Print, București, 1999;
4.
Beleiu, Gh., Nicole, M., Trușcă, P.,
Drept civil român,
Editura Universul Juridic, 2002;
5.
Beligrădeanu, Ș.,
Legislația muncii comentată,
Editura Lumina Lex, 1999-
2002;
6.
Bîrsan, C.,
Drept civil. Drepturi reale,
Editura
All
Beck,
București, 2002;
7.
Bozgan, V., Sârbu, A., Economia întreprinderii și
elemente de legislație – manual pentru clasa a XI-a,
Editura
Economică Preuniversitaria, București, 2001;
8.
Bulai, C.,
Manual de drept penal, partea generală,
Editura
All,
București, 1997;
9.
Căpățână, O.,
Instituții ale noului drept comercial. Societățile comerciale,
Editura
Lumina
Lex, București, 1991;
10.
Cărpenaru, S.,
Drept comercial român, ediția a
IV-a,
Editura
All
Beck, București, 2002;
11.
Deak, F.,
Tratat de drept civil, Contracte speciale,
Editura Universul Juridic, București, 2002;
12.
Dușcă, A.I., Țenea, A.L.,
Drept și legislație – manual pentru clasa a X-a,
Editura
Oscar
Print, București, 2001;
13.
Filipescu, I.,
Drept civil, Dreptul de proprietate și alte drepturi reale,
Editura Actami, București, 2000;
14.
Ghimpu, S., Țiclea, A.,
Dreptul muncii,
Editura
All
Beck, București, 2000;
15.
Iorgovan, A.,
Tratat de drept administrativ,
vol.I și II., ediția a III-a restructurată, revăzută și adăugită,
Editura All Beck, colecția Curs universitar, București, 2001
(vol.I)
și
2002
(vol.II);
16.
Matei, L., Popescu, I., Dincă, D.,
Instituțiile administrației publice – manual pentru clasa a XII-a,
Editura
Economică Preuniversitaria, București, 2001;
17.
Mitrache,
C., Mitrache, C.,
Drept penal român,
Casa de editură și presă Șansa, București, 2002;
18.
Mladen, C.,
Drept și legislație – manual pentru clasa a X-a,
Editura
Economică Preuniversitaria, București, 2001;
19.
Muraru, I., Tănăsescu, S.,
Drept constituțional și instituții politice, ediția a IX-a revăzută și adăugită,
Editura
Lumina
Lex, București, 2001;
20.
Stătescu, C., Bîrsan, C.,
Teoria generală a obligațiilor,
Editura
All
Beck,
București, 2002;
21.
Toader, C., Ciobanu, A., Răducanu, A.,
Drept și legislație – manual pentru clasa a X-a,
Editura All Educațional, București, 2002;
22.
Țaina, C.,
Drept și legislație – manual pentru clasa a X-a,
Editura
Economică Preuniversitaria, București, 2001;
23.
Vida, I.,
Puterea executivă și administrația publică,
Editura Regia Autonomă “Monitorul
Oficial”, București, 1994;
Autori:
PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ȘCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ „N. KRETZULESCU” BUCUREȘTI
PROF. LUMINIȚA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIȚA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARA
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POȘTĂ PROFESORI
- București -
2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura
arborescentă
și
sistemul
modular
de
organizare
curriculară
pentru învățământul
tehnologic,
solicită
abordarea
structurală
a
desfășurării
procesului
de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori) și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE
SPECIFICE
PROFESORULUI
DE
DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucos Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucos Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și/sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
ORGANIZAREA UNITĂȚILOR ECONOMICE
1.1.
Particularitățile activității economice
Delimitări terminologice : întreprindere, societate, firmă, unitate economică Caracteristicile și rolul unității economice în economia de piață
Tipologiile unității economice după următoarele forme:
•
forma de proprietate;
•
forma juridică ;
•
modul de asociere;
•
obiectul de activitate;
•
structură operativă ;
1.2.
Funcțiunile întreprinderii moderne
•
Funcțiunea de cercetare – dezvoltare : activități, sarcini, atribuții ;
•
Funcțiunea de producție : activități, sarcini, atribuții ;
•
Funcțiunea comercială : activități, sarcini, atribuții ;
•
Funcțiunea de marketing : activități, sarcini, atribuții ;
•
Funcțiunea financiar – contabilă : activități, sarcini, atribuții
•
Funcțiunea de personal: activități, sarcini, atribuții
1.3.
Organizarea structurală a întreprinderii
•
Conceptul de structură organizatorică;
•
Elementele de bază ale structurii organizatorice ;
•
Structura funcțională și componentele sale: postul – concept, trăsături; funcția - concept, trăsături; compartimentul de muncă – tipuri; nivelul ierarhic – concept, piramidă ierarhică; pondere ierarhică – concept, mărime; relațiile organizatorice;
•
Structura operațională de producție, concepție și componentele sale: definiție, concept; compartimente; definirea conceptelor: secția de producție, secția de bază, secția auxiliară, secția deservire, atelier, loc de muncă;
•
Instrumente de formalizare a structurii organizatorice : organigrama ; fișa postului .
1.4.
Organizarea resurselor umane
•
Categorii de personal – structura personalului unei întreprinderi;
•
Drepturi și obligații ale personalului – clauzele contractului de muncă ;
•
Selecția personalului;
•
Promovarea personalului: concept; criterii; modalități de promovare; formarea personalului; principii de evaluare a personalului; cointeresarea personalului –concept.
1.5.
Procese economice
•
aprovizionarea și pregătirea mărfurilor;
•
depozitarea;
•
producția de mărfuri și servicii;
•
comercializarea.
2.
CONTABILITATE
2.1.
Teorie contabilă și metodă în contabilitate
Cadrul conceptual al contabilității (obiectul și metoda contabilității);
Patrimoniul agenților economici;
Structuri patrimoniale, activ, pasiv, cheltuieli și venituri;
Documente de evidență ; Definiție, importanță, structură, clasificare, întocmire, verificare, completare.
Procedeele comune și specifice metodei contabilității:
Evaluare calculație inventariere Bilanț,
cont și balanța de verificare;
2.2.
Contabilitatea curentă a întreprinderii
•
Contabilitatea capitalurilor proprii;
•
Contabilitatea activelor imobilizate;
•
Contabilitatea stocurilor și producției în curs de execuție;
•
Contabilitatea decontărilor cu terții;
•
Contabilitatea trezoreriei;
•
Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor.
2.3.
Lucrări contabile de închidere a exercițiului financiar. Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare
•
Delimitări privind lucrările contabile de închidere a exercițiului financiar;
•
Inventarierea activelor și datoriilor;
•
Calculul și distribuirea rezultatului contabil;
•
Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare;
3.
FINANȚE
3.1.
Sfera finanțelor publice
•
Conceptul de finanțe publice;
•
Funcția de repartiție;
•
Funcția de control
3.2.
Bugetul de stat
•
Concept;
•
Tipuri.
3.3.
Impozitele directe în România
•
Impozitul pe profit;
•
Impozitul pe salarii;
•
Impozitul pe dividende;
•
Dubla impunere a veniturilor.
3.4.
Impozite indirecte în România
•
Taxa pe valoarea adăugată;
•
Taxele vamale;
•
Accizele;
•
Monopolurile fiscale;
•
Taxele de timbru și de înregistrare.
3.5.
Evaziune fiscală
•
Evaziune fiscală licită;
•
Evaziune fiscală ilicită.
3.6.
Sistemul cheltuielilor publice
•
Factorii care influențează nivelul cheltuielilor publice;
•
Clasificarea cheltuielilor publice;
•
Caracterizarea cheltuielilor publice.
BIBLIOGRAFIE
1.
Bozgan, V., Sârbu, A.,
Economia întreprinderii și elemente de legislație – clasa a XI-a,
Ed. Economică Preuniversitaria, București, 2001
2.
Capotă, V., Hangan, D., Lixandru, F.,
Finanțe – clasa a XII-a,
Ed. Niculescu ABC, București, 2002
3.
Călin, O., Ristea, M.,
Bazele contabilității,
Ed. Genicod, București, 2002
4.
Cojocea, A., Sălceanu, Al.,
Contabilitate – clasa a XII-a,
Ed. Economică Preuniversitaria, București, 2002
5.
Dan, V., Isaic-Maniu, R., Mitran, D.,
Economia întreprinderii – clasa a X-a,
Ed. All Educațional, București, 2002
6.
Feleaga, N., Malciu, L., Bunea, S., Candea, E.,
Contabilitate – clasa a X-a,
Ed. Economică Preuniversitaria, București, 2001
7.
Gavrilă, T., Lefter, V.,
Managementul firmei,
Ed. Economică, București, 2002
8.
Ghiță, M., Mareș, V.,
Finanțe – clasa a XII-a,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002
9.
Isai, V., Negoescu,G.,
Contabilitate – clasa a X-a,
Ed. All Educational, București, 2002
10.
Isai, V.,
Contabilitate – clasa a XI-a,
Ed. All Educational, București, 2002
11.
Isai, V.,
Contabilitate – clasa a XII-a,
Ed. All Educational, București, 2002
12.
Lefter, V., Chivu, I.,
Economia întreprinderii – clasa a X-a,
Ed. Economică Preuniversitaria, București, 2001
13.
Matei, Alexandrian
Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor – clasa a XI-a,
Ed. CD Press
14.
Moșteanu, T., Iftemie, E., Moșteanu, R.,
Finanțe – clasa a XII-a,
Ed. Economică Preuniversitaria, București, 2001
15.
Nicolescu,O., Verboncu I.
Management,
Ed. Economică, București, 2001
16.
Ristea, M., Dumitru C.
Contabilitatea financiară,
Ed. Mărgăritar, București, 2003
17.
Ristea, M., Dima, M.,
Contabilitatea societăților comerciale,
Ed.Universitară, București, 2003
18.
Ristea, M., Panciu, C., Ionescu, R., Dinescu, M.,
Contabilitate – clasa a X-a,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002
19.
Stănciulescu, G., (coordonator)
Economia întreprinderii, profil Servicii- manual pentru clasa a X-a,
Editura Oscar Print, București, 2001
20.
Tanțău, A.,
Management strategic,
Editura ASE, București, 2003
21.
Hangan D.Tudor M, Lămâie D (coordonator),
Finanțeși fiscalitate,
Ed. CD Press 2010
22.
Vuță, M., Brașoveanu, I.,
Finanțe – clasa a XII-a,
Ed. All Educational, București, 2002
23.
Ilie si colectivul
Organizarea resurselor umane
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006
24.
Ilei Suzana si colectivul
Finatarea afacerii – clasa a XII a
Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006
25.
***
Reglementări contabile pentru agenții economici,
Ed. Economică, București, 2001
26.
***
Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate,
Ed. Economică, București, 2001
27.
*** Raportul anual privind proiectul Legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice,
www.guv.ro
28.
*** Legea finanțelor publice nr. 500/2002, M.O. nr. 597/13 august 2002
29.
*** Ordinul M.F.P. nr.306/26.02.2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
simplificate, armonizate cu directivele europene, M.O.nr.279/25.04.2002
Autori:
PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ȘCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ
„N. KRETZULESCU” BUCUREȘTI
PROF. LUMINIȚA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIȚA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARA
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
DISCIPLINE SOCIO-UMANE: ECONOMIE ȘI EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
Economie și Educație antreprenorială
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Absolvenții facultăților de profil și profesorii care susțin concursul la disciplinele
Economie și Educație antreprenorială
pot preda în învățământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare.
Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
cunoașterea conținuturilor fundamentale și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor
Economie
și
Educație
antreprenorială ,
precum
și
a
metodicii disciplinelor;
probarea capacităților necesare pentru proiectarea, realizarea și evaluarea activităților didactice;
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind
date
particularitățile
disciplinelor
socio-umane
și
influența
modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării și dezvoltării personalității elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea intelectuală și socială a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al modului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
are capacitatea de a dezvolta activități didactice în cadrul Curriculumului la Decizia
Școlii, activități curriculare și extracurriculare inter-, pluri- și transdisciplinare;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare-evaluare pe baza competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării-evaluării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor profesori și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și cu organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline socio-umane, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE ECONOMIE ȘI EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
I.
UNIVERSUL ECONOMIEI
1.
Sisteme economice (economia naturală, economia de schimb, economia de piață)
2.
Tipuri de agenți/ unități economice; circuitul economic
II.
CONSUMATORUL
1.
Nevoi, resurse, raționalitate economică
2.
Consumatorul și comportamentul său (utilitatea economică; alegerea consumatorului rațional; costul de oportunitate)
III.
PRODUCĂTORUL/ ÎNTREPRINZĂTORUL
1.
Factorii de producție (factorii și neofactorii de producție; combinarea factorilor de producție)
2.
Cost, profit, productivitate, eficiență economică
IV.
CERERE, OFERTĂ, PRE Ț
1.
Cererea (formare, lege, elasticitate)
2.
Oferta (formare, lege, elasticitate)
3.
Raportul cerere - ofertă - preț; prețul de echilibru
V.
PIAȚA
1.
Caracteristicile generale ale pieței
2.
Concuren ț a (rol, forme, strategii)
3.
Forme ale pie ț ei (piața bunurilor și serviciilor; piața forței de muncă; piața monetară; piața capitalurilor; piața valutară)
VI.
ECHILIBRUL ȘI DEZECHILIBRUL ECONOMIC
1.
Modele ale echilibrului economic
2.
Dezechilibre economice: șomajul și inflația
VII.
CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ
1.
Creștere economică (factori; tipuri; beneficii și costuri)
2.
Dezvoltare economică
3.
Fluctuații ale activității economice
4.
Măsurarea rezultatelor activității economice: indicatorii macroeconomici
5.
Venit, consum, economii, investiții
VIII.
ECONOMIA MONDIALĂ
1.
Piața mondială și formele ei
2.
Integrarea economică și globalizarea
3.
Probleme ale economiei mondiale
IX.
POLITICI ECONOMICE
1.
Statul în economia de piață
2.
Politici economice (tipuri, conținuturi, scopuri, instrumente de realizare)
X.
INIȚIEREA ȘI DERULAREA ACȚIUNII ANTREPRENORIALE
1.
Individul, ca întreprinzător
2.
Planul de afaceri (structură și fundamentare)
3.
Instrumente necesare studierii pieței
4.
Resurse necesare derulării unei afaceri (financiare, materiale, umane)
5.
Evaluarea afacerii
XI.
COMPORTAMENTUL ÎN AFACERI
1.
Competențe ale întreprinzătorului de succes
2.
Responsabilitatea în afaceri (răspunderea în afaceri; principii etice în acțiunea antreprenorială)
XII.
RISC ȘI REUȘITĂ ÎN AFACERI
1.
Riscul în afaceri (tipuri; modalități de minimizare a riscului)
2.
Reușita în afaceri (principii generale și elemente specifice în realizarea unei afaceri reușite)
D.
BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE ECONOMIE ȘI EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
1.
Anvers Denis, "Economia mondială", Ed. Humanitas, București, 1991
2.
Becker Gary S., "Comportamentul uman, o abordare economica", Editura All, București, 1994
3.
Ciobanu loan, Ciulu Ruxandra, "Strategiile competitive ale firmei", Ed. Polirom, Iași, 2005
4.
Didier Michel, "Economia: Regulile jocului", Ed. Humanitas, București, 1998
5.
Dobrotă Niță (coord.), "Dicționar de economie", Ed. Economică, București, 2002
6.
Dobrotă Niță (coord.), "Economie" - Manual ASE, Editura Economică, București, 2001
7.
Druță Florin, "Motivația economică", Ed. Economică, București, 1999
8.
Durand M., "Bursa", Editura Humanitas, București, 1992
9.
Friedman Milton, "Capitalism și libertate", Editura Enciclopedică, București, 1995
10.
Frois Gilbert Abraham, "Economia Politică", Editura Humanitas, București, 1994
11.
Galbraith John Kenneth, "Societatea perfectă", Ed. Eurosong & Book, București, 1997
12.
Heyne Paul, "Modul economic de gândire", Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991
13.
Huidumac Cătălin, Rogojanu Angela, "Introducere în studiul economiei de piață", Ed. All, București, 1998
14.
Ignat I., "Uniunea Economică și Monetară Europeană", Editura Symposion, Iași, 1994
15.
Keynes J. M., "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor" Ed.
Științifică, București, 1970
16.
King Alexander, Schneider Bertrand, "Prima revoluție globală", Ed. Tehnică, București, 1993
17.
Martin Hans-Peter, Schumann Harald, "Capcana globalizării", Ed. Economică, București, 1999
18.
Rugină A. N., "Principia Oeconomica. Fundamente noi și vechi ale analizei economice", Ed. Academiei Române, București, 1993
19.
Rujan O., "Teorii și modele privind relațiile economice internaționale", Ed. All, București, 1994
20.
Sută-Selejan Sultana, "Doctrine și curente în gândirea economică modernă și contemporană", Ed. All, București, 1994
21.
*** "Economia politică" (Economics), Editura Economică, București, 1994
E.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR ECONOMIE ȘI EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
I.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice la disciplina Economie și Educație antreprenorială
1.
Componentele curriculumului național: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferențiat, curriculum la decizia școlii/ curriculum în dezvoltare locală), programe școlare,
manuale
școlare,
auxiliare
curriculare;
alți
termeni
de
referință
ai curriculumului național: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia școlii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă.
3.
Competențele predării-învățării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competențe generale, competențe specifice. Operaționalizarea obiectivelor/ competențelor.
4.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter- și transdisciplinare.
II.
Strategii
didactice
utilizate
în
procesul
de
predare-învățare-evaluare
la disciplina Economie și Educație antreprenorială. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic-aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/ tehnicilor de învățare prin cooperare.
2.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare.
3.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare.
3.1
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ.
3.2
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor.
4.
Mediul de instruire, mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire.
5.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare în concordanță cu obiectivele curriculare și criteriile de performanță din standardele de evaluare.
5.1
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare.
5.2
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare).
5.3
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate.
5.4
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de evaluare și de notare.
F.
BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE
1.
