Decizia nr. 61/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Anisoara Sandu-Dragu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a

art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 *), invocată de Opran Vlad în Dosarul nr. 1.130 C/R/1997 al Curții de Apel Brașov.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 1998 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 31 martie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 1997 Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 18/1991 , invocată de Opran Vlad în Dosarul nr. 1.130 C/R/1997 al Curții de Apel Brașov.

-------------

este republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 1998.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile primei teze a

art. 5 din Legea nr. 18/1991 , conform cărora aparțin domeniului public "terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public", nu fac distincție între "terenurile deținute de stat cu titlu și cele deținute de acesta fără titlu".

În susținerea excepției de neconstituționalitate invocate autorul considera ca textul atacat permite o "adevarata naționalizare", în situația în care statul deține, fără titlu, un teren pe care sunt amplasate construcții de interes public, ceea ce, se apreciază, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 11, art. 20, art. 21, art. 41 alin. (1), (2), (3), (5) și (7), art. 42 și ale art. 135 din Constituție.

De asemenea, se arata ca dispoziția legală contestată încalcă, din aceleași ratiuni, art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța apreciază ca aceasta este neîntemeiată.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate s-au cerut, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, susține ca

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991

este constituțional, deoarece, nefacand distincție între terenurile deținute de stat cu titlu și cele deținute fără titlu, nu se poate susține ca textul ar conduce la includerea în domeniul public a unor terenuri preluate abuziv de către stat de unitățile administrativ-teritoriale. De altfel, se susține în continuare, o astfel de distincție nici nu era necesar să se facă, înțelegandu-se că nu poate fi vorba decât de terenuri care aparțin legal statului sau unităților administrativ-teritoriale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

Legii nr. 18/1991 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției cu care a fost legal sesizată.