Decizia nr. 627/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 404^1 și 404^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Burlacu și Ștefan Burlacu în Dosarul nr. 3.938/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 96D/2009 a fost depusă o cerere din partea autorilor excepției prin care solicită Curții Constituționale acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate.

Deliberând, Curtea Constituțională respinge cererea de amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător având suficient timp de la data invocării excepției, 15 octombrie 2008, până în prezent.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.938/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 404^1 și 404^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Burlacu și Ștefan Burlacu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă principiile accesului liber la justiție și al garantării proprietății private în măsura în care permit întoarcerea executării silite, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, nefăcând nicio distincție în ceea ce îi privește pe cumpărătorii de bună-credință. Mai mult, întrucât aceștia nu au fost părți în procesul în care urmăritorul a obținut constatarea nulității absolute a contractului de împrumut cu garanție imobiliară, se află în imposibilitate de a se apăra în acțiunea de întoarcere a executării, împrejurare ce este de natură a aduce atingere dreptului la apărare prevăzut de Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază excepția ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 404^1 și 404^2 din Codul de procedură civilă, dispoziții referitoare la întoarcerea executării silite:

- Art. 404^1: "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.

În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449.";

- Art. 404^2: "În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16, art. 21 și art. 44.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 467 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004, a reținut că "dispozițiile art. 404^1 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în care a fost desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită. Desființarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanța judecătorească, în urma examinării temeiniciei și legalității lor. La soluționarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanțele judecătorești sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptățit să obțină restituirea bunului ori a valorii luate prin executarea silită. În această privință, art. 404^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că "Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit". Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiție valorificarea creanțelor sale și, la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul și orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în justiție, titlul executoriu și executarea silită însăși."

Pe de altă parte, în jurisprudența sa, prin

Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a reținut că "procedura contestației la executare asigură garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a însăși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia".

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 404^1 și 404^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Burlacu și Ștefan Burlacu în Dosarul nr. 3.938/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.