Decizia nr. 627/2011

Articolul 11

alin. (1) din Legea nr. 213/1998 : "Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;

c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.";

-

Articolul 5

din Legea nr. 18/1991 : "(1) Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

(3) Terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național.";

-

Articolul 120

alin. (2) din Legea nr. 215/2001 : "Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.";

- Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității

art. 11 din Legea nr. 213/1998

s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 143 din 10 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003, statuând că prevederile legale criticate stabilesc regimul proprietății publice, dezvoltând și precizând conținutul dispoziției art. 136 alin. (4) din Constituție, potrivit căreia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile".

În temeiul acestui principiu constituțional, dezvoltat prin prevederile

art. 11 din Legea nr. 213/1998 , bunurile care fac obiect al proprietății publice sunt scoase din circuitul civil general. Or, este evident că inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluția interdicției înstrăinării lor, ci, ca o consecință, și imposibilitatea dobândirii acestora de către terți prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege. Curtea a reținut că nu este restrâns dreptul la intentarea unei acțiuni în revendicare, ci se statuează asupra regimului proprietății statului privind bunurile ce fac obiectul domeniului public, o dată ce acestea au fost astfel declarate și încadrate. În aceste condiții nu este încălcat nici accesul la justiție al celor interesați, principiu prevăzut de art. 21 din Constituție, și nici principiul constituțional al egalității în drepturi.

De altfel, Curtea observă că obiectul cauzei de față îl constituie o acțiune în revendicare a unui teren. Or, sub acest aspect,

Legea fondului funciar nr. 18/1991

a stabilit, la art. 5 alin. (1), că "Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații [... ]", iar la alin. (2) al aceluiași articol s-a prevăzut că "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public". În același sens sunt și prevederile

art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , potrivit cărora "Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile".

De asemenea, prin

Decizia nr. 61 din 31 martie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 23 iulie 1998, Curtea a reținut că

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991

enumeră bunurile obiect exclusiv al proprietății publice. Așa fiind, bunurile proprietate publică nu au același regim juridic cu cel al bunurilor proprietate privată, deoarece unele sunt enumerate la art. 136 alin. (3) din Constituție, iar altele sunt stabilite de lege, fie tot prin enumerare, fie prin precizarea unui criteriu cu ajutorul căruia ele să se poată determina, și anume cel al unității publice.

În ceea ce privește art. 480 din Codul civil, Curtea a statuat în jurisprudența sa că acest text de lege este constituțional. Astfel, prevederile criticate dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii.

Soluțiile pronunțate în deciziile menționate, precum și considerentele pe care acestea s-au bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ,

art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

a administrației publice locale, precum și a celor ale art. 480 din Codul civil, excepție ridicată de Marin Petru Coveianu în Dosarul nr. 2.237/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.