*** Ghid de evaluare pentru științe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, București, 2000
2.
*** Ghid metodologic de aplicare a programelor școlare pentru aria curriculară "Om și societate", lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, București, 2002
3.
Cerghit I., Neacșu I., Pânișoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iași, 2001
4.
Crețu C., "Curriculum individualizat și personalizat", Ed. Polirom, Iași, 1998
5.
Crețu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iași, 1997
6.
Cristea Sorin, "Dicționar de termeni pedagogici", E.D.P., București, 1998
7.
Cucoș C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iași, 2000
8.
Druță M. E., "Didactica disciplinelor economice. Considerații teoretice și aplicații", Ed. ASE, București, 2002
9.
Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995
10.
Neacșu I., "Metode și tehnici de învățare eficientă", Ed. Militară, București, 1990
11.
Nicola I., "Tratat de pedagogie școlară", Ed. Aramis, București, 2000
12.
Stoica A. (coord.), "Evaluarea curentă și examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, București, 2001
13.
Stoica A., "Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, București, 2003
14.
Vlăsceanu L. și Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., București, 1988
NOTĂ:
Bibliografia pentru metodica de specialitate include și
planurile-cadru, programele școlare pentru disciplinele Economie și Educație antreprenorială, precum și manualele alternative
cuprinse
în
Catalogul
manualelor
școlare
valabile
în
învățământul preuniversitar, în anul școlar în care se susține concursul.
Grupul de lucru pentru discipline socio-umane
Eugen STOICA
-
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
Direcția Generală Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții Angela TESILEANU
-
Institutul de Științe ale Educației
Sorin SPINEANU DOBROTĂ
-
Centrul Național de Evaluare și Examinare Marius AVRAM
-
Centrul Național de Evaluare și Examinare
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
- București - 2010
A.
NOTA DE PREZENTARE
Educația fizică și sportul constituie singura disciplină de învățământ cu adresabilitate directă la sănătatea populației școlare, având o pregnantă specificitate a abordării procesului de predare- învățare-evaluare.
Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Educație fizică și sport este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaților la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învățământul preuniversitar, la disciplina Educație fizică și sport, care au absolvit facultăți de acest profil.
Activitatea profesorului se concentrează pe formarea și dezvoltarea la elevi a unor competențe generale și specifice, corelate cu cele opt competențe cheie europene.
Unul dintre dezideratele disciplinei de învățământ Educație fizică și sport este să păstreze la un nivel ridicat interesul elevilor pentru pentru acest domeniu, inclusiv prin asigurarea condițiilor optime pentru învățarea permanentă.
Această programă răspunde deci cerințelor profilului absolventului de învățământ superior, care urmează să fie incadrat pe un post didactic în învățământul preuniversitar - profesor de educație fizică și sport în învățământul de masă, în învățământul sportiv integrat și suplimentar sau în învățământul special.
Acest profil presupune cunoașterea conținuturilor științifice fundamentale domeniului Educației fizice și sportului, a tendințelor noi în evoluția disciplinei, aplicarea noilor direcții ale didacticii și ale metodicii predării-învățării-evaluării Educației fizice și sportului. De asemenea, presupune probarea capacităților necesare pentru proiectarea, realizarea și evaluarea activităților didactice, demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Tematica științifică, tematica pentru metodica predării Educației fizică și sportului și bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru candidați - absolvenți ai învățământului superior de educație fizică și sport - în demersul susținerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învățământul preuniversitar.
Programa de Educație fizică și sport pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice în învățământul preuniversitar este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru disciplinele Educație fizică, Pregătire sportivă teoretică și Pregătire sportivă practică, discipline de învățământ aparținând ariei curriculare Educație Fizică și Sport..
Competențele și conținuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităților didactice.
În proiectarea activităților didactice și pe parcursul desfășurării acestora, cadrul didactic trebuie să țină seamă de particularitățile de dezvoltare psihologică și de vârsta elevilor, de resursele materiale și umane avute la dispoziție și de idealul de dezvoltare a societății românești, în context european.
B.
COMPETENȚELE SPECIFICE CADRULUI DIDACTIC CU SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Competențele specifice cadrului didactice cu specializarea Educație fizică și sport, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învățare-evaluare și care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activității profesionale, sunt:
Analizarea conținuturilor științifice ale disciplinei Educație fizică și sport;
Utilizarea și interpretarea informației provenite din teoria și didactica disciplinei;
Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Educației fizice și sportului școlar;
Înțelegerea principiilor didacticii specifice Educației fizice și sportului;
Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conținuturi;
Utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
Elaborarea programelor și dezvoltarea activităților didactice în cadrul curriculumului la decizia școlii, activități curriculare și extracurriculare;
Proiectarea conținuturilor instruirii, organizarea corespunzătoare a activităților didactice și realizarea evaluării competențelor dobândite de elevi;
Adecvarea demersurilor didactice la particularitățile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale elevilor și la condițiile materiale;
Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creșterii eficienței rezultatelor activităților didactice;
Înțelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activității sale, drepturile legale ale elevilor și părinților, propriile sale drepturi și responsabilități;
Cunoașterea criteriilor de evaluare a activității sale și integrarea acestora în conceperea și realizarea activității didactice.
C.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
C.I.
TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ - TEORIA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI
1.
Noțiunile fundamentale în Educație fizică și sport.
2.
Idealul și funcțiile Educației fizice și sportului.
3.
Concepții actuale despre Educație fizică și Sport școlar.
4.
Obiectivele Educației fizice și sportului.
5.
Subsistemele Educației fizice.
6.
Formele de organizare a Educației fizice și Sportului școlar.
7.
Caracteristicile motricității la vârstele școlarității.
8.
Învățarea motrică.
9.
Cunoștințele de specialitate.
10.
Deprinderile și priceperile motrice.
11.
Aptitudinile/ calitățile motrice.
12.
Exercițiul fizic și celelalte mijloace ale Educației fizice școlare.
13.
Efortul în lecția de Educație fizică.
14.
Statutul și rolul profesorului de educație fizică și sport.
15.
Lecția de educație fizică – aspecte teoretice.
16.
Principiile didactice.
17.
Metodele de învățământ.
18.
Proiectarea activității didactice la disciplina Educație fizică.
19.
Evidența în domeniul Educației fizice școlare
20.
Evaluarea la disciplina Educație fizică.
21.
Componentele Curriculumului Național.
C.II.
TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII – DIDACTICA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI
1.
Utilizarea componentelor curriculumului național la disciplina Educație fizică.
2.
Elaborarea și utilizarea curriculumului la decizia școlii, la disciplina Educație fizică.
3.
Elaborarea documentelor de proiectare didactică în Educația fizică școlară.
4.
Stabilirea conținuturilor (mijloace, formații de lucru, dozare, indicații metodice) pe componentele structurii lecției de Educație fizică.
5.
Modalități de respectare a principiilor didactice în predarea disciplinei Educație fizică.
6.
Specificul aplicării metodelor verbale, intuitive și practice în predarea conținuturilor specifice disciplinei Educație fizică.
7.
Metodica dirijării efortului în lecția de Educație fizică.
8.
Metodica predării disciplinelor sportive prevăzute de Programa Școlară de Educație fizică și sport.
9.
Criterii de stabilire a structurilor motrice pentru evaluarea nivelului de instruire în gimnastică și jocuri sportive
10.
Selectarea și eșalonarea metodică a criteriilor de stabilire a scalelor de notare.
D.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1.
Barbu C., Stoica M. (2000)
Metodica predării exercițiilor de atletism în lecția de educație fizică , București, Edit. Printech
2.
Cârstea Gh. (1999)
Metodica educației fizice școlare,
București, A.N.E.F.S.
3.
Cârstea Gh. (2000)
Teoria și metodica educației fizice și sportului,
București, Editura AN- DA
4.
Criteriile de notare la clasa a V-a și a VIII-a , www.edu.ro
5.
Croitoru D. (2000)
Volei,
București, A.N.E.F.S.
6.
Dragnea A. (1996)
Antrenamentul sportiv,
București, Editura Didactică și Pedagogică
7.
Dragnea A. (coord.) (2002)
Teoria educației fizice și sportului , București, Editura FEST
8.
Dragnea A., Bota A. (1999)
Teoria activităților motrice,
București, Editura Didactică și Pedagogică
9.
Dragnea A., Teodorescu S. (2002)
Teoria sportului , București, Editura FEST
10.
Firea E. (2003)
Metodica educației fizice școlare , București, Universitatea Ecologică
11.
Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educație fizică și sport
(2000) (2001) MEC-SNEE
12.
Grigore V. (2003)
Gimnastica. Manual pentru cursul de bază,
București, Editura Bren
13.
Kunst I. și colab. (1983)
Teoria și metodica handbalului,
București , Editura Didactică și Pedagogică
14.
Motroc I. (1996)
Fotbal la copii și juniori , București, Editura Didactică și Pedagogică
15.
Negulescu I. (2000)
Handbal, tehnica jocului , București
16.
Predescu T., Moanță A. (2001)
Baschetul în școală. Instruire – învățare , București, Editura Semne
17.
Programele școlare pentru educație fizică și sport (în vigoare),
www.edu.ro
18.
Șerbănoiu S. (2004)
Metodica educației fizice , București, Editura Cartea Universitară
19.
Sistemul național școlar de evaluare la educație fizică și sport
(1999) București
20.
Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996)
Gimnastica,
Târgoviște, Dom Impex
21.
Stroie Șt. și colab. (1996)
Volei îndrumar metodic,
București, Editura Omnia
Autori:
Magda Elena Melinte – Inspectoratul Școlar Județean Neamț Iliana Ionescu – Inspectoratul Școlar Județean Dolj
Emil Pătru – Inspectoratul Școlar Județean Galați
Marius Bălașa – MECTS – Direcția Politici de Personal și Rețea Școlară
Alin Cătălin Păunescu – MECTS – Direcția Generală Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții
Elena Nely Avram – MECTS - Centru Național de Evaluare și Examinare
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT – ANTRENORI CLUBURILE SPORTIVE ȘCOLARE, PALATELE ȘI CLUBURILE COPIILOR
- București - 2010
A.
NOTA DE PREZENTARE
Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Educație fizică și sport – Antrenori este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaților la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învățământul preuniversitar.
Programa răspunde cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească acești candidați, care urmează să fie încadrați pe un post didactic în învățământul preuniversitar – în cluburile sportive școlare, palatele și cluburile copiilor.
Profilul
candidatului
la
acest
concurs
presupune
cunoașterea
conținuturilor
științifice fundamentale domeniului Educației fizice și sportului, a tendințelor noi în evoluția disciplinei, aplicarea noilor direcții ale didacticii și ale metodicii predării-învățării-evaluării disciplinelor sportive. De asemenea, presupune probarea capacităților necesare pentru proiectarea, realizarea și evaluarea activităților didactice, demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Tematica științifică, tematica pentru metodica predării disciplinelor sportive și bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru candidați în demersul susținerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/ rezervate în învățământul preuniversitar.
Competențele și conținuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităților didactice.
În proiectarea activităților didactice și pe parcursul desfășurării acestora, cadrul didactic trebuie să țină seamă de particularitățile de dezvoltare psihologică și de vârsta elevilor, de resursele materiale și umane avute la dispoziție.
B.
COMPETENȚELE SPECIFICE ANTRENORULUI
Competențele specifice antrenorului, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învățare-evaluare și care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activității profesionale, sunt:
Analizarea conținuturilor științifice domeniului Educație fizică și sport;
Utilizarea și interpretarea informației provenite din teoria și didactica sportului;
Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Educației fizice și sportului;
Înțelegerea principiilor didacticii specifice sportului;
Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conținuturi;
Utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
Proiectarea conținuturilor instruirii și organizarea corespunzătoare a activităților didactice;
Adecvarea demersurilor didactice la particularitățile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale elevilor și la condițiile materiale;
Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creșterii eficienței rezultatelor activităților didactice;
Înțelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activității sale, drepturile legale ale elevilor și părinților, propriile sale drepturi și responsabilități;
Cunoașterea criteriilor de evaluare a activității sale și integrarea acestora în conceperea și realizarea activității didactice.
C.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
C.I.
TEME DIN TEORIA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI
1.
Funcțiile sportului.
2.
Obiectivele sportului.
3.
Subsistemele sportului.
4.
Formele de organizare a sportului.
5.
Caracteristicile motricității la vârstele școlarității.
6.
Stadiile antrenamentului sportiv.
7.
Selecția pentru sport.
8.
Componentele antrenamentului sportiv.
9.
Învățarea motrică.
10.
Cunoștințele de specialitate.
11.
Deprinderile și priceperile motrice.
12.
Aptitudinile/ calitățile motrice.
13.
Exercițiul fizic și celelalte mijloace ale antrenamentului sportiv.
14.
Efortul în lecția de antrenament sportiv.
15.
Statutul și rolul antrenorului.
16.
Lecția de antrenament sportiv – aspecte teoretice.
17.
Principiile antrenamentului sportiv.
18.
Metodele de antrenament.
19.
Planificarea antrenamentului sportiv.
20.
Forma sportivă.
21.
Evaluarea în antrenamentul sportiv.
22.
Evidența în domeniul antrenamentului sportiv.
23.
Sistemul competițional.
C.II.
TEME DIN METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR SPORTIVE - DIDACTICA SPORTULUI
1.
Utilizarea componentelor curriculumului național în disciplina sportivă de specializare.
2.
Elaborarea documentelor de planificare în antrenamentul sportiv.
3.
Stabilirea conținuturilor (mijloace, formații de lucru, dozare, indicații metodice) pe componentele structurii lecției de antrenament sportiv.
4.
Modalități de respectare a principiilor antrenamentului sportiv în predarea disciplinei sportive de specializare.
5.
Specificul aplicării metodelor verbale și intuitive în predarea conținuturilor specifice disciplinei sportive de specializare.
6.
Specificul aplicării metodelor practice bazate pe reația efort-odihnă și parte-întreg în predarea conținuturilor specifice disciplinei sportive de specializare.
7.
Metodica dirijării efortului în lecția de antrenament sportiv.
8.
Metode, mijloace și formații de organizare a exersării pentru dezvoltarea calităților motrice specifice disciplinei sportive de specializare.
9.
Metode, mijloace și formații de organizare a exersării pentru învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor tehnice specifice disciplinei sportive de specializare.
D.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1.
Ababei, R.,
Teoria și metodologia antrenamentului sportiv, vol 1,2.
Editura Pim, Iași, 2006
2.
Badea, D. (2001)
Rugby. Fundamente teoretice și metodice , București, FEST
3.
Cârstea Gh. (2000)
Teoria și metodica educației fizice și sportului,
București, Editura AN- DA
4.
Cârstocea V. și colab. (2001)
Schi. Teorie și metodică , București, Editura Printech
5.
Cismaș Gh. (1987)
Lupte greco-romane: Elemente de teorie și metodica de antrenament , București, Editura Sport-Turism
6.
Cojocaru V. (2002)
Fotbal de la 6 la 18 ani: metodica pregătirii , București, Editura Axis Mundi
7.
Croitoru D. (2000)
Volei,
București, A.N.E.F.S.
8.
Deliu
D.
(2002)
Cursuri
teoretico-metodice
de
arte
marțiale,
București,
Editura Studențească
9.
Dragnea A. (coord.) (2002)
Teoria educației fizice și sportului , București, Editura FEST
10.
Dragnea A., Bota A. (1999)
Teoria activităților motrice,
București, Editura Didactică și Pedagogică
11.
Dragnea A., Teodorescu S. (2002)
Teoria sportului , București, Editura FEST
12.
Florescu C., Mociani V. (1983)
Canotaj , București, Editura Sport-Turism
13.
Grigore V. (2001)
Gimnastica artistică, Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv,
București, Editura Semne
14.
Grigore V. (coord.) (2001)
Pregătire artistică în gimnastica de perfomanță , București, ANEFS
15.
Hantău I., Bocioacă L. (1998)
Antrenamentul în judo. Pregătirea fizică și tehnică , Editura Universității din Pitești
16.
Hantău I. (1989)
Judo – instruirea copiilor și juniorilor , București, Editura ANEFS
17.
Hâtru D. (1984)
Haltere - pregătirea copiilor și juniorilor , București, Editura Sport –Turism
18.
Jivan I. (1999)
Înot – tratat metodic , București, Editura Printech
19.
Kunst I. și colab. (1983)
Teoria și metodica handbalului,
București, Editura Didactică și Pedagogică
20.
Macovei S. (1999)
Gimnastica ritmică de performanță . ANEFS
21.
Marinescu Gh. (2000)
Polo pe apă – tehnică , București, Editura Printech
22.
Motroc I. (1996)
Fotbal la copii și juniori , București, Editura Didactică și Pedagogică
23.
Negulescu I. (2000)
Handbal, tehnica jocului , București
24.
Pelin F. (2001)
Învățarea tehnicii libere la schi fond – biatlon. Pregătirea competițională , București, Editura Printech
25.
Poenaru S. (2002)
Curs de scrimă , București, ANEFS
26.
Predescu T., Ghițescu G. (2002)
Pregătirea echipelor de performanță , București, Editura Semne
27.
Programele școlare pentru disciplinele sportive predate la Pregătire sportivă practică .
28.
Șerbănoiu S. (2004)
Metodica educației fizice , București, Editura Cartea Universitară
29.
Stoica M. (2000)
Capacitățile motrice în atletism , București, Editura Printech
30.
Stroie Șt. și colab. (1996)
Volei îndrumar metodic,
București, Editura Omnia
31.
Teodoru M. (2000)
Poziții de tragere în tirul sportiv , București, Editura Printech
32.
Țifrea C. (2002)
Teoria și metodica atletismului , București, Editura Daveco
Autori:
Magda Elena Melinte – Inspectoratul Școlar Județean Neamț Iliana Ionescu – Inspectoratul Școlar Județean Dolj
Emil Pătru – Inspectoratul Școlar Județean Galați
Marius Bălașa – MECTS – Direcția Politici de Personal și Rețea Școlară
Alin Cătălin Păunescu – MECTS – Direcția Generală Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții
Elena Nely Avram – MECTS - Centru Național de Evaluare și Examinare
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE /REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
EDUCAȚIE MUZICALĂ ȘI EDUCAȚIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ
- București - 2010
Notă de prezentare
Programa de față se adresează absolvenților instituțiilor de învățământ superior artistic care vor desfășura activități didactice în cadrul ariei curriculare arte - specializarea muzică - din învățământul preuniversitar.
