Decizia nr. 1614/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 alin. (5) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Dumitru Popovici în Dosarul nr. 5.208/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 128/1997 . În acest sens, arată că aceste dispoziții de lege împiedică nejustificat accesul la justiție al persoanei sancționate disciplinar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.208/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 alin. (5) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic. Excepția a fost ridicată de Dumitru Popovici cu prilejul soluționării recursului formulat de Universitatea "Tibiscus" din Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 1.199 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5.208/30/2008.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, prevăzând că pentru funcțiile de conducere eligibile din instituțiile de învățământ superior se aplică, în caz de abatere disciplinară, măsura revocării sau suspendării, fără drept de contestație, contravin art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție.

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 123 alin. (5) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispoziții potrivit cărora "Pentru funcțiile de conducere eligibile din instituțiile de învățământ superior se aplică, fără drept de contestație, prevederile art. 74 alin. (2) și (3)".

În realitate, Curtea constată că autorul excepției are în vedere doar sintagma "fără drept de contestație", astfel că urmează a se pronunța doar cu privire la constituționalitatea acestei sintagme.

Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 123 din Legea nr. 128/1997

reglementează ipoteze diferite referitoare la modul de stabilire a sancțiunilor disciplinare în cazul personalului didactic, didactic auxiliar, al personalului de conducere, de îndrumare și de control și la modul de comunicare a acestor sancțiuni în funcție de categoriile de personal didactic cărora li se adresează.

În acest context, dispozițiile

art. 123 alin. (5) din Legea nr. 128/1997

stabilesc că, în cazul persoanelor care ocupă funcții de conducere eligibile în instituțiile de învățământ superior, se vor aplica, fără drept de contestație, prevederile art. 74 alin. (2) și (3) din aceeași lege, referitoare la revocarea sau suspendarea din funcție. Astfel, persoana care a săvârșit abaterea disciplinară va fi supusă unei proceduri de revocare prin parcurgerea aceleiași proceduri ca și cea necesară numirii sale în funcție, respectiv prin supunere la votul secret al electorilor. De asemenea, ministrul învățământului poate suspenda din funcție rectorul unei instituții de învățământ superior de stat sau particular, suspendare ce va fi supusă validării de către senatul universitar prin vot.

Ambele măsuri sunt supuse electorilor, care au dreptul de a decide păstrarea sau revocarea din funcție a celui care ocupă funcția de conducere, având în vedere că numirea s-a făcut, în mod simetric, prin votul majorității acestora. De altfel, aceasta este o formă de manifestare a autonomiei universitare, care implică, între altele, și posibilitatea alegerii în funcții de conducere a acelor persoane care pot reprezenta și realiza cel mai bine obiectivele instituției de învățământ, așa cum reiese din dispozițiile

art. 92 alin. (3) lit. f) din Legea învățământului nr. 84/1995 . Pentru aceste rațiuni, decizia de revocare nu poate fi contestată, fapt ce nu are semnificația unei încălcări a accesului liber la justiție.

Pe de altă parte însă Curtea constată că dispozițiile

art. 74 alin. (2) și (3) din Legea nr. 128/1997

stabilesc un cadru procedural în care se aplică măsura revocării sau a suspendării, astfel încât legalitatea acestor măsuri este condiționată de respectarea acestor reguli procedurale. Astfel, se arată că "Persoana aflată într-o funcție de conducere poate fi revocată din funcție prin procedura folosită pentru alegere, la inițiativa unei treimi din numărul total al electorilor. Audierea persoanei respective este obligatorie". De asemenea, în cazul suspendării se prevede obligația justificării temeinice în scris a măsurii, precum și obligația senatului de a valida sau a invalida această decizie în termen de 30 de zile. Invalidarea se face dacă este întrunit votul a două treimi din numărul total al membrilor senatului universitar împotriva măsurii suspendării. În cazul validării însă se declanșează procedura de alegere a noului rector. În sfârșit, legea interzice declanșarea procedurii suspendării în perioada vacanțelor universitare.

Eficiența juridică a acestor prevederi, care reprezintă o garanție pentru respectarea drepturilor persoanei revocate sau suspendate din funcție, nu poate fi asigurată decât în măsura în care legalitatea procedurii este susceptibilă de a fi supusă controlului instanțelor de judecată. Așa fiind, imposibilitatea contestării acestor proceduri, prevăzută de

art. 123 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 , reprezintă, din această perspectivă, o evidentă încălcare a accesului la justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Popovici în Dosarul nr. 5.208/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile

art. 123 alin. (5) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic sunt neconstituționale în măsura în care împiedică accesul la justiție pentru încălcări de ordin procedural.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.