Decizia nr. 1516/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 146 și art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Schutz, Ion Dascălu și Corneliu Popa în Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 214D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal partea Mihai Ciobanu, precum și reprezentantul părții Societatea Comercială "Electrocentrale" - S.A. din Oradea, în persoana doamnei avocat Nicoleta Negrea din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții Societatea Comercială "Electrocentrale" - S.A din Oradea, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

De asemenea, partea Mihai Ciobanu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.813/111/2007, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 146 și art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepție ridicată de Maria Schutz, Ion Dascălu și Corneliu Popa într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond, în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal și în care s-au efectuat înregistrări în temeiul art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Corneliu Popa susține că prevederile art. 146 și art. 215 alin. 5 din Codul penal contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) și (12) referitor la prezumția de nevinovăție și la principiul legalității pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora și art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece condiționarea incriminării de cuantumul unui prejudiciu eventual pune în mare pericol însuși dreptul la un proces echitabil, având în vedere că atât existența prejudiciului, cât și cuantumul acestuia sunt chestiuni care nu pot fi stabilite decât printr-o hotărâre judecătorească definitivă, inculpatul aflându-se pe tot parcursul procesului penal sub protecția prezumției de nevinovăție.

Autorii Maria Schutz și Ion Dascălu susțin că prevederile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale ale art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, art. 28 referitor la Secretul corespondenței, art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la respectarea vieții private și de familie, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente și înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.

Tribunalul Bihor - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală - Condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectuează interceptarea și înregistrarea, Certificarea înregistrărilor, Alte înregistrări, Înregistrările de imagini și Verificarea mijloacelor de probă și dispozițiile art. 215 alin. 5 din Codul penal - Înșelăciunea și art. 146 din Codul penal - Consecințe deosebit de grave.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) și (12) referitor la prezumția de nevinovăție și la principiul legalității pedepsei, art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, art. 28 referitor la Secretul corespondenței, art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege și art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 252 din 17 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011,

Deciziei nr. 1.373 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011 și

Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală, statuând că interceptările și înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit alin. (3) al

art. 2 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]", sens în care numai instanțele de judecată de drept comun sunt singurele competente să hotărască asupra incidenței textelor contestate într-un anumit moment procesual.

De asemenea, Curtea a mai statuat că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 28 și 53, deoarece înseși textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenței nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucției penale. Astfel, societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenințări și de a supraveghea elementele subversive ce acționează pe teritoriul lor. Așa fiind, asemenea dispoziții legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozițiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituționalitate, sens în care a reținut că nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții legale în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale.

În plus, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României (2), paragraful 82. Astfel, după ce a reținut existența unei încălcări a art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislația în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de

Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale și

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi) există numeroase garanții în materie de interceptare și de transcriere a comunicațiilor, de arhivare a datelor pertinente și de distrugere a celor nepertinente. Așa fiind, dispozițiile legale criticate oferă protecție împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viață privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înțeles univoc.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 215 alin. 5 din Codul penal, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 296 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal, statuând că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămurește înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave". Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni.

Din verificările efectuate, Curtea constată că

Decizia nr. 296/2010

a fost pronunțată ca urmare a sesizării prin încheierea din 9 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală, deci în aceeași cauză cu cea prezentă. La acea dată excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect dispozițiile art. 300 din Codul de procedură penală, art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal,

art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor

art. 80-88 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Maria I. Schutz, Corneliu C. Popa, Mihai I. Ciobanu și Ion M. Dascălu. Potrivit încheierii de sesizare din 9 aprilie 2009 rezultă că avocatul Sava Ion, în calitate de apărător al inculpatului Corneliu C. Popa, fără a depune note scrise a considerat că excepțiile de neconstituționalitate sunt fondate (deci inclusiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal invocată și în prezenta cauză), sens în care a susținut că se impune sesizarea instanței de contencios constituțional. Pe cale de consecință, potrivit dispozitivului acelei încheieri pronunțate în Dosarul nr. 5.813/111/2007, Curtea Constituțională a fost sesizată de Tribunalul Bihor - Secția penală cu toate excepțiile invocate de Maria I. Schutz, Corneliu C. Popa, Mihai I. Ciobanu și Ion M. Dascălu.

Așa fiind, Curtea Constituțională constată că, urmare autorității de lucru judecat, prezenta excepție este inadmisibilă, deoarece are același obiect (respectiv art. 215 alin. 5 raportat la art. 146 din Codul penal), a fost invocată în același dosar al aceleiași instanțe (respectiv Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală) și a fost ridicată de același autor (respectiv Corneliu Popa).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Schutz și Ion Dascălu în Dosarul nr. 5.813/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepție ridicată de Corneliu Popa în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.