La elaborarea programei de față au fost luate în considerare atât cercetările din domeniul curricular, tendințele pe plan internațional, cât și opiniile unor profesori cu o bogată experiență didactică și artistică.
Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstrația că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător; de aceea, absolvenții instituțiilor de învățământ superior, care vor preda discipline din cadrul educației muzicale specializate susțin înaintea probei scrise și o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit. Prin urmare, examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învățământul preuniversitar constă în susținerea a două probe:
a)
probă practică ( conform anexei la Metodologia de mișcare a personalului didactic);
b)
probă scrisă, pe care o susțin absolvenții care vor preda disciplina educație muzicală și discipline din cadrul educației muzicale specializate.
Disciplinele care compun proba scrisă sunt prezentate la începutul fiecăreia dintre cele două specializări, respectiv Educație muzicală și Educație muzicală specializată.
Prezenta programă urmărește:
-consolidarea
pregătirii
de
specialitate
corespunzătoare
competenței
didactice,
a profesorului de educație muzicală sau educație muzicală specializată;
-actualizarea bazei teoretice și practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educației muzicale în învățământul de cultură generală și de specialitate;
-corelarea conținuturilor de specialitate cu planul cadru și curriculum-ul național în vigoare ;
-aplicarea didacticii specialității în activitatea la clasă, ținând cont de ciclurile curriculare, dar și de nivelul aptitudinilor specifice artei muzicale ale elevilor din școlile și liceele de specialitate;
-dezvoltarea capacităților de interpretare intra și interdisciplinare a conținuturilor și de formare a unei culturi curriculare;
-valorificarea conținuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activități de învățare centrate pe nevoile și interesele elevilor/ elevului, care să faciliteze învățarea eficientă de către aceștia a conținuturilor specifice disciplinei;
-dezvoltarea capacităților de evaluare a cunoștințelor și deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente și tehnici de evaluare și reglarea demersului didactic pe baza interpretării informațiilor oferite de rezultatele evaluării.
Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obține modelarea intenționată a personalității elevului ca viitor consumator de artă sau viitor muzician, cadrul didactic trebuie să utilizeze forța educativă a exemplului personal. Prin conținuturile puse la dispoziție de prezenta programă, profesorul de educație muzicală sau de educație muzicală specializată va produce dovada concretă a faptului că stăpânește în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităților artistice-interpretative, constituind totodată o garanție a profesionalismului în învățământul artistic.
Prezenta programă este valabilă și pentru absolvenții aparținând minorităților naționale.
COMPETENȚELE CADRULUI DIDACTIC
În procesul de predare- învățare- evaluare a educației muzicale și a educației muzicale specializate, cadrul didactic trebuie să fie capabil:
să cunoască conținuturile științifice ale disciplinei și să opereze corect și adecvat cu
limbajul specific necesare praxisului muzical școlar, să motiveze elevii/ elevul în/ pentru formarea deprinderilor și aptitudinilor specifice;
să opereze cu analogii stilistice și creative între arte, în perspectivă intra și interdisciplinară, ca o unitate a competenței de specialitate în plan teoretic;
să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive și să-și adapteze strategiile didactice la conținuturi;
să utilizeze documentele școlare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei școlare în vederea unui demers didactic eficient;
să posede o gândire critică privitoare la creațiile muzicale, având o atitudine reflexivă asupra muzicii, precum și disponibilitatea de a transfera în viața socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch;
să dețină capacitatea de a comunica cu elevul/ clasa;
să dețină capacitatea de a funcționa ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală și națională.
EDUCAȚIE MUZICALĂ
pentru absolvenți ai învățământului superior de lungă durată și de scurtă durată Licee și școli și de cultură generală
Discipline de specialitate:
Teoria muzicii;
Istoria muzicii universale și românești
Forme și genuri muzicale;
Folclor muzical;
Didactica specialității.
I.
Teoria muzicii
1. Sunetul muzical și calitățile lui. Semiografia muzicală tradițională și cea modernă. 2.Intervale muzicale: clasificare, exemple.
3.
Ritmul și metrul muzical:
-elemente constitutive;
-sisteme ritmice și metro-ritmice ; clasificare în diverse culturi muzicale;
-exemple din literatura muzicală.
4.
Sistemul modal: caracteristici, exemple din literatura muzicală, posibilități de abordare în interpretarea vocală și instrumentală în procesul de educație muzicală:
-
scări prepentatonice:
-scări pentatonice, pentacordice;
-scări hexacordice;
-scări heptacordice;
-moduri populare românesti;
-sisteme sonore neo-tonale și neo-modale;
-moduri cu traspoziție limitată.
5.
Sistemul tonal funcțional:
-
caracteristici generale ale sistemului tonal funcțional;
-
raporturile dintre diferitele tonalități în cadrul creației muzicale ca mijloace ale expresiei stilistice sau tematice;
-
modulația în muzica secolelor XVII-XIX;
-exemplificări.
6.
Agogica și dinamica muzicală: importanță, exemplificări.
7.
Ornamentele muzicale și utilizarea lor în diferite stiluri muzicale: exemplificări.
II.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI
A.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
1.
Cultura muzicală a Evului Mediu:
-
muzica gregoriană - de la
cantus planus,
primele genuri polifonice ( conductus, cantus gemellus
etc), până la momentul Ars Antiqua;
-
muzica bizantină - ehuri, caracteristici , genuri;
-muzica
laică
medievală
-
genuri
specifice
muzicii
trubadurilor,
trouverilor, minnesängerilor (arta cavalerească, pastorala etc).
2.
Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluția muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la “Ars nova”, la Școala franco- flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanți, importanță). Apariția operei ( dramma per musica );
context
istoric,
caracteristici,
reprezentanți
ai
Cameratei
florentine. Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanți al genului.
3.
Stilul instrumental concertant în creația secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical și genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanța creației compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă și reprezentanții ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach.
4.
Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor lirico- dramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar’s opera).
5.
Premise ale apariției clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la
fii lui J.S.Bach; caracteristicile și reprezentanții Școlii de la Mannheim. Apariția și evoluția sonatei, simfoniei și a genurilor muzicii de cameră, estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluția operei. Personalitatea creația și importanța compozitorilor J. Haydn,
W.A.Mozart, L.van Beethoven.
6.
Romantismul - curent artistic și muzical: cronologie, trăsături generale, forme și genuri predilecte (inclusiv programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluția și perfecționarea instrumentelor,
importanța
pianului).
Date
din
biografia
artistică
și
creația
muzicală aparținând compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner etc. Școlile muzicale naționale europene caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească.
7.
Diversitatea stilistică la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec.al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi:
C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schönberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naționale în secolul XX și reprezentanții lor; simfonismul francez și austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler.
8.
Orientări stilistice
și opțiuni creatoare în
muzica contemporană: muzica concretă și electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ș.a.
9.
Muzica ușoară a secolului al XX-lea; valoare și kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt, mediu și lung al promovării sau ignorării “muzicii noi”, exemple
B.
ISTORIA MUZICII ROMÂNEȘTI
1.
Școli bizantine pe teritoriul Țărilor Române :
prezentare, caracteristici, reprezentanți.
2.
Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influențe folclorice, bizantine și apusene, genuri, tematici, reprezentanți, exemple:
3.
George Enescu – personalitate complexă a culturii românești și universale. Biografie și creație; importanța compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural național și universal.
4.
Apariția și evoluția școlii muzicale naționale de compoziție; surse de inspirație, genuri muzicale predilecte (vocal, coral, cameral, simfonic, operă) și compozitori reprezentativi.
5.
Viața muzicală românească în prima jumătate a secolului al XX-lea: instituții muzicale, viața concertistică etc. Creatori și genuri abordate: exemple.
6.
Mijloace artistice, procedee stilistice și semnificații în creația muzicală românească din a doua jumătate a sec.al XX-lea: A. Stroe, Șt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger alți reprezentanți ai școlii muzicale contemporane românești
III.
FORME ȘI GENURI MUZICALE
1.
Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variațiunea, sonata) și analiza acestora, cu exemplificări.
2.
Aspecte structurale ale muzicii în creația contemporană românească și universală.
3.
Genurile
muzicale:
vocale,
corale,
instrumentale,
vocal-instrumentale și
opera. Caracteristicile și analiza acestora ; exemple
IV.
FOLCLOR MUZICAL
1.
Folclorul, sursă de inspirație pentru creația muzicală cultă; trăsături generale, exemple
2.
Elemente de structură a muzicii populare românești. Genuri ocazionale și neocazionale, exemple.
3.
Trăsături caracteristice ale muzicii populare românești; exemplificări.
V.
DIDACTICA SPECIALITĂȚII
1.
Curriculum Național: terminologie, structura planului de învățământ, a programelor școlare, curriculum la decizia școlii, standarde de performanță și descriptori de performanță pentru educația muzicală, cicluri curriculare.
2.
Procesul de învățământ ca relație între predare-învățare- evaluare. Caracterul formativ- educativ al procesului de învățământ: lecția de muzică - specificitatea acesteia prin:
formarea și dezvoltarea gândirii autonome și critice prin receptarea și interpretarea creațiilor muzicale;
formarea și dezvoltarea gustului estetic, al atitudinii reflexive asupra valorilor artistice în viața individului și a societății;
pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariției în public prilejuită de diferite evenimente (serbări școlare, spectacole ocazionale, concursuri etc.);
3.
Proiectarea - demers de organizare anticipată a activității didactice în lecția de educația muzicală:
cunoașterea programei ( lecturare “ pe orizontală”, asimilare) în perspectiva corelării conținuturilor și a activităților de învățare cu competențele acesteia;
proiectarea unităților de învățare prin prisma realizării competențelor cadru. Model de proiectare pentru desemnarea activităților de învățare în care vor fi implicați elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente etc;
strategii didactice de realizare a conținuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educație muzicală: procedee de predare a unor unități de învățare; exemplu: ritmul, măsuri, cântecul după auz, inițiere instrumentală, audiție muzicală activă etc ;
constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învățământ centrat pe elev.
4.
Metode și mijloace didactice specifice:
metode de învățământ adecvate lecției de educație muzicală utilizate pentru învățarea unor elemente de limbaj, a unui cântec, a unui instrument muzical;
importanța utilizării mijloacelor de învățământ necesare pentru realizarea unei lecții de calitate;
clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educației muzicale specializate ( mijloace audio, video, internet etc)
5.
Criterii de selectare a repertoriului vocal/instrumental;
stabilirea repertoriului vocal/ instrumental având în vedere capacitatea elevilor de redare vocală/instrumentală, particularitățile de vârstă,etc.
selectarea repertoriului în funcție de diferitelor manifestări artistice din școală
( activități ocazionate de diferite evenimente, concurs interșcolar, județean, național, internațional;
6.
Audiția muzicală: act de educare a sensibilității auditive, afective, de formare a capacității de selectare a valorilor muzicale; locul și rolul audiției muzicale în formarea și dezvoltarea gustului estetic;
procedee de audiție activă cu muzică de genuri diferite având ca finalitate educarea elevilor prin și pentru muzică.
7.
Lecția de educație muzicală: corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, istorie, geografie, educație plastică, educație fizică, arta actorului, etc) ;
8.
Creativitatea în lecția de educație muzicală;
modalități de dezvoltare a creativității.
formarea gândirii critice, reflexive, autonome și creative;
raportul dintre asimilarea cunoștințelor și formarea competențelor ;
9.
Evaluarea la ora de educație muzicală:
rolul evaluării în procesul de învățământ și în special în lecția de educație muzicală
tipuri de evaluare specifice lecției de educație muzicală;
demonstrarea eficienței evaluării în lecția de educație muzicală.
10.
Dinamica relației profesor-elev în procesul de învățământ:
caracteristicile și semnificațiile educaționale ale relației profesor –elev
tipuri de relații
EDUCAȚIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ
Muzică instrumentală și corepetiție Artă vocală ( Canto clasic și canto popular)
Muzica de cameră Studii teoretice
Ansambluri muzicale vocale/ instrumentale
Pentru absolvenții învățământului superior de lungă durată.
Școli și licee de artă
Disciplinele:
Istoria muzicii universale și românești
Forme muzicale
Didactica specialității.
I.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI
A.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
1.
Cultura muzicală a Evului Mediu:
-
muzica gregoriană - de la
cantus planus,
primele genuri polifonice ( conductus, cantus gemellus
etc), până la momentul Ars Antiqua;
-
muzica bizantină - ehuri, caracteristici , genuri;
-muzica
laică
medievală
-
genuri
specifice
muzicii
trubadurilor,
trouverilor, minnesängerilor (arta cavalerească, pastorala etc).
2.
Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluția muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la “Ars nova”, la Școala franco- flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanți, importanță). Apariția operei ( dramma per musica );
context
istoric,
caracteristici,
reprezentanți
ai
Cameratei
florentine. Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanți al genului.
3.
Stilul instrumental concertant în creația secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical și genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanța creației compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă și reprezentanții ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach.
4.
Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor lirico- dramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar’s opera).
5.
Premise ale apariției clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fiii lui J.S.Bach; caracteristicile și reprezentanții Școlii de la Mannheim. Apariția și evoluția sonatei, simfoniei și a genurilor muzicii de cameră, estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluția operei. Personalitatea creația și importanța compozitorilor J. Haydn,
W.A.Mozart, L.van Beethoven.
6.
Romantismul - curent artistic și muzical: cronologie, trăsături generale, forme și genuri predilecte (inclusiv programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluția și perfecționarea instrumentelor,
importanța
pianului).
Date
din
biografia
artistică și
creația muzicală aparținând compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner etc. Școlile muzicale naționale europene: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească: caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi.
7.
Diversitatea stilistică la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec.al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi:
C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schönberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naționale în secolul XX și reprezentanții lor; simfonismul francez și austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler.
8.
Orientări stilistice
și opțiuni creatoare în
muzica contemporană: muzica concretă și electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză
etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ș.a.
9.
Muzica ușoară, a secolului al XX-lea; valoare și kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt, mediu și lung al promovării sau ignorării “muzicii noi”, exemple
B.
ISTORIA MUZICII ROMÂNEȘTI
1.
Geneza școlii muzicale naționale - rezultat firesc al imperativelor social-politice ale epocii;
-
realitatea românească și inspirația folclorică - factori determinanți ai identității naționale. - locul școlii noastre naționale în contextul muzicii universale.
2.
Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influențe folclorice, bizantine și apusene, genuri, tematici, reprezentanți, exemple:
3.
G. Enescu – personalitate complexă a culturii românești și universale. Biografie și creație; importanța compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural național și universal.
4.
Apariția și evoluția școlii muzicale naționale de compoziție; surse de inspirație, genuri muzicale predilecte (vocal, coral, cameral, simfonic, operă) și compozitori reprezentativi.
5.
Viața muzicală românească în prima jumătate a secolului XX: instituții muzicale, viața concertistică etc. Creatori și genuri abordate: exemple.
6.
Mijloace artistice, procedee stilistice și semnificații în creația muzicală românească din a doua jumătate a sec.XX: A. Stroe, Șt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger, alți reprezentanți ai școlii muzicale contemporane românești.
II.
FORME ȘI GENURI MUZICALE
1.
Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variațiunea, sonata) și analiza acestora : exemple.
2.
Aspecte structurale ale muzicii în creația contemporană românească și universală.
3.
Genurile
muzicale:
vocale,
corale,
instrumentale,
vocal-instrumentale
și
opera; caracteristicile și analiza acestora.
III.
DIDACTICA SPECIALITĂȚII
1.
Curriculum Național : terminologie, structura planurilor de învățământ, a programelor
școlare, curriculum la decizia școlii, cicluri curriculare.
2.
Procesul de învățământ ca relație între predare-învățare-evaluare.Caracterul formativ- educativ al procesului de învățământ:
lecția de educație muzicală specializată: specificul acesteia;
formarea și dezvoltarea deprinderilor specifice educației muzicale specializate (funcție de specialitate) exemple;
etapele pregătirii unei lucrări muzicale (instrumentale / vocale/ ansambluri )
formarea și dezvoltarea memoriei muzicale a elevilor;
organizarea și îndrumarea studiului individual;
pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariției în public; cu exemple din practica personală;
pregătirea pentru performanță;
3.
Proiectarea lecției de educație muzicală specializată -demers de organizare anticipată a activității didactice:
cunoașterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării între conținut - activitate de învățare - competență;
proiectarea lecției de educație muzicală specializată, prin prisma realizării competențelor;
model de proiectare pentru desemnarea activităților de învățare în care vor fi implicați elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente;
strategii didactice de realizare a conținuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educație muzicală specializată: procedee de predare a tehnicii instrumentale/ vocal, a textului muzical ( structură, corelare tehnică instrumentală cu interpretarea, etc). a conținuturilor teoretice etc.
constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învățământ centrat pe elev prin formarea de competențe, stabilite de programa școlară.
4.
Metode și mijloace didactice specifice:
metode de învățământ adecvate lecției de educație muzicală specializată ; exemple
demonstrarea eficienței aplicării metodei de învățământ;
importanța utilizării mijloacelor de învățământ necesare pentru realizarea unei lecții de calitate;
clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educației muzicale specializate ( mijloace audio, video, internet etc)
5.
Criterii de selectare a repertoriului:
tehnica instrumentală/ vocală necesară redării juste melodico-ritmice a lucrărilor muzicale în funcție de particularitățile psihofizice ale elevului/ elevilor.
6.
