Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1671/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 și art. 725 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
15 decembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 118 din 23 februarie 2010
Citat de
5 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 8.974 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 și art. 725 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Grigore Ilie și de Irina Ilie în Dosarul nr. 3.514/301/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autori, domnul avocat Nicolae Stroian, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.514/301/2006, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 282^1 și art. 725 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Grigore Ilie și de Irina Ilie într-un dosar având ca obiect o acțiune pentru anularea unor acte.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii consideră că prevederile criticate încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Autorii sunt nemulțumiți de faptul că textul legal prevede o limită valorică în funcție de care sentința este atacabilă cu apel sau cu recurs, aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul lor un capăt de cerere este evaluabil în bani, iar altul nu. În continuare, autorii arată că, dacă se compară prevederile art. 282^1 cu cele ale art. 725 alin. 4, apare o confuzie evidentă. În concluzie, autorii arată că le este încălcat dreptul la apărare, acesta trebuind să fie un drept real, și nu teoretic. De asemenea, ei mai consideră că dispoziția art. 282^1 este neconstituțională, întrucât îi privează de dreptul la apărare, având în vedere că textul nu mai prevede dreptul la apel.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă nu și-a exprimat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 282^1 și art. 725 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, prevederi ce au următorul conținut:

- Art. 282^1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100 de mii de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.";

- Art. 725 alin. 1, 2 și 4: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile. [...]

Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție privind liberul acces la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 282^1 și art. 725 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, constatând că sunt constituționale. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă.

Cu privire la dispozițiile art. 725 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, statuând că aceste dispoziții legale instituie regula de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeași instanță putând fi învestită cu soluționarea a două căi de atac în aceeași cauză, ceea ce nu relevă însă niciun fine de neconstituționalitate.

Referitor la dispozițiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 141 din 15 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 13 iunie 2005, când a constatat că principiul aplicării imediate a normei procesuale este de sorginte legală, iar nu constituțională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situații particulare, așa cum a procedat și în prezenta cauză, fără ca o atare soluție să poată fi calificată ca neconstituțională.

Mai mult decât atât, în această materie aplicarea imediată a legii noi, în măsura în care s-ar referi și la hotărâri anterior pronunțate, care astfel ar fi supuse căilor de atac potrivit noii reglementări sau sustrase incidenței unei căi de atac prevăzute de reglementarea în vigoare la data pronunțării lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioară, ar avea caracter retroactiv și, deci, neconstituțional.

Pentru evitarea acestei consecințe negative, legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generală a aplicării imediate a normei procedurale, soluția supraviețuirii legii vechi, care, deși abrogată, continuă să guverneze regimul juridic al căilor de atac ce urmează a fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate sub imperiul ei, soluție pe care Constituția nu o prohibește.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluțiile, cât și motivarea acestor decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 și art. 725 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Grigore Ilie și de Irina Ilie în Dosarul nr. 3.514/301/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.