Decizia nr. 1350/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Universitatea "Bioterra" din București în Dosarul nr. 14.786/299/2008 (366/2010) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului nr. 4.531D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că în motivarea acesteia nu au fost aduse argumente care să justifice reconsiderarea jurisprudenței deja existente în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.786/299/2008 (366/2010), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Universitatea "Bioterra" din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de autorizare a desființării unor lucrări de construcții, aflată în stadiul procesual al recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că măsura desființării construcțiilor poate fi considerată o expropriere, care, contrar art. 44 alin. (3) din Constituție, se face în acest caz fără vreo despăgubire dreaptă și prealabilă.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că scopul instituirii obligației de obținere a autorizației de construcție îl reprezintă prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare, activitatea de edificare sau de desființare a construcțiilor de orice natură fiind necesar să se supună rigorilor legii. Arată că exproprierea presupune schimbarea regimului juridic al imobilului respectiv, ca efect al declarării de utilitate publică a imobilului expropriat, și transferul proprietății în folosul expropriatorului, astfel că cele două texte au în vedere domenii diferite.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul conținut:

- Art.32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: (...)

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 44 alin. (3), potrivit căruia "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat constituționalitatea textului de lege criticat, reținând, prin

Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general și interesul privat al cetățenilor. Curtea a statuat că nu se poate susține că prin desființarea unei construcții nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanță judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări și administra probe, este consecința nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv. Totodată, prin

Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, Curtea a reținut că prevederile legale criticate nu operează nicidecum un transfer de proprietate, astfel încât nu se pune problema unei exproprieri.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Universitatea "Bioterra" din București în Dosarul nr. 14.786/299/2008 (366/2010) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.