Decizia nr. 1369/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Rădulescu în Dosarul nr. 18.133/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, domnul avocat Bogdan Gheorghe din cadrul Baroului București, în calitate de reprezentant al autorului excepției, conform împuternicirii avocațiale, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta în fața Curții din motive medicale, anexând în acest sens o adeverință medicală.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, deliberând asupra cererii de acordare a unui nou termen de judecată, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea, motivat de împrejurarea că avocatul ales are, potrivit

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, obligația de a stărui pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, sens în care, în acord cu art. 221 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, "în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea".

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 18.133/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215^1 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Rădulescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) și (12) referitoare la principiul prezumției de nevinovăție și la legalitatea pedepselor, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la domeniile de adoptare prin legi organice, art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil și art. 7 referitoare la Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu satisfac exigențele de previzibilitate și accesibilitate ale normei de incriminare, făcând trimitere, sub aspectul definiției consecințelor deosebit de grave, la norma generală cuprinsă în art. 146 din Codul penal.

Judecătoria Sectorului 6 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215^1 alin. 2 din Codul penal - Delapidarea și art. 146 din același cod - Consecințe deosebit de grave, care au următorul conținut:

- Art. 215^1 alin. 2: "În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

- Art. 146: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.206 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 21 octombrie 2009, și

Deciziei nr. 534 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 5 iunie 2009, Curtea a statuat "că reglementarea cuprinsă în art. 146 din Codul penal este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat, tâlhăria, înșelăciunea, delapidarea sau distrugerea calificată. Susținerile referitoare la caracterul inadecvat al criteriului valoric care determină înțelesul expresiei consecințe deosebit de grave, deși pot fi reale în condiții de devalorizare a monedei naționale, nu pot fi reținute. Modificarea conținutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitățile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării"".

De asemenea, Curtea a mai statuat că art. 215^1 alin. 2 din Codul penal nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și nici pe cele ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție.

Nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a art. 23 alin. (12) din Constituție, deoarece dispozițiile criticate sunt în deplină concordanță cu regula constituțională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

În sfârșit, Curtea a constatat că textul legal criticat oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor, în speță, fiind vorba despre forma calificată a infracțiunii de delapidare, conduita incriminată constă, conform art. 215^1 alin. 1 din Codul penal, în însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate fiind, prin urmare, clar circumstanțiat de legiuitor.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Rădulescu în Dosarul nr. 18.133/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2010.