Audiția muzicală - act de educare a sensibilității auditive, afective, de formare a capacității de selectare a valorilor muzicale și de dezvoltare a personalității elevului viitor muzician:
locul audiției muzicale în lecția de educația muzicală specializată, cu exemple ;
mediul sonor ca premisă a formării și dezvoltării gustului estetic, personalității etc;
repertoriul de audiții muzicale, procedee de audiție activă cu muzică de genuri și stiluri diferite pentru formarea gândirii critice și autonome á viitorului muzician;
corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, istorie, geografie, educație plastică, educație vizuală, religie, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc ;
7.
Creativitatea în lecția de educație muzicală:
modalități de dezvoltare a creativității; exemple
elemente specifice educației muzicale specializate ce contribuie la formarea gândirii critice, reflexive, autonome și creative;
raportul dintre asimilarea cunoștințelor și formarea competențelor în vederea dezvoltării personalității interpretative;
8.
Evaluarea la ora de educație muzicală:
rolul evaluării în procesul de învățământ și în special în lecția de educație muzicală specializată;
tipuri de evaluare specifice lecției de educație muzicală;
instrumente de evaluare specifice lecției de educație muzicală specializată;
9.
Dinamica relației profesor-elev în procesul de învățământ:
caracteristicile și semnificațiile educaționale ale relației profesor - elev
tipuri de relații.
Notă:
Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialită/ii vor fi tratate în func/ie de specialitatea candidatului și vor cuprinde exemple din practica personală.
BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA DE SPECIALITATE
Aldea, Goergeta, Munteanu, Gabriela,
Didactica educației muzicale în învățământul primar,
ediția á II á, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005 Alexandrescu, D.
Curs de teoria muzicii , vol. I, II, Editura Kity 1997
Alexandru, T. -
Studii de folcloristică, organologie, muzicale , Ed. Muzicală, București, 1980, 1982.
Avesalon, I. –
Metodica predării și studiului instrumentelor de suflat și percuție , Lito, Conservatorul “C.Porumbescu”, București, 1980
Barbu-Bucur, S.
Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României , Ed.Muzicală, București, 1989
Barta, C. –
Curs de metodica predării și a studiului instrumentelor de coarde (cu arcuș),
Lito, Conservatorul “G. Dima”, Cluj Napoca, 1987 (ed. a II-a revizuită)
Bălan, Th.. –
Principii de pianistică , Ed. Muzicală, București, 1966 Bejat, M. –
Ce este talentul?,
Ed. Științifică, București, 1967 Bentoiu, P. –
Imagine și sens , Ed. Muzicală, București, 1974 Bentoiu, P.
Capodopere enesciene , Ed.Muzicală, București, 1999 Berger W.
Estetica sonatei clasice , Editura Muzicală 1981
Berger, G. W. –
Moduri și proporții , București, Ed. Muzicală, 1979
Berger, G.W. –
Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy , Ed. Muzicală, București 1970 Berger, G.W. –
Muzica simfonică
(vol. I - V), Ed. Muzicală, București, 1974-1977.
Berger, G.W. –
Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy , Ed. Muzicală, București, 1970. Berger, G.W. –
Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu , Ed. Muzicală, București, 1979.
Berger, G.W. –
Estetica sonatei clasice , Ed. Muzicală, București, 1981. Berger, G.W. –
Estetica sonatei contemporane , Ed. Muzicală, București 1985 Berger, G.W. –
Estetica sonatei romantice , Ed. Muzicală, București, 1983.
Berger, G.W. –
Ghid pentru muzica instrumentală de cameră , Ed. Muzicală, București, 1965. Berger, G.W. –
Muzica simfonică
(vol. I - V), Ed. Muzicală, București, 1974-1977.
Bîrcă, A. –
Sistematizare în predarea scrierii muzicale , E.D.P., București, 1970 Bîrlea, O.-
Metode de cercetare a folclorului , E.D.P. București, 1969
Bocșa I . Muzică vocală tradițională din Sălaj
vol. I-II Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2005-2006
Brăiloiu, C.-
Opere ( vol. I-V), Ed, Muzicală, București, 1967, 1969, 1974, 1979, 1981. Brumaru A.
Romantismul în muzică
vol. I-II Ed. Muzicală, București 1975
Buciu, D.,
Armonia tonală , vol I Editura Conservatorului de Muzică București, 1989 Buciu, Dan
Elemente de scriitură modală
Editura Muzicală 1984
Bughici, D. -
Forme și genuri muzicale
Editura Muzicală . București 1980 Chelaru, C.
Cui i-e frică de Istoria muzicii?,
vol.I-III, Ed.Artes, Iași, 2007
Ciobanu, Gh.
Studii de bizantinologie și etnomuzicologie , Ed. Muzicală, București, 1992, vol: II, III
Ciobanu, Gh.
Culegerea si publicarea folclorului , REF. nr.10
Ciobanu, G.-
Izvoare ale muzicii românești
(vol. I-II), Ed. Muzicală, București 1976, 1978. Ciocan, D. –
Probleme de semiotică muzicală, în: Studii de muzicologie , vol. XXI, Ed.
Muzicală, București, 1988
Ciortea, T.–
Cvartetele lui Beethoven , Ed. Muzicală, București, 1986.
***-
Colecții antologice și monografice de cântece populare.
Comișel, E.
Folclorul copiilor , Editura Muzicală 1982
Comișel, E, Studii de etnomizicologie, Editura Muzicală, București, 1986 Constantinescu, G., Boga, I.,
O călătorie prin istoria muzicii , Ed.Didactică și Pedagogică, București, 2007
Cosma, O. L:
Hronicul muzicii românești
vol I-IX, Editura Muzicală, București
Cumpătă, D. –
Elemente de metodică a studiului și predării instrumentelor cu coarde , Ed. Academiei de Muzică, București, 1997
Dediu-Sandu, V.,
Muzica românească între 1944-2000 , Ed.Muzicală, București, 2002 Denizeau, G.,
Să înțelegem și să identificăm genurile muzicale , Ed.Meridiane - Larousse, 2000
Diaconu, A,
Teoria superioara a muzicii
Iasi 1984 Lito Conservatorul G.Enescu
Dicționar de termeni muzicali
Editura Științifică și Enciclopedică, București 1984 Dufrene, M. –
Fenomenologia experienței estetice , Ed. Meridiane, București, 1976 Duțică, Gh.
Solfegiu, Dicteu, Analiză muzicală
Editura Artes, Iași 2004
Duțică, Gh.,
Universul gândirii polimodale , Editura Junimea 2004
Eduard Terényi
Armonia muzicii moderne
Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2007
Erbiceanu, C. –
Scrisori,
vol. I și II, Ed. Muzicală, București, 1989, 1992
Firca, C.,
Direcții în muzica românească , 1900-1930, Ed.Muzicală, București, 1974 Florișteanu-Paron Anca - Doina,
Muzicieni români la Schola Cantorum din Paris
capitolul I, Editura Muzicală, București, 2010
Geantă, I., Manoliu, G. –
Manual de vioară , vol.I, Ed. Muzicală, București, 1971 Gieseking, W. –
Așa am devenit pianist , Ed. Muzicală, București, 1987
Giuleanu, V.,
Tratat de teoria superioară a muzicii , Editura Muzical, București, 1986
Golea, A.,
Muzica din noaptea timpurilor până în zorile noi , vol.I-II, Ed.Muzicală, București, 1987
Grazziela G . Mari personalități ale muzicii românești din sec. al XX-lea
Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2005
Grove‘s, G. –
Dicționary of Music and musicians , Ed. Blom, London, 1994 Hegyasi, Z. –
Vioara și constructorii ei , Ed. Muzicală, București, 1962
Herman, V.,
Formele muzicii vechi europene , Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Herman, V. –
Formele muzicii medievale europene , Lito Conservatorul „G.Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman ,
V.,
Formele muzicii clasicilor vienezi
Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Herman, V.–
Originile și dezvoltarea formelor muzicale , Ed. Muzicală București, 1982. Iarosevici, Gh. –
Metodica predării studiului instrumentelor cu coarde , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1962
Ilea, Anca și Petre, Beatrice:
Muzica – metodică pentru clasa a XI-a, școli normale,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1987;
Ilea, Anca:
Pagini de educație muzicală , Vol. I
Trecut și prezent , Vol.II
Idei de reformă , Editura MediaMusica, Cluj, 2004
Iliuț, V. –
De la Wagner la contemporani , vol I-VI, Ed. U.C., București, 1996 Iliuț, V. –
O carte a stilurilor muzicale , Ed. Acad. de Muzică, București, 1996
Ionescu, C. –
Psihologia muziicii
(vol. I), Ed. Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, București, 1982
Ionescu-Arbore, A. –
Interpretul teatrului liric , Ed. Muzicală, București, 1984 Jarda, T.,
Armonia modală , Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009
Long, M. –
La pian cu Claude Debussy,
Ed. Muzicală, București, 1968
Minei, I., Pitiș, A. –
Teoria comportamentului pianistic , Ed. Sf. Gheorghe Vechi, București, 1997
Minei, I., Pitiș, A. –
Tratat de artă pianistică , Ed. Muzicală, București, 1982
Mîrza, T. si Szenik, I. Nicola, R.
Curs de folclor
partea a II-a 1965 Conservatorul Gh. Dima Cluj
Moisescu, T.,
Muzica bizantină în spațiul cultural românesc , Ed.Muzicală, București, 1996 Negrea M.,
Tratat de armonie , Ed. Muzicală, București 1958
Nemescu, O. –
Capacitățile semnatice de muzică , Ed. Muzicală, București, 1983 Neuhaus, H.G. -
Despre arta pianistică , Editura Muzicală, București, 1966 Niculescu, St. –
Reflecții despre muzică , Ed. Muzicală, București, 1980.
Oprea Gh,-
Curs de folclor , Editura Muzicală, București 2002 Oprea Gh.
Pentatonica românească
Editura muzicală 1998 Oprea Gh.
Curs de folclor
, Editura Muzicală 2002
Pașcanu, A.,
Armonia , EDP, București, 1982
Plett, E. –
Știința textului și analiza de text , Ed. Univers, București, 1983
Popa, A. –
Pianofortele în oglinda timpului său
, Ed. Muzicală, București, 1994
Răducanu, D.M. –
Metodica studiului și predării pianului , Lito Conservatorul George Enescu, Iași, 1977
Răducanu, D.M. –
Principiile de didactică instrumentală , Ed. Moldova, Iași, 1994
Rîpă, C
Teoria Superioară a muzicii
vol. II- Ritmul Editura MediaMusica Acad de Muzică Gh. Dima,Cluj 2008
Râpă C.
Teoria superioară a muzicii
Editura Media Musica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2000
Szenik, I. ,
Studii de etnomuzicologie
Vol. I-III, Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Ștefănescu, I . Istoria muzicii universale
vol. I-.IV, Fundația Culturală Română, 1995-2002 Stoianov, Carmen, Marinescu Mihaela,
Istoria muzicii universale , ediția a II a, Editura Fundația România de Mâine, București, 2008
Stoianov, Carmen, Stoianov, Petru,
Istoria muzicii românești , Editura Fundației România de Mâine, București, 2005
Stoianov, Carmen,
Repere în neoclasicismul muzical românesc , ediția a II a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005
Stoianov, Carmen,
Neoclasicism muzical românesc , ediția a II a Editura Fundației România de Mâine, București, 2005
Tatarkiewicz,W -
Istoria esteticii , vol. I-IV, Ed. Meridiane, 1978
Tănăsescu, Dr. –
Probleme de înțelegere și redarea textului pianistic beethovenian , Revista “Muzica”, nr. 12/1970
Timariu, V.,
Analiza muzicală între conștiința de gen și conștiința de formă , Ed.Universității din Oradea, 2003
Timariu, V.,
Dicționar noțional și terminologic , Ed.Universității din Oradea, 2004
Toduță, S.–
Formele muzicale ale barocului
(vol. I - III), Ed. Muzicală, București, 1960-1979. Teodorescu-Ciocănea, L.,
Tratat de forme și analize muzicale , Ed.Muzicală, București, 2005 Turk, H. P.
Curs de armonie tonală , vol. I Conservatorul Gh. Dima, Cluj 1975
Urmă Dem.
Acustica muzicală
Editura Didactică si Pedagogică 1982
Vancea, Z. –
Creația muzicală românească , sec. XIX-XX, Ed. Muzicală București, 1989 Vasile ,V.
Istoria muzicii byzantine
vol. I-II, Editura Interprint 1997
Vieru, A –
Cartea modurilor , Editura Muzicală, București, 1978 Voiculescu, D.,
Polifonia secolului XX , Ed.Muzicală, 2005
Voiculescu, D.,
Fuga în creația lui J.S.Bach , Ed.Muzicală, București, 2000
BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITĂȚII
Bârzea, C.
Arta și stiința educației , EDP, București 1995 Bogdan, T, Nica I,
Copii excepționali
E.D.P., Bucuresti, 1970 Brunner, J. –
Pentru o teorie a instruirii , EDP București 1970 Călin, M. –
Procesul instructiv – educativ
EDP, București 1995
Călin, Dragoș, Coman, Lavinia, Vasile, Vasile,
Îndrumar metodic , Editura Universității Naționale de Muzică, București, 2009
Cerghit, I .-Metode de învățământ , EDP, București, 1980
Colecția de manuale alternative , clasele V-XII
Coman, Lavinia,
Vrei să fii profesor de pian?
ediția a II a , Editura Universității Naționale de Muzică, București, 2009
Coman, Lavinia,
Pianistica modernă , Editura Universității Naționale de Muzică, București, 2007
Crețu, C.
Curriculum diferențiat și personalizat , Ed. Polirom, Iași, 1996 Cristea, G.,
Managementul lecției , Ed.Didactică și pedagogică, București, 2007 Cristea, S. –
Dicționar de termeni pedagogici , București, 1998
Cristea, S. –
Fundamentele pedagogice ale reformei învățământului , București, EDP, 1994 Chircev, E.,
Sisteme de educație muzicală , Ed.MediaMusica, Cluj-Napoca 2008
Csire Iosif
Educația muzicală din perspectiva creativității
Editura Univ. Muzică București 1998
Cucoș, C.
Pedagogie și axiologie , Ed. Polirom, Iași, 1995
Curriculum național
– București, 1999 (I.S.J.)
De Landsheare G.
Evaluarea continuă a elevilor
E.D.P., Bucuresti, 1980
Gârboveanu, M.,
Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ
, E.D.P., 1981 Geissler, E.G.
Mijloace de educație , EDP, București, 1997
Ghiduri de evaluare pe discipline , MEC-SNEE, 2000, 2001 Huizinga, J,
Homo ludens
, Univers, 1977
Ilea, A. ș.a.
Metodică pentru școli normale . Editura Didactică și Pedagogică București 1990 Ilea, Anca(coordonator), Banciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela,
Ghid metodologic pentru aplicarea programelor școlare din aria curriculară arte , București 2002, Ministerul Educației și Cercetării – Consiliul Național pentru Curriculum
Ionescu, C-tin,
Psihologia muzicii
Ed. Muzicală, București, 1984 Ionescu, C-tin,
Educația muzicală
Ed. Muzicală, Bucuresti, 1982 Ionescu, M. –
Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995
Ionescu, M.-
Previziune și control în procesul didactic , Ed. Dacia, Cluj,1979 Iucu R-
Managementul și gestiunea clasei
de elevi, Ed. Polirom, Iași 2000
Ivășcanu, A .Cântecul-factor predominant al educației muzicale
Educatie prin artă si literatură, E.D.P.,București 1978
Joița, E .-Eficiența instruirii , EDP, București, 1998
Landsherre, G.
Evaluarea continuă a elevilor și examenele , EDP, București, 1975 Lupu, Jean,
Educarea auzului muzical dificil , Editura Muzicală, București, 1988 Lupu, Jean, (coord), Aldea Georgeta, Capșa Teodorina, Iacob Aurelia,
Cântece pentru preșcolari,
Editura Tribuna Învățământului, București, 1996
Lupu, Jean, Stăneți Mihaela -
Jocuri muzicale pentru copii mari și mici , Editura Sigma, 1999 Lupu, Jean, (coord), Caraman Fotea, Daniela, Racu Nicolae, Oprea Gabriel, Sandu Eugen -
Dicționar universal de muzică , Editura Litera Internațional, 2008
Ministerul Educației,
Curriculum Național , București, 1999
Ministerul EducațieNaționale,
Evaluarea în învățământul primar .
Descriptori de performanță , București,1998;
Ministerul Educației și Cercetării
Planuri- cadru de învățământ
București 2001-2009
Motora-Ionescu, A, și Dogaru, A.
Îndrumător pentru predarea muzicii
clasele V-VIII, E.D.P., București 1983
Munteanu, G.
De la didactică la educația muzicală
Ed. Fundația România de Mâine, Bucuresti 1997
Munteanu,Gabriela.
Jocul didactic muzical
Editura Academiei de Muzică, București, 1997 Munteanu,Gabriela
Metodica educației muzicale pentru gimnaziu si liceu
Editura Sigma 1999
Munteanu,Gabriela.,
Ghidul profesorului de educație muzicală , Ed.Sigma, București, 1999 Munteanu, Gabriela,
Didactica educației muzicale , ediția á II á , Editura Fundația Romania de Mâine, București 2007
Munteanu Gabriela,
Modele de educație muzicală , Fundația Romania de Mâine, București, 2008
Munteanu, Gabriela,
Sisteme de educație muzicală , Editura Fundația România de Mâine, București 2008
Neacșu, I.-
Metode și tehnici de învățare eficientă , Ed. Militară, București, 1990 Pavelcu, V.
Principii de docimologie , EDP, București, 1968
Piaget, J.
Psihologia copilului , EDP. București 1980
Planchard, E.
Pedagogia școlară contemporană , EDP, București 1992
Popescu- Mihăiești, Al.
Învățarea școlară
Rev. ”Învățământul primar” nr. 1-2, Bucuresti, 1995
xxx- Psihopedagogie , Ed. Spiru Haret, Iași, 1995
Preda, V.
Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire , UBB, Cluj, 1999 Radu, I.-
Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj, 1995
Radu, I. T. -
Evaluarea procesului de învățământ , București, EDP, 2001 Radu, I.- Experiența didactică și creativitate , Ed. Dacia
Silverstone, R.- Televiziunea în viața cotidiană , Ed. Polirom, Iași, 1998
Stanciu, M.- Reforma conținuturilor învățământului-cadru metodologic , Ed. Polirom, Iași, 1999
Stoica A.-(coord.) Evaluarea curentă și examenele , Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, București,2001
Strungă, C.
Evaluarea școlară , Editura de Vest, Timișoara 1999
Vasile, Vasile,
Pagini nescrise din istoria pedagogie și á culturii românești , EDP; București , 1995
Vasile, Vasile,
Prefața la George Breazul ,
Pagini din istoria muzicii românești , vol. VI, Editura muzicală , București 2003
Vasile, Vasile,
Metodica educației muzicale , ediția a II a Editura Muzicală, București , 2004 Xxx - Normative de dotare cu mijloace de învățământ , MEN, București, 1993
xxx- Dicționar de pedagogie , EDP, București, 1979
Zoicaș-Toma, L.
Pedagogia muzicii si valorile folclorului
Editura Muzicală 1987
Zoicaș-Toma, L.
Audiția muzicală-modalități de valorificare si instruirea muzicală
E.D.P., București1972
NOTĂ:
Sunt obligatorii documentele școlare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe școlare, programele pentru examenele și evaluările na/ionale și manualele cuprinse în Catalogul manualelor școlare, valabile în învă/ământul preuniversitar în anul sus/inerii concursului
Autori
Lucia Crinela Gorgăneanu - consilier Centrul Național de Evaluare și Examinare Cornel Todea - inspector de specialitate ISJ Caraș - Severin
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA PENTRU
EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ PROFESORI
- București – 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupational „Profesor pentru învățămantul gimnazial și pentru învațământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura arborescentă și sistemul modular de organizare curriculară pentru învățământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfășurării procesului de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale.
Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competenta a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea si interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori)
și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului
și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
utilizarea
principalelor
documente
școlare
reglatoare:
standarde
de
pregatire profesionala, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare,
trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale
școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea
curriculumului
în
dezvoltare
locală
sau
la
decizia
scolii
de
tipul: aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, a tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice si deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea tehnologiei Informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare
(organizator,
participant,
membru
al
unei
echipe,
persoană
resursă,
facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie:
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
1
0
Neacșu Ion
Instruire și învățare.
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
1
1
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
1
2
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
1
3
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
1
4
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
1
5
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
1
6
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
1
7
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
1
8
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
D.
TEMATICA PENTRU DISCIPLINA TEHNOLOGICĂ DE SPECIALITATE
1.
ORGANIZAREA MEDIULUI
Organizarea localității: instituții, locuințe, școli
-
destinație
-
alcătuire constructivă
-
cerințe calitative
-
funcțiuni utilitare
Rețele de utilități publice
Prevenirea și combaterea poluării mediului; conservare mediului.
Bibliografie:
Prundeanu, D. A.,
Organizarea spațiului construit
Ed. Amphion, București, 2001 Buchman, A., s.a.
Studiul calității mediului
Ed. Economică preuniversitară,2004
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
2.
TEHNOLOGII ȘI MATERIALE LEMNOASE
Materiale lemnoase: specii, structură, proprietăți, tipuri de semifabricate, domenii de utilizare
Operații de bază în lucrările de tâmplărie: măsurare, verificare, trasare, tăiere, despicare, cioplire, rindeluire, găurire, dăltuire, fasonare, încleiere, solidarizare cu șuruburi și cuie, finisare - Norme de tehnica securității muncii
Procese tehnologice de obținere a unor produse finite din lemn
Calitatea și valorificarea produselor din lemn.
Bibliografie:
Munteanu Petre,
Manualul tâmplarului universal în industria mică
EDP, București, 1996 Râmbu I., ș. a.,
Tehnologia prelucrării lemnului
Ed. Tehnică, 1980
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
3.
TEHNOLOGII ȘI MATERIALE METALICE
Materiale metalice: clasificare, proprietăți, domenii de utilizare
Operații tehnologice aplicate materialelor metalice: măsurare și verificare, pregătire (curățirea, îndreptarea, trasarea), prelucrare (debitare, îndoire, pilire, polizare, găurire, filetare) și finisare (șlefuire, lustruire); Norme de tehnica securității muncii; Procese tehnologice de obținere a unor produse finite din metal
Procese tehnologice de obținere a unor produse finite din metal.
Calitatea și valorificarea produselor metalice
Bibliografie:
Ariesan, E., Peptea G,
Lăcătușărie generală
EDP, București, 1987
Zgură Gh. ș.a.,
Utilaje și tehnologia meseriei, manual pentru
licee
EDP, București, 1991
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
4.
TEHNOLOGII ȘI MATERIALE TEXTILE ȘI DE PIELĂRIE
Materii prime și materiale textile și de pielărie: clasificare, proprietăți, domenii de utilizare
Procese tehnologice de obținere a produselor de îmbrăcăminte.
Calitatea produselor; Valorificare; Comercializare; Protecția consumatorului
Bibliografie:
Ieacobeanu, Gh, Cociu, V,
Materii prime și materiale folosite in industria
ușoară
EDP, București, 2001
Spanțu, C.,
Tehnologii textile, clasa a XI a
Ed. Economică preuniversitară, 2002
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
5.
TEHNOLOGII AGRICOLE
Cultivarea plantelor agricole și horticole: grâu, tomate, meri - importanță, factori de mediu, operații tehnologice (semănat, plantat, lucrări de îngrijire, recoltare, depozitare și valorificare); protecția mediului și a muncii
Creșterea și îngrijirea animalelor domestice: bovine – importanță, factori de mediu, operații tehnologice (hrănire și îngrijire), valorificarea produselor (carne, lapte), protecția mediului și a muncii
Bibliografie:
Budoi, Gh.,
Agrotehnica – manual pentru grupurile
școlare agricole
EDP, București, 1992
Dinescu Șt., Ștefănescu Gh.,
Îndrumătorul crescătorului de animale
Ed. AGRIS, București , 1996;
Popescu M. și alții,
Pomicultura
EDP, București, 1992
Popescu V.,
Legumicultura
Ed. Ceres, București, 1996
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
6.
TEHNOLOGII ALIMENTARE ȘI GASTROTEHNICĂ
Produse alimentare: caracteristici, valoare nutritivă și energetică, grupe de alimente, aditivi alimentari, criterii de selectare a produselor alimentare. Alcătuirea meniurilor.
Tehnologii tradiționale și moderne de preparare a alimentelor; păstrarea, conservarea, depozitarea alimentelor. Prevenirea toxiinfecțiilor alimentare
Norme de igienă în prepararea hranei.
Calitatea produselor alimentare; Protecția consumatorului
Bibliografie:
Bucur, Gh. ș.a,
Educația pentru sănătate în școală
Editura Fiat Lux, 1999 Pârjol G. și colab.,
Tehnologie culinară
EDP, București, 1995
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
7.
TEHNOLOGIE ȘI LIMBAJ GRAFIC
Procese tehnologice: definire, clasificare, ilustrări pentru diferite domenii de activitate, fișa tehnologică
Grafică și comunicare: simboluri, semne convenționale, scheme funcționale, culoarea în tehnică
Construcții grafice de poligoane regulate, racordări, curbe conice
Reprezentarea în proiecție ortogonală a corpurilor geometrice; reprezentarea în vedere și secțiune
Elemente de cotare, schița unor produse simple
Bibliografie:
Husein, Gh., Tudose, M.,
Desen
tehnic
de
specialitate,
manual
pentru licee industriale, clasele a IX - X-a
E.
D. P., București, 1997
Lichiardopol, G., Ghiță, A.
Desen Tehnic
Ed. Aramis,2004
Constantin, R., Țintea I., Sibirescu, I.,
Desen Tehnic. Teste
Ed. Bellarte Studio, București, 2003
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
8.
ENERGIE
Forme și surse de energie; Transformarea energiei
Energia electrică: producere – transport – distribuție – consumatori
Instalații electrice interioare: componente, execuție, defecte uzuale, remedieri
Bibliografie:
Mira N., Neguș C.,
Instalații și echipamente electrice
EDP, București, 1995
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
9.
SISTEME DE COMUNICAȚII ȘI TRANSPORT
Rețele de transport: terestru, pe apă, aerian, prin conducte și pe cablu
Rețele de comunicații: informatice, telefonie fixă și mobilă, sateliți, radio și televiziune
Calitatea serviciilor de comunicații și transport
Bibliografie:
Dorobanțu S., Todea Al.,
Utilajul și tehnologia lucrărilor de căi de
comunicație
EDP, București, 1995
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
10.
CUNOȘTINȚE ECONOMICE
Resursele familiei – relația: venituri, consum, economii.
Comportamentul de consum. Calitatea produselor. Protecția consumatorului.
Bugetul familiei–suportul comportamentului de consum.
Proiectarea bugetului, decizia privind cumpărarea unor produse, prețul.
Bibliografie:
Lichiardopol, G., ș.a.
Elemente de tehnologie generala – manual
pentru clasa a IX-a
Ed. Corint 2004
Olaru, M.
Studiul calității produselor si serviciilor
Ed. Economică
preuniversitară,2001
Petre, T., Iordache, G.
Studiul calității produselor si serviciilor
Ed.
Niculescu
ABC,
2001
Manuale școlare pentru disciplina Educație tehnologică, aprobate de M.Ed.C.
AUTORI:
VIORICA STOICESCU - ȘCOALA. GENERALĂ. Nr. 98 „ AVRAM IANCU” BUCUREȘTI
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/
catedrelor
vacante
din
învățământul
preuniversitar.
Conținutul
și
structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura
arborescentă
și
sistemul
modular
de
organizare
curriculară
pentru învățământul
tehnologic,
solicită
abordarea
structurală
a
desfășurării
procesului
de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare
solicită din partea
cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic
școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie :
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea
și
aplicarea
metodelor
de
evaluare
adecvate
activității
de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor
de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Materiale electrotehnice și electronice
1.1.
Materiale conductoare cuprul, aluminiul, fierul, metale nobile, metale ușor fuzibile, metale greu fuzibile, metale de înaltă rezistivitate: caracteristici, clasificare, utilizare.
1.2.
Materiale electroizolante: caracteristici , clasificare, utilizare.
1.3.
Materiale semiconductoare: caracteristici , utilizare.
2.
Măsurări electrice și electronice
2.1.
Procesul de măsurare:
mărimi fizice și unități de măsură. Sistemul internațional de unități de măsură;
metode de măsurare;
mijloace de măsurare;
2.2.
Metode și mijloace de măsurare a mărimilor electrice în curent continuu și curent alternativ
(monofazat):
ampermetrul,
voltmetrul,
wattmetrul,
ohmmetre,
osciloscopul( analogice și digitale).
2.3.
Scheme de măsurare a curenților, tensiunilor, puterilor și energiei în curent continuu și alternativ, extinderea domeniului de măsurare în curent continuu și alternativ.
3.
Electronică analogică
3.1.
Elemente pasive de circuit
(rezistoare, bobine, condensatoare): mărimi nominale, tipuri constructive, comportare în curent continuu și curent alternativ, legarea în serie, paralel și mixt.
3.2.
Elemente active de circuit
3.2.1
Diode semiconductoare (dioda redresoare, dioda stabilizatoare, dioda varicap, diode de comutație) – principiul de funcționare, simbol, caracteristica statică, parametrii, utilizări.
3.2.2
Tranzistoare bipolare – principiul de funcționare, ecuații fundamentale, simboluri, conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcționare, parametrii, circuite de polarizare, punct static de funcționare, utilizări.
3.2.3
Tranzistoare unipolare ( TEC-J, TEC MOS) – principiul de funcționare, simboluri, parametrii, utilizări.
3.2.4
Dispozitive optoelectronice (fotorezistența, fotodioda, fototranzistor, diodă electroluminiscentă, optocuplor)- principiul de funcționare, simboluri, parametrii, utilizări.
3.3.
Circuite electronice
3.3.1
Redresoare, monoalternață și dublăalternanță: parametri, scheme de utilizare, filtre de netezire, identificarea și remedierea defectelor.
3.3.2
Stabilizatoare: scheme electrice, parametrii, identificarea și
remedierea defectelor.
3.3.3
Amplificatoare electronice: definiție, parametri, tipuri de amplificatoare (de audiofrecvență,
videofrecvență,
de
bandă
largă,
operaționale):
scheme
de
principiu, funcționare, parametrii electrici, identificarea și remedierea defectelor.
4.
Electronică digitală
4.1.
Porți logice: tipuri (ȘI, SAU, NAND, NOR): tabel de adevăr, simbol, utilizări.
4.2.
Implementarea funcțiilor logice cu porți logice.
4.3.
Circuite logice combinaționale: codificatoare, decodificatoare, multiplexoare, demultiplexoare; definiție, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări.
4.4.
Circuite basculante logice RS, D, JK, T – definiție, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări.
4.5.
Numărătoare: clasificare, identificarea circuitelor, utilizări .
5.
Bazele automatizării
5.1.
Schema bloc a unui S.R.A. : elemente componente, mărimi care intervin în sistem
5.2
Elemente componente ale S.R.A.:
5.2.1
Traductoare: caracteristici, tipuri constructive, utilizare.
5.2.2
Regulatoare automate: clasificare, tipuri constructive, utilizare.
5.2.3
Elemente de execuție: clasificare, tipuri constructive, utilizare.
6.
Protecția muncii și a mediului, problema umană și ecologică prioritară
6.1.
Componentele procesului de muncă și efectele lor asupra organismului uman și asupra mediului;
6.2.
Electrosecuritatea în întreținerea și depanarea echipamentelor electronice;
6.3.
Accidente și boli profesionale în industria electronică (cauze, măsuri de prevenire);
6.4.
Noțiuni de prim ajutor în caz de accident la locul de muncă;
6.5.
Noțiuni de legislație și tehnici de securitate a muncii;
6.6.
Norme de protecție a muncii în laboratoare și ateliere în care au loc procese tehnologice de fabricare și service a produselor electronice;
6.7.
Norme de prevenirea și stingerea incendiilor specifice atelierelor și laboratoarelor electronice.
6.8.
Deșeuri electronice; norme de depozitare a deșeurilor electronice.
Bibliografie
1.
Călin S.
Aparate, echipamente și instalații de electronică pentru automatizări
2.
Dănilă Th., Ionescu M.
Componente și circuite electronice
– manual cl. XI, XII
Editura Didactică și Pedagogică 1993 Editura Didactică și Pedagogică 1993
3.
Drăgulănescu N.
Agenda electronistului
Editura Tehnică București
1986.
4.
Fetița I., Fetița Al.
Materiale electrotehnice și
electronice
Editura Didactică și Pedagogică 1994
5.
Goldeanu Nicolae ș. a.
Ecologia și protecția mediului
Editura Economică 2002
6.
Ionescu G., Popescu St.
Aparatura pentru automatizări
Editura Didactica si
Pedagogica București 1997
7.
Isac E.
Măsurări electrice și electronice
Editura Didactică și Pedagogică 1993
8.
Papadache I.
Automatizări industriale
Editura Tehnică 1978
9.
Robe M. ș.a.
Manual pentru pregătirea de bază în domeniul electric
10.
Robe Mariana și alții
Componente și circuite electronice
-sinteze pentru examenul național de bacalaureat
11.
Trifu Adriana
Electronică digitală - școala profesională anul II
Editura Economică
Editura Economică Preuniversitaria 2000
Editura Economică Preuniversitaria 2000
12.
***
Programele și manualele școlare în vigoare
13.
***
Cataloage de componente electronice.
14.
***
Norme în vigoare de protecția și securitatea muncii
Autori:
GHEAȚĂ CARMEN – GR. ȘC. UNIREA BUCUREȘTI
MUȘAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREȘTI PINTEA MIHAELA – GRUP ȘCOLAR ELECTROMUREȘ TÎRGU MUREȘ
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE
ȘI ÎNVĂȚARE
PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11. 11. 2010
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI, TELECOMUNICAȚII
PROFESORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la
concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar.
Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura
arborescentă
și
sistemul
modular
de
organizare
curriculară
pentru învățământul
tehnologic,
solicită
abordarea
structurală
a
desfășurării
procesului
de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele
naționale.
Aspectele
fundamentale
vizate
prin
prezenta
programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori) și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa
vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea
conținuturilor
științifice
ale
disciplinelor,
cunoștințe
de
metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE
TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor școlare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie :
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001
Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și
aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Bazele electrotehnicii
1.1.
Legile de bază în electrotehnică: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.
1.2.
Rezistoare: definiții, clasificare, parametrii, simbolizare, materiale, utilizare, rețele de rezistoare, divizoare de tensiune și de curent.
1.3.
Condensatoare: definiție, clasificare, rol, construcție, simbolizare, marcare, materiale utilizate, gruparea condensatoarelor, utilizare.
1.4.
Bobine: definiție, clasificare, rol, construcție, simbolizare, marcare, materiale utilizate, gruparea bobinelor, utilizări.
1.5.
Transformatoare: definiție, construcție, funcționare, simbolizare, utilizări.
2.
Măsurări electrice și electronice
2.1.
Procesul de măsurare : mărimi, metode și mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate.
2.2.
Clasificarea și structura aparatelor electrice de măsurat:
clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare.
2.3.
Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice:
principiul de funcționare a dispozitivelor de măsurat (magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducție).
2.4.
Aparate de măsurat numerice:
numărătorul universal ,
frecvențmetrul digital, voltmetrul digital - elemente componente, funcționare.
2.5.
Osciloscopul:
schema bloc, rolul elementelor funcționale, măsurarea tensiunii, măsurarea frecvenței, măsurarea intervalului de timp.
2.6.
Măsurări electrice în circuite și rețele de curent continuu și de curent alternativ
2.6.1.
Măsurări electrice în curent continuu:
măsurarea tensiunii electrice și a intensității curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare, măsurarea puterii electrice, măsurarea rezistenței electrice.
2.6.2.
