Decizia nr. 658/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și

art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Milici în Dosarul nr. 4.167/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că prevederile art. 16 din Constituție se referă la egalitatea dintre cetățeni, iar nu și la egalitatea dintre aceștia și autoritățile de stat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.167/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 pct. 6 și

art. 213 pct. 3 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Milici în cauza având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât obligă fiecare persoană fizică să contribuie la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă aceasta dorește sau nu să beneficieze de serviciile medicale oferite. Se apreciază că statul este cel care trebuie să garanteze dreptul la ocrotirea sănătății, ceea ce înseamnă că un atare drept naște obligații pozitive numai în sarcina statului, nu și a beneficiarului dreptului. Totodată, orice persoană fizică are dreptul de a dispune de ea însăși, astfel că ea trebuie să fie în măsură să hotărască dacă contribuie, fie la un fond public sau privat de sănătate, fie să își asume riscul de a nu contribui la niciun fond de sănătate.

În aceste condiții, se consideră că este abuzivă și discriminatorie obligarea persoanelor care desfășoară o activitate privată de a contribui la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, o dată prin redistribuirea contribuțiilor lor prin taxe și impozite la achitarea unor sume de bani necesare asigurării de sănătate a salariaților din sectorul bugetar și a doua oară prin contribuția plătită direct la fondul în cauză.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3) lit. e) și

art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de judecată, în mod eronat, a reținut ca obiect al excepției dispozițiile art. 208 pct. 6 și

art. 213 pct. 3 din Legea nr. 95/2006 . Astfel, potrivit jurisprudenței sale, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la excepția de neconstituționalitate a acelor dispoziții legale pe care autorul excepției le critică, și anume art. 208 alin. (3) lit. e) și

art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , texte care au următorul cuprins:

- Art. 208 alin. (3) lit. e): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: [...]

e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.";

- Art. 215 alin. (3): "Prevederile alin. (1) și (2) [cu privire la obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate - s.n.] se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind caracterul statului, respectiv obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 26 alin. (2) privind viața intimă, familială și privată și ale art. 56 alin. (1) și (3) privind contribuțiile financiare. De asemenea, implicit, din motivarea excepției rezultă că autorul acesteia înțelege să invoce în susținerea ei și prevederile art. 34 din Constituție privind dreptul la ocrotirea sănătății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat că "obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Rezultă că dispozițiile

art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 95/2006

reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor".

Prin aceeași decizie, Curtea a mai stabilit că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului". Curtea Constituțională, în același sens, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007.

Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele de mai sus, Curtea reține că însuși caracterul de stat social, atribuit României prin textul art. 1 alin. (3) din Constituție, este o rațiune suficientă pentru a impune o contribuție obligatorie la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, prin aceasta asigurându-se atât ocrotirea sănătății celor cu venituri mai mari, cât și acelora care au venituri mici. De asemenea, nu se poate susține că plata unei contribuții la fondul menționat este de natură să încalce viața intimă, familială și privată a persoanei, din moment ce în cauză se pun probleme ce țin de asigurarea unui sistem de furnizare a unor servicii medicale de care beneficiază toate persoanele. Ca atare, obligația pozitivă a statului este de a crea un atare sistem contributiv susținut prin contribuțiile asiguraților, fără să intervină în niciun fel în desfășurarea vieții lor private.

Inexistența vreunei contrarietăți între textele legale criticate și Constituție echivalează cu respectarea întru totul a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

În consecință, excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și

art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Milici în Dosarul nr. 4.167/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.