Decizia nr. 87/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 178/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 6.811D/2009.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 6.931D/2009-nr. 6.944D/2009, nr. 6.955d/2009-nr. 6.975D/2009 și nr. 7.068D/2009 - nr. 7.073D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 și nr. 3.955/87/2007 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 și nr. 6.081/100/2008 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 și nr. 6.171/111/2008 ale Tribunalului Bihor - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 6.811D/2010, nr. 6.931D/2009-nr. 6.944D/2009, nr. 6.955D/2009-nr. 6.975D/2009 și nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 6.931D/2009 - nr. 6.944D/2009, nr. 6.955D/2009-nr. 6.975D/2009 și nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009 la Dosarul nr. 6.811D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că aspectele invocate de autorul excepției reprezintă probleme de aplicare a legii, care nu sunt de competența instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 178/121/2009, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din 26 și 28 august 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 și nr. 3.955/87/2007, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din 30 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 și nr. 6.081/100/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din 15 mai 2009 și 5 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 și nr. 6.171/111/2008, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

În toate aceste dosare, excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" S.A. din București cu prilejul soluționării unor acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, care prevede că orice dispoziție contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în spețele sale, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are

Legea nr. 168/1999

față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul excepției o consideră esențială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unιdic contra Franței-2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României-2009), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudență neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008). În plus față de acestea, autorul excepției amintește că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor

Legii nr. 24/2000

prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligație căreia trebuie să se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Galați - Secția civilă, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și Tribunalul Bihor - Secția civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispoziții contrare."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilește domeniul de reglementare al legii și art. 79 alin. (1) referitor la atribuțiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, Curtea constată că a mai examinat aceleași critici, formulate de același autor, și cu alte prilejuri. În acest sens, poate fi amintită

Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, prin care Curtea a respins ca fiind inadmisibilă critica de neconstituționalitate a textului de lege amintit, întrucât aspectele invocate de autorul excepției puneau în discuție probleme de aplicare a legii și de legiferare, care nu intră în competența instanței de contencios constituțional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 178/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția civilă, în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3.310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2.458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 și nr. 3.955/87/2007 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 și nr. 6.081/100/2008 ale Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 și 6.171/111/2008 ale Tribunalului Bihor - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.