Măsurări electrice în curent alternativ monofazat:
măsurarea tensiunii electrice și a intensității curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsurare,
măsurarea puterilor electrice, măsurarea energiei electrice, măsurarea impedanțelor - principiul metodei de punte.
3.
Electronică analogică
3.1.
Diode
semiconductoare:
structură,
principiul
de
funcționare,
mărimi caracteristice, comportarea în curent continu și curent alternativ, punct static de funcționare, caracteristici statice, limitarea curentului prin diodă, legarea în serie și în paralel a diodelor, parametri specifici, valori limită de utilizare, tipuri de diode (redresoare, stabilizatoare, de comutație, varicap).
3.2.
Tranzistoare bipolare
3.2.1.
Structura, principiul de funcționare, mărimi electrice caracteristice.
3.2.2.
Tipuri de conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcționare, punct static de funcționare .
3.2.3.
Parametrii. Valori limită de utilizare.
3.2.4.
Circuite de polarizare.
3.2.5.
Regimul dinamic .
3.3.
Tranzistoare unipolare (TEC-J, TEC-MOS)
3.3.1.
Parametrii. Structura, principiul de funcționare, mărimi electrice caracteristice, comportarea in curent continuu și curent alternativ.
3.3.2.
Punct static de funcționare, caracteristici statice, circuite de polarizare.
3.3.3.
Parametrii. Valori limită de utilizare.
3.4.
Tiristoare. Triace
3.4.1.
Structura, principiul de funcționare, mărimi electrice caracteristice
3.4.2.
Caracteristica
curent-tensiune,
circuite
simple
de
amorsare,
stingerea tiristoarelor
3.4.3.
Parametrii. Valori limită de utilizare.
3.5.
Dispozitive optoelectronice (LED-ul, fotodioda, fototranzistorul, optocuploare)
3.5.1.
Structura fizică, principiul de funcționare, mărimi electrice caracteristice.
3.5.2.
Parametrii. Valori limită de utilizare.
3.6.
Circuite electronice
3.6.1.
Redresoare:
redresoare monoalternanță, dublă alternanță cu transformator cu priză mediană, dublă alternanță în punte (scheme, funcționare, diagrame de semnal, relații de calcul, filtrarea tensiunii redresate, factori de ondulație).
3.6.2.
Stabilizatoare:
stabilizatoare parametrice, stabilizatoare electronice realizate cu tranzistoare,
stabilizatoare
cu
circuite integrate
(
scheme
de
principiu,
funcționare, parametrii).
3.6.3.
Amplificatoare:
amplificatoare cu tranzistoare bipolare – în conexiune EC, CC, BC, cu reacție,
amplificatoare operaționale - scheme electrice de principiu, parametri principali.
3.6.4.
Oscilatoare:
clasificare, condiția de oscilație, scheme electrice de principiu, oscilatoare RC, oscilatoare LC în trei puncte.
3.6.5.
Circuite
basculante:
circuite
basculante
astabile,
circuite
basculante monostabile, circuite basculante bistabile, Triggerul Schimitt ( scheme de principiu, parametrii, funcționare).
4.
Electronică digitală
4.1.
Elemente de algebră logică
4.1.1.
Sisteme de numerație. Coduri.
4.1.2.
Funcții logice de bază. Legi și principii ce stau la baza transformării funcțiilor
logice.
4.2
Forme de exprimare a funcțiilor logice
4.3.
Porți logice integrate: ȘI (AND), SAU (OR), NU (NOT), ȘI-NU (NAND),
SAU-NU (NOR), NEINVERSOARE, SAU-EXCLUSIV (XOR ) (simboluri, tabele de
adevăr, date de catalog).
4.3.1.
Implementarea funcțiilor logice cu porți logice.
4.4.
Circuite logice combinaționale
( codificatoare, decodificatoare, demultiplexoare, multiplexoare, comparatoare, detector de paritate) - principiul de funcționare, extinderea capacității de utilizare, date de catalog.
4.5.
Circuite logice secvențiale:
scheme de principiu, diagrame cu evoluția în timp a stării ieșirilor, utilizări.
4.5.1.
Bistabili R-S, J-K, D, T.
4.5.2.
Numărătoare electronice( sincrone, asincrone, decadice, modulo n).
4.5.3.
Registre ( serie, paralel, mixte): scheme de principiu, diagrame cu evoluția în timp a stării ieșirilor, date de catalog.
4.6.
Memorii
4.6.1.
Structura generală a unei unități de memorie.
4.6.2.
Tipuri de memorie ( RAM, ROM)
4.6.3.
Caracteristicile memoriei: modul de organizare, capacitatea memoriei, timpul de acces la memorie, puterea consumată.
4.7.
Microprocesoare
4.7.1.
Arhitectura generală a unui microprocesor. Principii structurale și funcționale.
4.7.2.
Elementele componente ale microprocesorului (construcție, funcționare):
-
contorul de program
-
indicatorul de stivă
-
registrele generale
-
registrele temporare
-
unitatea aritmetică și logică (UAL)
-
registrele UAL
-
unitatea de comandă și control.
4.7.3.
Caracteristici ale microprocesoarelor:
-
capacitatea registrelor interne
-
capacitatea de memorie adresabilă
-
frecvența ceasului intern
5.
Bazele automatizării
5.1.
Schema bloc a unui S.R.A. : elemente componente, mărimi care intervin în
sistem
5.2
Elemente componente ale S.R.A.:
5.2.1
Traductoare: caracteristici, tipuri constructive, utilizare.
5.2.2
Regulatoare automate: clasificare, tipuri constructive, utilizare.
5.2.3
Elemente de execuție: clasificare, tipuri constructive, utilizare.
6.
Automate programabile
6.1.
Descrierea elementelor componente ale schemei bloc a unui AP :
6.2.
.
Operațiile pentru executarea unei instrucțiuni
(aducerea instrucțiunii din memoria program; incrementarea numărătorului de adrese; stabilirea dialogului între unitatea de control și periferic; decodificarea codului operației; executarea operației în unitatea logică).
6.3.
Instrucțiuni de prelucrare a informației:
-
Testarea condițiilor și transferul datelor:
-
Prelucrarea logică a datelor:
-
Setul de instrucțiuni logice:
-
Realizarea salturilor.
-
Generarea temporizărilor
7.
Rețele de calculatoare
7.1
Definiție; clasificarea rețelelor de calculatoare
7.2
Topologiile rețelelor de calculatoare ( magistrală, stea, inel, mixtă)
7.3
Modelele OSI și TCP/ IP
Bibliografie
1.
***
Programele si manualele școlare folosite la modulele de specialitate
2.
Antoniu M.
Măsurări electronice vol. 1, 2 și 3
Editura Satya Iași 2002
3.
Dascălu D., Rusu A., s.a.
Dispozitive si circuite electronice
Editura Didactică și
Pedagogică 1982
4.
Dascălu D. s.a.
Dispozitive si circuite electronice.
Probleme.
Editura Didactică și Pedagogică 1982
5.
Dănilă Th., , Reus N., Boiciu V.
Dispozitive și circuite electronice
Editura Didactică și
Pedagogică 1982
6.
Florea S., Dumitrache I.
ș.a.
Electronica industriala si automatizări
Editura Didactică și Pedagogică 1980
7.
Frățiloiu Gh., Țugulea A.
Electrotehnică și electronică
aplicată
8.
Maican Sanda
Circuite integrate digitale - Probleme
9.
Mihoc D., Iliescu St.
Teoria si elementele sistemelor de
reglare automata
10.
Maican Sanda
Sisteme numerice cu circuite integrate
Editura Didactică și Pedagogică 1997
Editura Tehnică 1980
Editura Didactică și Pedagogică 1984
Editura Tehnică 1980
11.
Nicolau E., Beliș M.
Măsurări electrice și electronice
Editura didactică și
pedagogică 1981
12.
Papadache I. și col.
Automatizări industriale
Editura Tehnică 1978
13.
Răduleț R.
Bazele electrotehnicii - probleme
Editura Didactică șI
Pedagogică 1981
14.
Sărăcin M. și col.
Măsurări electronice și
instrumentație virtuală
Editura Economică Preuniversitaria, 2001
15.
Spânulescu I, Spânulescu A.
Circuite integrate și sisteme cu microprocesoare
Editura Victor 1996
16.
Ștefan Gh.
Circuite și sisteme digitale
Editura Tehnică 2000
17.
Ștefan Gh.
Circuite și sisteme digitale - Probleme
Editura Tehnică 2000
18.
Mărgineanu, Ioan.
Automate programabile
Editura Albastră 2005
Cluj Napoca
19.
Frandoș, Silviu, ș.a
Mecatronică , Manual pentru clasa
a XII-a,
20.
Mueller, Scott
PC Depanare și modernizare- ediția a IVa
Editura Economică – Preuniversitaria, București
Editura TEORA 2003
Autori:
GHEAȚĂ CARMEN – GR. ȘC. UNIREA BUCUREȘTI
MUȘAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREȘTI PINTEA MIHAELA – GRUP ȘCOLAR ELECTROMUREȘ TÎRGU MUREȘ
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ PROFESORI
- București - 2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura
arborescentă
și
sistemul
modular
de
organizare
curriculară
pentru învățământul
tehnologic,
solicită
abordarea
structurală
a
desfășurării
procesului
de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori) și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie :
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și
aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Bazele elecrotehnicii
1.1.
Electrostatică
1.1.1.
Sarcina electrică, forța electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potențial electric, tensiune electrică.
1.1.2.
Capacitatea
electrică,
energia
electrostatică.
Condensatoare:
definiție, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, rețele de condensatoare, utilizare.
1.2.
Electrocinetică
1.2.1.
Curent electric de conducție, intensitatea curentului de conducție, circuite electrice de c.c. (elemente ideale și reale de circuit).
1.2.2.
Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.
1.2.3.
Rezistoare: definiții, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, rețele de rezistoare, divizoare de tensiune și de curent.
1.3.
Electromagnetism
1.3.1.
Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forța lui Lorentz, forța lui Laplace, forța lui Ampère.
1.3.2.
Inducția electromagnetică, autoinducția, legea inducției electromagnetice.
1.3.3.
Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol.
1.4.
Rețele de curent alternativ
1.4.1.
Producerea curentului electric alternativ monofazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice, reprezentarea în complex a mărimilor electrice).
1.4.2.
Producerea curentului electric alternativ trifazat. Conexiuni în rețele trifazate.
1.4.3.
Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale.
1.5.
Elemente electronice
1.5.1.
Elemente neliniare de circuit: dioda, tranzistorul, tiristorul, triacul (simbol, funcționare, tipuri, parametri, utilizări).
1.5.2.
Redresoare monoalternanță, redresoare bialternanță, redresoare trifazate.
2.
Măsurări electrice și electronice
2.1.
Procesul de măsurare:
mărimi, metode și mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate.
2.2.
Clasificarea și structura aparatelor electrice de măsurat:
clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare.
2.3.
Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice:
elemente constructive, principiul de funcționare a dispozitivelor de măsurat: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducție.
2.4.
Aparate de măsurat numerice:
clasificare, elemente componente (numărător, convertor digital-analogic și convertor analogic-digital, tipuri de convertoare-cu aproximare succesivă, cu integrare cu dublă pantă, cu integrare tensiune-frecvență, frecvențmetrul digital).
2.5.
Osciloscopul:
schema bloc, rolul elementelor funcționale, măsurări de tensiuni, de frecvență, de perioadă.
2.6.
Măsurări electrice în circuite și rețele de curent continuu și de curent alternativ
2.6.1.
Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice și a intensității curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare; măsurarea puterii electrice; măsurarea rezistenței electrice.
2.6.2.
Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice și a intensității curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsură;
măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă și aparentă), măsurarea energiilor electrice , măsurarea impedanțelor – metode de punte.
2.6.3.
Măsurări electrice în sisteme trifazate: măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă și aparentă) și a energiei electrice activă și reactivă .
3.
Sisteme de acționări electrice
3.1.
Mașini electrice
3.1.1.
Transformatorul electric monofazat
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale transformatorului monofazat;
-
Regimurile și caracteristicile de funcționare ale transformatorului monofazat (funcționare în gol, sarcină și scurtcircuit);
-
Caracteristica externă a unui transformator;
-
Autotransformatorul;
-
Construcția transformatorului monofazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive).
3.1.2.
Transformatorul electric trifazat
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale transformatorului trifazat;
-
Regimurile și caracteristicile de funcționare ale transformatorului trifazat (funcționare în gol, sarcină și scurtcircuit);
-
Construcția transformatorului trifazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive);
-
Grupe de conexiuni.
3.1.3.
Mașina de curent continuu
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale mașinii de curent continuu;
-
Regimurile de funcționare ale mașinii de curent continuu;
-
Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcțional, semne convenționale.
3.1.4.
Mașina asincronă
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale mașinii asincrone;
-
Caracteristicile de funcționare ale mașinii asincrone;
-
Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcțional, semne convenționale.
-
Pornirea motoarelor asincrone;
-
Reglarea turației motoarelor asincrone.
3.1.5.
Mașina sincronă
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale mașinii sincrone;
-
Caracteristicile de funcționare ale mașinii sincrone;
-
Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcțional, semne convenționale.
3.2.
Aparate electrice de joasă tensiune
-
Mărimi nominale: tensiune, curent, capacitate de rupere, curent limită termic, curent limită dinamic, felul curentului, robustețe mecanică, serviciul nominal;
-
Clasificarea aparatelor electrice (după funcția îndeplinită, după construcție);
-
Părți componente: contacte, camere de stingere, izolatoare, piese electroizolante, elemente arcuitoare și resorturi, mecanisme de acționare;
-
Tipuri de aparate de joasă tensiune (definire, elemente componente, scheme electrice, simbol, funcționare, montare):
Aparate de protecție: siguranțe, relee, eclatoare și descărcătoare;
Aparate de conectare: separatoare, separatoare de sarcină, întreruptoare, întreruptoare automate, contactoare, contactoare cu relee;
Aparate pentru instalații interioare: întreruptoare și comutatoare, prize și fișe;
Aparate pentru pornirea și reglarea mașinilor electrice: reostate de pornire și excitație, comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, controlere;
Aparate pentru acționări: limitatoare, microîntreruptoare, butoane de comandă, manipulatoare, selectoare.
3.3.
Scheme de alimentare și comandă a mașinilor electrice
3.3.1.
Scheme de alimentare și comandă manuală a mașinilor electrice (pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotație etc. ).
3.3.2.
Scheme de alimentare și comandă automată a mașinilor electrice(pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotație etc. ).
4.
Sisteme de reglare automată
4.1.
Elemente de automatizare : structura generală a unui sistem de reglare automată, părți componente, rol funcțional.
4.2.
Traductoare : clasificare, schema bloc, principiul general de funcționare a traductoarelor electrice, neelectrice, parametrice, generatoare.
4.3.
Regulatoare :
-
Regulatoare bipoziționale;
-
Regulatoare tripoziționale;
-
Regulatoare cu acțiune continuă ( proporțional P, proporțional integral PI, proporțional diferențial PD, proporțional- integral-diferențial PID );
-
Regulatoare cu acțiune prin impulsuri.
4.4.
Elemente de execuție :
-
Elemente de execuție electrice;
-
Elemente de execuție pneumatice;
-
Elemente de execuție hidraulice.
4.5.
Scheme simple de reglare automată
(pentru reglarea temperaturii, turației, nivelului, debitului)
4.6.
Automate programabile
4.6.1.
Clasificarea automatelor programabile după dimensiunea magistralei de date:
-
AP cu programare la nivel de bit;
-
AP cu prelucrarea informației la nivel de cuvânt;
-
AP mixte.
4.6.2.
Descrierea elementelor schemei bloc a unui AP:
-
unitatea de control;
-
periferice de intrare (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de prelucrare a semnalului de intrare);
-
periferice de ieșire (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocuri de ieșire);
-
periferice interne (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocul multiplexare și ieșire date, blocuri de temporizare, consola de programare - memoria RAM).
4.6.3.
Operațiile pentru executarea unei instrucțiuni
-
aducerea instrucțiunii din memoria program;
-
incrementarea numărătorului de adrese;
-
stabilirea dialogului între unitatea de control și periferic;
-
decodificarea codului operației;
-
executarea operației în unitatea logică.
Bibliografie
1.
Antoniu M.
Măsurări electronice vol. 1, 2 și 3
Editura Satya Iași
2002
2.
Bălă C.
Mașini electrice
Editura Didactică și
Pedagogică 1982
3.
Popa A.
Aparate electrice de joasă și înaltă tensiune – Manual pentru licee
industrial cu profil de electrotehnică
Editura Didactică și Pedagogică 1977
4.
Ioan Ionescu
Acționarea mașinilor electrice
Editura Matrix Rom –
2005
5.
Paul Dinculescu
Instalații electrice de joasă tensiune
Editura Matrix Rom –
2003
6.
Frățiloiu Gh.,
Țugulea A.
Electrotehnică și electronică aplicată
Editura Didactică și
Pedagogică - 1997
7.
Hilohi S. și colectivul
Elemente de comandă și control pentru acționări și sisteme de reglare automată - manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a
Editura Didactică și Pedagogică - 2002
8.
Hortopan G.
Aparate electrice de comutație-
principii
Editura Tehnică
București-2000
9.
Ionescu F. și colectivul
Electronică de putere. Dispozitive
semiconductoare.
Editura ICPE-2000
10.
Ionescu F. și colectivul
Electronică de putere. Convertoare
statice.
Editura Tehnică-1998
11.
Papadache I. și col.
Automatizări industriale
Editura Tehnică, 1978
12.
Sărăcin M.,
Sărăcin C. G.
Măsurări electrice și electronice
Editura Matrix, 2003
13.
Sărăcin M., Sărăcin C. G.
Măsurări electronice și sisteme de măsurare
Editura Matrix, 2003
14.
Șora C
Bazele electrotehnicii
Editura Didactică și
Pedagogică – 1982
15.
Paul Dinculescu
Schemele instalațiilor electrice
Editura Matrix, 2005
16.
