Decizia nr. 1403/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 95 alin. (2) și (4), art. 100 alin. (3) și art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 95 alin. (2) și (4), art. 100 alin. (3) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Crina loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.233/190/2009, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 95 alin. (2) și (4), art. 100 alin. (3) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția a fost ridicată de Crina-Loredana Gavrea cu ocazia soluționării unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
și ale art. 95 alin. (2) și (4) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, întrucât utilizarea, în cuprinsul normelor juridice criticate, a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmă că a săvârșit o contravenție, conferă justițiabilului în procedura contravențională semnificația de persoană vinovată de săvârșirea unei contravenții înainte ca actul de aplicare a sancțiunii contravenționale să devină irevocabil și executoriu. Precizează că, în procedura contravențională, sarcina probei este răsturnată, întrucât obligația de administrare a probelor nu incumbă acuzatorului, adică organului care a aplicat sancțiunea, ci contestatorului "contravenient" care trebuie să își dovedească nevinovăția, fiind nesocotite în acest mod garanțiile prezumției de nevinovăție recunoscute de Legea fundamentală și aducându-se o atingere gravă exercitării dreptului la apărare și principiului egalității de arme în procesul civil. În ceea ce privește
art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , consideră că aceste prevederi de lege aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, precum și principiului legalității incriminării, deoarece nu îndeplinesc cerințele de accesibilitate și previzibilitate ce trebuie să caracterizeze orice normă juridică, fie aceasta chiar și din categoria celor ce incriminează faptele care reprezintă contravenții.
Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții de lege:
- art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate fac parte din cap. II al ordonanței, intitulat "Constatarea contravenției", cap. III, intitulat "Aplicarea sancțiunilor contravenționale" și cap. IV, intitulat "Căile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenție, condițiile de întocmire a acestuia și sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei unor mențiuni, precum și soluționarea căilor de atac; și
- art. 95 alin. (2) și (4), art. 100 alin. (3) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare. Aceste texte de lege aparțin cap. VII al ordonanței de urgență, intitulat "Răspunderea contravențională", cuprinzând reglementări referitoare la faptele care constituie contravenții și se sancționează, pe lângă amendă, și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor și îndatoririlor, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 53 referitoare la condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, precum și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 referitoare la principiul legalității incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare.
Astfel, cu privire la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
și ale art. 95 alin. (2) și (4) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin
Decizia nr. 1.333 din 22 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 noiembrie 2009, Curtea a reținut că, prin mai multe decizii, ca, de exemplu,
Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003,
Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, statuând că utilizarea de către legiuitor a noțiunii de "contravenient" nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție. De asemenea, Curtea a reținut că din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispozițiilor constituționale care garantează dreptul de acces liber la justiție, iar dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, privind universalitatea drepturilor și obligațiilor, nu sunt incidente în cauză.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (2) și (4) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea observă că autorul acesteia formulează critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
analizate prin deciziile amintite. Pentru identitate de rațiune, urmează ca excepția având acest obiect să fie respinsă pentru motivele arătate mai sus.
Referitor la dispozițiile
art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin
Decizia nr. 280 din 18 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Curtea a reținut că, în ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.
În ceea ce privește art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat ca temei al criticii de neconstituționalitate formulate față de dispozițiile
art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea constată că nu este incident în cauza de față principiul legalității incriminării, acesta vizând o altă ipoteză decât cea a textului de lege criticat.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 și
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 95 alin. (2) și (4), art. 100 alin. (3) și
art. 103 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Crina-Loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.