Constantin Ghiță
Mașini electrice
Editura Matrix, 2005
17.
Fransua Al., ș.a.
Mașini și sisteme de acționare
electrice
Editura Tehnică,
București 1978
18.
Mărgineanu Ioan
Automate programabile
Editura Albastră, 2005
19.
***
http://facultate.regielive.ro/cursuri/
electronica/automate_programabile
20.
***
www.aut.upt.ro/b624/discipline/
asdn/ap101.pdf
Autori:
Prof. grd. I. ing. Florin Mareș - Grupul Școlar Industrial Transporturi Căi Ferate GALAȚI Prof. grd. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” FOCȘANI Prof. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEA
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ, ENERGETICĂ
MAIȘTRI INSTRUCTORI
- București -
2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și maiștrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/
catedrelor
vacante
din
învățământul
preuniversitar.
Conținutul
și
structura programei sunt elaborate în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura
arborescentă
și
sistemul
modular
de
organizare
curriculară
pentru învățământul
tehnologic,
solicită
abordarea
structurală
a
desfășurării
procesului
de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul maistrului intructor, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional
Au fost urmărite formarea și structurarea competențelor pentru maiștri instructori, cu aplicare la specificul activităților de instruire practică. Pe lângă competențele specifice, în specialitate, sunt vizate competențele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum și competențele metodice.
Conținuturile programei urmăresc sporirea flexibilității, mobilității ocupaționale și creșterea gradului de adaptabilitate a maiștrilor instructori la evoluția tehnică, tehnologică și economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calității concepției didactice și a modalităților concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situații de învățare eficientă, menite să conducă la formarea competențelor prevăzute în standardele de pregătire profesională.
Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor școlare solicită din partea
cadrelor didactice efortul de a concepe procese și parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează și finalităților învățământului tehnologic.
B.
COMPETENȚE SPECIFICE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice.
-
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
-
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
-
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare ale conținuturilor;
-
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
-
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic
școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
-
Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare adecvate activității de instruire/pregătire practică;
-
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
-
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de igienă, de securitate și sănătate în muncă, prevenirea situațiilor de urgență și protecția mediului înconjurător;
-
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să le dezvolte și să le probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: strandarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componențele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
2.1.
Repere/condiționări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinței informării. Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe. Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice,
formării gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile maistrului instructor în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de invățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare;
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie :
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura Didactică și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti,
1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura Aramis, București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea eficientă. Metode de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura Aramis, colecția
Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid
pentru profesori.
Bucuresti: ProGnosis, 2001
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri aplicative
Editura Polirom, Iași, 2002
17
Curiculum național. Programe școlare
pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire
profesională
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice și metodice de specialitate;
2.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
3.
Realizarea corelațiilor intra, -inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Proiectarea activităților de instruire practică/pregătire practică în concordanță cu cerințele curriculumului și ale tehnologiei didactice moderne;
5.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea proiectată;
6.
Organizarea și coordonarea activității de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic școlar și la agenții economici în scopul formării și dezvoltării competențelor specifice;
7.
Selectarea
și
aplicarea
metodelor
de
evaluare
adecvate
activității
de instruire/pregătire practică;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Exploatarea utilajelor, instalațiilor și echipamentelor în condițiile respectării normelor de protecție și igiena muncii, P.S.I. și protecția mediului înconjurător;
10.
Respectarea normelor de calitate pentru desfășurarea proceselor, obținerea produselor și oferirea serviciilor;
11.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
12.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
CONȚINUTURILE PROGRAMEI
1.
Tehnologie electrică
1.1.
Lucrări de lăcătușerie generală
Tehnologii de execuție
pentru: îndreptarea semifabricatelor, trasarea, debitarea materialelor, îndoire, pilire, polizare, găurire, filetare.
Asamblări: asamblări nedemontabile (nituirea metalelor, lipirea, sudarea), asamblări demontabile.
Acoperiri de protecție.
1.2.
Principii generale de organizare a procesului de producție
Standardizarea produselor electrotehnice.
Etape de realizare a unui produs.
Tipuri de producție.
Elementele procesului tehnologic și documentația tehnologicã.
Organizarea ergonomică a atelierelor și locului de muncă.
Procesul de muncă.
1.3.
Materiale utilizate în domeniul electrotehnic
Clasificarea materialelor: metalice, nemetalice, neferoase (exemple reprezentative, importanța
materialelor în electrotehnică, proprietățile materialelor: termice, fizice, electrice, mecanice, tehnologice).
Fonte, oțeluri și alte aliaje feroase cu proprietăți magnetice: tabla silicioasă și aliaje Fe - Ni (compozitie, clasificare, proprietăți, simbolizare, utilizări).
Metale neferoase și aliajele lor: cuprul și aliajele sale (alame, bronzuri), aluminiul și aliajele
sale,
zincul, plumbul, staniul, nichelul,
wolframul,
argintul, cadmiul, cromul,
mercurul,
aliaje
pentru
lipit
(compozitie,
clasificare, proprietăți, simbolizare, utilizări).
Semifabricate metalice: semifabricate din otel, cupru, aluminiu (table, bare, plase, sârme, simbolizari,utilizari).
Materiale electroizolante: caracteristici electrice, proprietati, clasificare: solide, lichide
și gazoase, simbolizări, utilizări.
Materiale semiconductoare: simbolizări, utilizări.
1.4.
Componente ale echipamentelor electrice
Contacte
electrice: definiție,
parametri
nominali,
materiale,
clasificarea contactelor, utilizări, noțiuni de întreținere și reparare, tehnologia de realizare.
Izolatoare și piese izolante:
rol
funcțional,
clasificare,
materiale
ceramice
și plastice, utilizare, noțiuni de întreținere si reparare.
Termobimetale: rol funcțional, utilizări.
Miezuri magnetice: rol funcțional, clasificare, materiale, tipuri de miezuri magnetice, utilizări, tehnologia de realizare a miezurilor magnetice.
Electromagneți: rol funcțional, utilizări.
1.5.
Conductoare, cabluri electrice și accesorii
Conductoare electrice: rol, domenii de utilizare, tipuri de conductoare, materiale utilizate
la fabricarea conductoarelor.
Conductoare,
izolatoare
-
simbolizarea
conductoarelor;
cordoane
și
șnururi, conductoare cu destinație specială, accesorii pentru conductoare - izolatoare, papuci.
Cabluri electrice și accesoriile lor : rol, utilizări, tipuri de cabluri, simbolizări (cabluri cu izolație de cauciuc și hârtie
în manta de plumb, cabluri cu izolație și manta de P.V.C., accesorii-manșoane, cleme, cutii terminale.
Tuburi protectoare și accesorii: tuburi cu manta metalică, cu manta din masă plastică, cu beton; accesorii și materiale de fixare - scoabe, dibluri, manșoane, doze și cutii de ramificație, coturi și curbe.
1.6.
Producerea, transportul și distribuția energiei electrice
Tipuri de centrale:poluarea.
Linii de transport: linii electrice aeriene, linii electrice subterane (componență, rol funcțional).
Stații și posturi de transformare.
Corpuri și lămpi de iluminat: construcție, simbolizare, utilizări.
Tablouri electrice
de
joasa
tensiune: rol
funcțional,
componență,
aparate
de tablou, tipuri de tablouri,scheme de conexiuni, condiții de întreținere și exploatare.
Lucrări pregătitoare de montare a instalațiilor electrice interioare: montarea tuburilor de protecție, montarea conductoarelor.
Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor.
Instalații de iluminat și prize: componență, rolul echipamentelor, scheme electrice. Condiții de exploatare în medii periculoase.
Instalații de forță: componență, exemple de scheme.
Execuția instalațiilor electrice interioare.
Instalații de redresare a curentului electric.
Întreținerea instalațiilor interioare de joasă tensiune.
Efectele curentului electric asupra organismului uman.
Pericolul de electrocutare, metode de protecție și prim ajutor.
2.
Măsurări electrice și electronice
2.1.
Procesul de măsurare:
mărimi, metode și mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate.
2.2.
Clasificarea și structura aparatelor electrice de măsurat:
clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare.
2.3.
Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice:
elemente constructive, principiul de funcționare a dispozitivelor de măsurat: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducție.
2.4.
Aparate de măsurat numerice:
clasificare, elemente componente (numărător, convertor digital-analogic și convertor analogic-digital, tipuri de convertoare-cu aproximare succesivă, cu integrare cu dublă pantă, cu integrare tensiune-frecvență, frecvențmetrul digital).
2.5.
Măsurări electrice în circuite și rețele de curent continuu și de curent alternativ
-
Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice și a intensității curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare; măsurarea puterii electrice; măsurarea rezistenței electrice.
-
Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice și a intensității curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsură; măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă și aparentă), măsurarea energiilor electrice , măsurarea impedanțelor - metode de punte.
-
Măsurări electrice în sisteme trifazate: măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă și aparentă) și a energiei electrice activă și reactivă .
3.
Sisteme de acționări electrice
3.1.
Mașini electrice
Transformatorul electric monofazat
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale transformatorului monofazat;
-
Regimurile și caracteristicile de funcționare ale transformatorului monofazat (funcționare în gol, sarcină și scurtcircuit);
-
Caracteristica externă a unui transformator;
-
Autotransformatorul;
-
Construcția transformatorului monofazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive).
Transformatorul electric trifazat
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale transformatorului trifazat;
-
Regimurile și caracteristicile de funcționare ale transformatorului trifazat (funcționare în gol, sarcină și scurtcircuit);
-
Construcția transformatorului trifazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive);
-
Grupe de conexiuni.
Mașina de curent continuu
-
Semne convenționale
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale mașinii de curent continuu;
-
Regimurile de funcționare ale mașinii de curent continuu;
-
Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcțional, semne convenționale.
Mașina asincronă
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale mașinii asincrone;
-
Caracteristicile de funcționare ale mașinii asincrone;
-
Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcțional, semne convenționale.
-
Pornirea motoarelor asincrone;
-
Reglarea turației motoarelor asincrone.
Mașina sincronă
-
Semne convenționale;
-
Principiul și ecuațiile de funcționare ale mașinii sincrone;
-
Caracteristicile de funcționare ale mașinii sincrone;
-
Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcțional, semne convenționale.
3.2.
Aparate electrice de joasă tensiune
-
Mărimi nominale: tensiune, curent, capacitate de rupere, curent limită termic, curent limită dinamic, felul curentului, robustețe mecanică, serviciul nominal;
-
Clasificarea aparatelor electrice (după funcția îndeplinită, după construcție);
-
Părți componente: contacte, camere de stingere, izolatoare, piese electroizolante, elemente arcuitoare și resorturi, mecanisme de acționare;
-
Aparate de joasă tensiune ( scheme electrice, simbol, funcționare, montare):
Aparate de protecție: siguranțe, relee, eclatoare și descărcătoare;
Aparate de conectare: separatoare, separatoare de sarcină, întreruptoare, întreruptoare automate, contactoare, contactoare cu relee;
Aparate pentru instalații interioare: întreruptoare și comutatoare, prize și fișe;
Aparate pentru pornirea și reglarea mașinilor electrice: reostate de pornire și excitație, comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, controlere;
Aparate pentru acționări: limitatoare, microîntreruptoare, butoane de comandă, manipulatoare, selectoare.
3.3.
Scheme de alimentare și comandă a mașinilor electrice
-
Scheme de alimentare și comandă manuală a mașinilor electrice (pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotație etc. ).
-
Scheme de alimentare și comandă automată
a mașinilor electrice(pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotație
etc. ).
4.
Electrotehnica
4.1.
Electrostatică
-
Sarcina electrică, forța electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potențial electric, tensiune electrică.
-
Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiție, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, rețele de condensatoare, utilizare.
4.2.
Electrocinetică
-
Curent electric de conducție, intensitatea curentului de conducție, circuite electrice de
c.c. (elemente ideale și reale de circuit).
-
Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.
-
Rezistoare: definiții, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, rețele de rezistoare, divizoare de tensiune și de curent.
4.3.
Electromagnetism
-
Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forța lui Lorentz, forța lui Laplace, forța lui Ampère.
-
Inducția electromagnetică, autoinducția, legea inducției electromagnetice.
-
Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol.
4.4.
Rețele de curent alternativ
-
Producerea curentului electric alternativ monofazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice).
-
Producerea curentului electric alternativ trifazat. Conexiuni în rețele trifazate.
-
Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale.
4.5.
Elemente electronice
-
Elemente
neliniare
de
circuit:
dioda,
tranzistorul,
tiristorul,
triacul
(simbol, funcționare, tipuri, parametri, utilizări).
-
Redresoare monoalternanță, redresoare bialternanță, redresoare trifazate.
5.
Norme de securitate si sanatate in munca si norme de aparare impotriva incendiilor, specifice domeniului.
Bibliografie
1.
Antoniu M.
Măsurări electronice vol. 1, 2 și 3
Editura Satya Iași
2002
2.
Bălă C.
Mașini electrice
Editura Didactică și
Pedagogică 1982
3.
Popa A.
Aparate electrice de joasă și înaltă tensiune – Manual pentru licee industrial cu profil de electrotehnică
Editura Didactică și Pedagogică 1977
4.
Ioan Ionescu
Acționarea mașinilor electrice
Editura Matrix Rom –
2005
5.
Paul Dinculescu
Instalații electrice de joasă tensiune
Editura Matrix Rom –
2003
6.
Frățiloiu Gh., Țugulea A.
Electrotehnică și electronică aplicată
Editura Didactică și
Pedagogică - 1997
7.
Hilohi S.
Elemente de comandă și control pentru acționări și sisteme de reglare automată - manual pentru clasele a XI-a și a XII-a
Editura Didactică și Pedagogică - 2002
8.
Hortopan G.
Aparate electrice de comutație- principii
9.
Ionescu F. și colectivul
Electronică de putere. Dispozitive
semiconductoare.
10.
Ionescu F. și colectivul
Electronică de putere. Convertoare
statice.
Editura Tehnică București-2000
Editura ICPE-2000
Editura Tehnică-1998
11.
Papadache I. și col.
Automatizări industriale
Editura Tehnică, 1978
12.
Sărăcin M., Sărăcin C. G.
Măsurări electrice și electronice
Editura Matrix, 2003
13.
Sărăcin M., Sărăcin C. G.
Măsurări electronice și sisteme de
măsurare
Editura Matrix, 2003
14.
Șora C.
Bazele electrotehnicii
Editura Didactică și
Pedagogică – 1982
15.
Paul Dinculescu
Schemele instalațiilor electrice
Editura Matrix, 2005
16.
Constantin Ghiță
Mașini electrice
Editura Matrix, 2005
17.
Mărgineanu Ioan
Automate programabile
Editura Albastră, 2005
AUTORI:
Prof. Gr.I. ing.Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”- Focșani- Vrancea
Prof. Gr.I. ing.Florin Mareș – Grupul Școlar Industrial Transporturi Căi Ferate – Galați Prof. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEA
Anexa 2 la OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010
CENTRUL NAȚIONAL DE EVALUARE
ȘI EXAMINARE
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/ REZERVATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMĂ PENTRU
ENERGETICĂ PROFESORI
- București -
2010
A.
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa pentru disciplinele
TEHNOLOGICE
se adresează absolvenților facultăților de profil și profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Conținutul și structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupațional „Profesor pentru învățământul gimnazial și pentru învățământul liceal”, în așa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educațional.
Structura
arborescentă
și
sistemul
modular
de
organizare
curriculară
pentru învățământul
tehnologic,
solicită
abordarea
structurală
a
desfășurării
procesului
de învățământ.
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele școlare în vigoare din învățământul preuniversitar pentru respectiva disciplină și cu programele pentru evaluările și examenele naționale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaționalizează profilul absolventului de învățământ superior, urmărind:
-
cunoașterea de către profesor a conținuturilor știintifice și a principalelor tendințe în evoluția disciplinelor de pregătire profesională și a metodicii predării acestora;
-
utilizarea competentă a documentelor școlare reglatoare;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, și multidisciplinar, în concordanță cu standardele de pregatire profesională ;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
demonstrarea abilităților de comunicare, empatice și de cooperare necesare realizării actului educațional.
Fiind date particularitățile disciplinelor
tehnologice
și rolul pe care acestea îl au asupra formării și maturizării
profesionale
a elevului, precum și asupra întregului climat educațional al școlii, profesorul trebuie să demonstreze că:
-
înțelege conceptele centrale și metodele de investigație specifice disciplinelor pe care le predă;
-
are capacitatea de a crea experiențe de învățare semnificative pentru elev;
-
înțelege cum învață și cum se dezvoltă elevul și poate să ofere oportunități de învățare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
-
înțelege că elevii sunt diferiți din punctul de vedere al felului în care învață și poate să ofere oportunități instructiv-educative adaptate la diferențele individuale de învățare;
-
înțelege procesele de integrare curriculară și folosește o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor și performanțele lui în utilizarea noilor tehnologii;
-
are capacitatea de a alege și utiliza cele mai bune metode ce vizează motivația și comportamentul pentru a crea un mediu educațional care încurajează interacțiunea socială pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în actul învățării, sprijinind astfel succesul școlar al acestuia;
-
dezvoltă cunoașterea și utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea , colaborarea și interacțiunea elevilor în activitatea de învățare;
-
planifică activitatea de predare-învățare pe baza obiectivelor și competențelor curriculare, a cunoașterii proceselor predării-învățării, a conținutului disciplinei, a abilităților elevilor și a diferențelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
-
înțelege și folosește o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia și modifica activitățile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală și socială a elevului;
-
evaluează efectele opțiunilor și acțiunilor sale asupra elevilor, părinților, altor colegi (profesori) și modifică aceste acțiuni atunci când este necesar;
-
caută în mod activ oportunități pentru perfecționarea sa profesională continuă;
-
contribuie la stabilirea unor relații pozitive cu colegii, familiile elevilor și altor organizații existente în comunitatea în care trăiește, în așa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităților școlii;
-
înțelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră și de a integra educația pentru carieră în activitatea didactică;
-
înțelege aspectele de ordin legislativ ale activității sale, respectiv, drepturile legale ale elevului și părinților, precum și propriile sale drepturi și responsabilități;
-
înțelege criteriile de evaluare a activității sale și are capacitatea de a le integra în conceperea și realizarea activității didactice.
B.
COMPETENȚE
SPECIFICE
PROFESORULUI
DE
DISCIPLINE TEHNOLOGICE
Programa vizează, pe lângă conținuturile științifice și cele de metodică a disciplinelor, anumite competențe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competențe pe care acesta trebuie să și le dezvolte și probeze pe parcursul desfășurării activității didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competențe sunt:
-
cunoașterea conținuturilor științifice ale disciplinelor, cunoștințe de metodica disciplinelor;
-
cunoașterea și utilizarea principalelor documente școlare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe școlare, programe pentru examene naționale;
-
capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conținuturi;
-
capacitatea de proiectare și realizare a dezvoltărilor curriculare intra- și interdisciplinare;
-
capacitatea de proiectare și realizare a evaluării competențelor dobândite de elevi;
-
capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularitățile de vârstă ale colectivului de elevi;
-
capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ și eficient.
C.
TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
a.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității didactice
1.
Componentele curriculumului școlar: curriculum național, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe școlare, manuale școlare, auxiliare curriculare;
2.
Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/ opțional ca disciplină nouă;
2.1.
Repere/ condiționări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2.
Modalități de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri țintă diferite;
2.3.
Obiectivele predării – învățării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinței informării.
2.4.
Obiective cadru, obiective de referință, competențe generale, competențe specifice, unități de competență si competențe.
2.5.
Elaborarea obiectivelor operaționale;
3.
Proiectarea activității didactice: planificare calendaristică, proiectarea unității de învățare, proiecte de lecție (pentru diferite tipuri de lecții), proiectarea de activități de învățare intra-, inter-, pluri și transdisciplinare.
b.
Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii și modalități de integrare în lecție a activităților cu caracter practic – aplicativ
1.
Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
2.
Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învățare prin cooperare;
3.
Forme de organizare a activității didactice: clasificare, caracterizare;
4.
Mijloacele de învățământ și integrarea lor în procesul de predare-învățare-evaluare ;
4.1.
Funcțiile didactice ale mijloacelor de învățământ;
4.2.
Tipuri de mijloace de învățământ și caracteristicile lor;
5.
Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice și deprinderilor practice, formarii gândirii tehnice și a dezvoltării simțului artistic/estetic;
6.
Mediul de instruire: mediul relațional și mediul comunicațional. Utilizarea Tehnologiei informației și comunicării în construirea unor medii active de instruire;
7.
Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
8.
Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului și a rezultatelor școlare. Valorizarea muncii elevului;
9.
Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor și a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.
c.
Managementul clasei
1.
Rolurile profesorului în facilitarea experiențelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învățare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar,evaluator etc.);
2.
Organizarea activităților: crearea unui climat favorabil învățării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului și elevilor (capacități, cunostințe, experiențe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) și alternarea acestora în cadrul unei secvențe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul și din afara unității de învățământ în activitățile clasei; gestionarea situațiilor conflictuale.
d.
Evaluarea rezultatelor scolare
1.
Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învățământ: obiective, funcții, tipuri de evaluări, caracterizare;
2.
Metode de evaluare: tradiționale și complementare (tipuri și caracterizare);
3.
Calitățile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate și aplicabilitate;
4.
Tipologia itemilor: definiție, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalități de corectare și notare;
5.
Construirea instrumentelor de evaluare
6.
Erori de evaluare și modalități de minimizare a lor.
Bibliografie :
DIDACTICĂ GENERALĂ ȘI METODICĂ
1
Cristea Sorin
Studii de pedagogie generală.
Editura
Didactică
și
pedagogică, Bucuresti, 2004
2
Cristea Sorin
Fundamentele pedagogiei
Editura Polirom, Iași, 2010
3
Cucoș Constantin
Pedagogie generală
Editura Polirom, Iași 2006
4
Cucoș Constantin
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice
Editura Polirom Iași, 2009
5
Dragomir Mariana
Managementul activității didactice.
Eurodidact,
Cluj-Napoca,
2003.
6
Ionescu M
Didactica modernă
Editura Dacia, Cluj, 1995.
7
Iucu Romiță
Managementul și gestiunea clasei de
elevi.
Editura Polirom, Iași, 2000
8
Iucu Romiță
Instruirea școlară
Editura Polirom, Iași, 2001
9
Neacșu Ion
Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării
Editura Polirom, Iași, 2010
10
Neacșu Ion
Instruire și învățare
Editura Stiințifică, Bucuresti, 1990.
11
Nicola I
Tratat de pedagogie școlară
Editura
Aramis,
București,
2000
12
Pânișoară Ovidiu
Comunicarea
eficientă.
Metode
de
interacțiune eficientă
Editura Polirom Iași, 2003
13
Păun Emil
Școala: abordare sociopedagogică
Editura Polirom, Iași, 1999.
14
Stan Emil
Managementul clasei
Editura
Aramis,
colecția Educația XXI, 2005
15
Evaluarea curentă și examenele: Ghid pentru profesori.
16
Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative
17
Curriculum național. Programe școlare pentru disciplinele tehnologice
18
Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
Bucuresti: ProGnosis, 2001 Editura Polirom, Iași, 2002
Competențe specifice
1.
Cunoașterea și
aprofundarea de către candidați a conținuturilor științifice de specialitate și metodice pentru disciplinele tehnologice;
2.
Realizarea de conexiuni între conținuturile disciplinelor tehnologice și problemele de învățare specifice domeniului de pregătire;
3.
Realizarea corelațiilor intra, inter și pluridisciplinare a conținuturilor;
4.
Operarea cu standardele de pregătire profesională și programele școlare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învățământ, calificării și specificului clasei;
5.
Aplicarea adecvată a principiilor și metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
6.
Elaborarea, selectarea și aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competențelor vizate;
7.
Proiectarea și / sau selectarea unor conținuturi pentru programele opționale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opțional ca disciplină nouă;
8.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională;
9.
Aplicarea unor forme de management al clasei în funcție de activitatea de învățare proiectată;
10.
Transmiterea, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective și atitudinale;
11.
Stimularea potențialului fiecărui elev și dezvoltarea creativității.
D.
TEME DE SPECIALITATE
1.
Bazele elecrotehnicii
1.1.
Electrostatică
1.1.1.
Sarcina electrică, forța electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potențial electric, tensiune electrică.
1.1.2.
Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiție, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, rețele de condensatoare, utilizare.
1.2.
Electrocinetică
1.2.1.
Curent electric de conducție, intensitatea curentului de conducție, circuite electrice de c.c. (elemente ideale și reale de circuit).
1.2.2.
Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.
1.2.3.
Rezistoare: definiții, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, rețele de rezistoare, divizoare de tensiune și de curent.
1.3.
Electromagnetism
1.3.1.
Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forța lui Lorentz, forța lui Laplace, forța lui Ampère .
1.3.2.
Inducția electromagnetică, autoinducția, legea inducției electromagnetice.
1.3.3.
Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol.
1.4.
Rețele de curent alternativ
1.4.1.
Producerea curentului electric alternativ monofazat și trifazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice, reprezentarea în complex a mărimilor electrice). Conexiuni în rețele trifazate.
1.4.2.
Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale.
2.
Structura și organizarea sistemelor de producerea, transportul și distribuția energiei electrice
2.1.
Sistemul energetic și elementele sale componente.
2.2.
Caracteristicile sistemului energetic.
2.3.
Interconectarea sistemelor energetice.
3.
Centrale electrice
3.1.
Centrale termoelectrice
3.1.1.
Schema de principiu și funcționarea centralei termoelectrice ( circuitul apă-abur, ciclurile termice).
3.1.2.
Echipamentele principale, descriere, rol funcțional.
- Instalația de producere a aburului. Cazanul cu abur . Exploatarea cazanului.
- Turbina cu abur – rol, clasificare, elementele turbinelor cu abur. Exploatarea turbinei.
3.1.3.
Scheme de alimentare cu apă de răcire.
3.1.4.
Randamentul circuitului termic. Posibilități de îmbunătățire a randamentului
termic.
3.1.5.
Circuitul de termoficare – termoficarea ca metodă de creștere a randamentului
ciclului termic, scheme cu turbine de termoficare, rețele de termoficare.
3.2.
Centrale hidroelectrice
3.2.1.
Clasificarea amenajărilor hidroelectrice ( scheme de amenajare a CHE ).
3.2.2.
Principalele instalații ale amenajărilor CHE.
3.2.3.
Turbine hidraulice.
3.3.
Centrale nuclearo-electrice
3.3.1.
Scheme de principiu și funcționarea centralei nuclearo-electrice (CNE).
3.3.2.
Reactorul nuclear.
3.3.3.
Particularitățile elementelor componente ale centralelor nuclearo-electrice
(CNE).
3.3.4.
Sisteme de securitate specifice centralelor nuclearo-electrice (CNE).
3.3.5.
Randamente ale centralelor nuclearo-electrice (CNE).
4.
Principalele echipamente electrice din sistemul electroenergetic
4.1.
Generatorul sincron: elemente constructive, exploatare, cuplare în paralel.
4.2.
Transformatorul electric de putere: elemente constructive, conectarea în paralel a transformatoarelor, calculul parametrilor transformatoarelor.
4.3.
Linii electrice aeriene și subterane:
4.3.1.
Elementele constructive ale LEA: cabluri, izolatoare, stâlpi – rol, materiale, tipuri.
4.3.2.
Elementele constructive ale LES: cabluri, manșoane, cutii terminale, elemente auxiliare – rol, materiale, tipuri.
4.3.3.
Scheme de conexiuni ale rețelelor electrice: rețele de distribuție, rețele de transport.
4.3.4.
Exploatarea și întreținerea liniilor electrice subterane:
-
avarii și deranjamente;
-
determinarea punctului de defect.
4.3.5.
Tratarea neutrului în rețelele electrice.
4.3.6.
Elemente de calcul electric al liniilor electrice.
5.
Aparatajul electric din centrale și stații
5.1.
Aparate electrice de comutație
5.1.1.
Contactele aparatelor electrice de comutație.
5.1.2.
Arcul electric în aparatele electrice de comutație și metode de stingere a lui.
5.1.3.
Întreruptoare cu ulei puțin – tipuri constructive, camere de stingere.
5.1.4.
Separatore de înaltă tensiune.
5.2.
Aparate electrice de protecție
5.2.1.
Siguranțe fuzibile de înaltă tensiune.
5.2.2.
Descărcătoare electrice: tubulare și descărcătoare cu rezistență variabilă.
5.3.
Aparate pentru alimentarea circuitelor de măsurare și de protecție
5.3.1.
Transformatoare de curent – rol, funcționare, parametrii nominali, tipuri constructive.
5.3.2.
Transformatoare de tensiune – rol, funcționare, parametrii nominali, tipuri constructive.
6.
Automatizări si protecții prin relee in instalațiile electroenergetice
6.1.
Principalele tipuri de automatizări din instalațiile electroenergetice: RAR, AAR, DAS - rol, principiul de funcționare.
6.2.
Protecții prin relee ale sistemului electroenergetic
6.2.1.
Defecte și regimuri anormale în instalațiile electroenergetice.
6.2.2.
Obiectivele și condițiile impuse prin protecții prin relee.
6.2.3.
Protecția maximală de curent a transformatoarelor cu două înfășurări și a blocurilor generator - transformator.
6.2.4.
Protecția blocurilor generator – transformator împotriva punerilor la pământ monofazate.
7.
Măsurări în energetică
7.1.
Procesul de măsurare: mărimi, metode și mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de precizie.
7.2.
Clasificarea și structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare, utilizări specifice.
7.3.
Dispozitive de măsură ale aparatelor electrice de măsurat analogice: elemente constructive, principiul de funcționare a dispozitivelor de măsură: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, ferodinamice.
7.4.
Măsurarea intensității curentului electric, tensiunii electrice, puterii și energiei electrice în curent alternativ monofazat. Extinderea domeniului de măsurare.
7.5.
Măsurarea intensității curentului electric, tensiunii electrice, puterii și energiei electrice in curent alternativ trifazat. Extinderea domeniului de măsurare.
7.6.
Măsurarea mărimilor neelectrice: debit, presiune, nivel, temperatură.
8.
Sisteme de reglare automată
8.1.
Elemente de automatizare : structura generală a unui sistem de reglare automată, părți componente, rol funcțional.
8.2.
Traductoare : clasificare, schema bloc, principiul general de funcționare a traductoarelor electrice, neelectrice, parametrice, generatoare.
8.3.
Regulatoare :
-
Regulatoare bipoziționale;
-
Regulatoare tripoziționale;
-
Regulatoare cu acțiune continuă (proporțional P, proporțional integral PI, proporțional diferențial PD, proporțional – integral - diferențial PID);
- Regulatoare cu acțiune prin impulsuri.
8.4.
Elemente de execuție :
-
Elemente de execuție electrice;
-
Elemente de execuție pneumatice;
-
Elemente de execuție hidraulice.
8.5.
Scheme simple de reglare automată
(pentru reglarea temperaturii, turației, nivelului, debitului)
8.6.
Automate programabile
8.6.1.
Clasificarea automatelor programabile după dimensiunea magistralei de date:
-
AP cu programare la nivel de bit;
-
AP cu prelucrarea informației la nivel de cuvânt;
-
AP mixte.
8.6.2.
Descrierea elementelor schemei bloc a unui AP:
-
unitatea de control;
-
periferice de intrare (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de prelucrare a semnalului de intrare);
-
periferice de ieșire (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocuri de ieșire);
-
periferice interne (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocul multiplexare și ieșire date, blocuri de temporizare, consola de programare - memoria RAM).
8.6.3.
Operațiile pentru executarea unei instrucțiuni
-
aducerea instrucțiunii din memoria program;
-
incrementarea numărătorului de adrese;
-
stabilirea dialogului între unitatea de control și periferic;
-
decodificarea codului operației;
-
executarea operației în unitatea logică.
9.
Elemente de termotehnică
9.1.
Transferul de căldura prin conducție termică.
9.2.
Transferul de căldură prin radiație.
9.3.
Transferul de căldură prin convecție.
Bibliografie
1.
Antoniu M.
Măsurări electronice vol. 1, 2 și 3
Editura Satya , Iași 2002
2.
Brătianu C. ș.a.
Strategii și filiere energetice
nucleare
Editura Tehnică, București, 1990
3.
Călin S., Mihoc D.,ș.a.
Protecția prin relee și automatizări în energetică – manual pentru licee cu profil de electrotehnică și matematică-fizică, clasa a XII-a, școli profesionale
Editura Didactică și Pedagogică – București, 1980
4.
Carabogdan G.
Instalații termice industriale
Editura Tehnică
București 1978
5.
Cristescu D. ș.a.
Centrale și rețele electrice
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1982
6.
Fransua Al., ș.a.
Mașini și sisteme de acționare
electrice
Editura Tehnică, București 1978
7.
Frățiloiu Gh.,
Țugulea A.
Electrotehnică și electronică aplicată – manual pentru licee și școli profesionale
Editura Didactică și Pedagogică, R.A.-București, 1994
8.
Huhulescu M., Bălă C.
Mașini electrice
Editura Didactică și Pedagogică București, 1982
9.
Iacobescu Gh. ș.a.
Rețele electrice
Editura Didactică și Pedagogică București, 1981
10.
Iacobescu Gh., Potolea E., Iordănescu I. ș.a.
11.
Iacobescu Gh., Potolea E.,
Utilajul și tehnologia instalațiilor din centrale și rețele electrice – manual pentru licee industriale cu profilde electrotehnică, clasa a
XI-a
și școli profesionale Utilajul și tehnologia instalațiilor din centrale și rețele electrice –
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978
Editura Didactică și Pedagogică,
Iordănescu I. ș.a.
manual pentru licee industriale cu
profilde electrotehnică, clasa a XII-a și școli profesionale
București, 1978
12.
Iacobescu Gh., Potolea E. ș.a.
13.
Iacobescu Gh., Potolea E. ș.a.
Instalații electroenergetice - manual pentru licee industriale și de matematică-fizică cu profil de electrotehnică și matematică - electrotehnică clasa a XI-a și școli profesionale
Instalații electroenergetice - manual pentru licee industriale și de matematică-fizică cu profil de electrotehnică și matematică - electrotehnică clasa a XII-a și școli profesionale
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985
14.
Ivașcu C.E.
Automatizarea și protecția sistemelor electroenergetice, vol.I și II
Editura Orizonturi Universitare, Timișoara,1999
15.
Mihoc Dan
Automatizări în energetică
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1978
16.
Hilohi, și colectiv
Elemente de comandă și control
pentru acționări și sisteme de reglare automată- manual pentru clasele a XI-a și a XII-a, licee tehnologice, profil tehnic, specializarea electrotehnică
Editura Economică București 2000
17.
Nicolau E., Beliș M.
Măsurări electrice și electronice
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1979
18.
Nistreanu Valeriu, Nistreanu Viorica
Amenajarea resurselor de apă și impactul asupra mediului
Editura Bren – București 1999
19.
Popa A.
Aparate electrice de joasă și înaltă tensiune
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1977
20.
Popa E., Vintilă C.
Termotehnică și mașini termice
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1977
21.
Preda M., Cristea P., Manea F.
Bazele electrotehnicii vol I-II
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1980
22.
Rucăreanu C. ș.a.
Linii electrice aeriene și subterane
Editura tehnică,
București, 1989
23.
Saal C., Țopa I. ș.a.
Acționări electrice și automatizări
Editura Didactică și
Pedagogică București, 1980
http://facultate.regielive.ro/cursuri/
24.
***
electronica/automate_programabile
25.
***
www.aut.upt.ro/b624/discipline/
asdn/ap101.pdf
Autori:
Prof. grd. I. ing. Florin Mareș - Grupul Școlar Industrial Transporturi Căi Ferate GALAȚI Prof. grd. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” FOCȘANI Prof. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEA
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.