Decizia nr. 1101/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Compania Națională "Poșta Română" - S.A. în Dosarul nr. 6.841/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde partea Daniela Ionela Solcan, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepției și menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.841/110/2007, Tribunalul Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Compania Națională "Poșta Română" - S.A. într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației ce vizează o decizie de concediere și reintegrarea angajatului în funcția anterior deținută.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat conduce la imixtiuni în administrarea fondului de comerț ce se află în proprietatea exclusivă a societății angajatoare, fond asupra căruia numai aceasta poate dispune liber. Se mai arată că textul

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

este neconstituțional și pentru că instanța de judecată, în cazul în care constată caracterul nelegal al măsurii concedierii, nu are niciun fel de posibilitate să analizeze oportunitatea reintegrării, aceasta operând ope legis. Se mai susține că reintegrarea ar trebui să opereze numai în cazuri excepționale, și nu și în cazurile în care anularea deciziei de concediere a fost dispusă pentru un motiv pur formal sau procedural.

Tribunalul Bacău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:

"(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 269 din 12 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, și

Decizia nr. 1.230 din 20 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 14 februarie 2008, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul muncii, a statuat că repunerea părților în situația anterioară nu lezează în niciun mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii părților în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la muncă.

De asemenea, Curtea a mai statuat că prevederile art. 45 din Constituție nu îl îndreptățesc pe angajatorul agent economic să acționeze în mod arbitrar, nesocotind dispozițiile legale referitoare la angajarea și concedierea personalului.

Pentru aceleași argumente, Curtea a stabilit că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 57 din Constituție, referitoare la obligația exercitării drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și a libertăților altora.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate prin deciziile menționate, Curtea reține faptul că instanța de judecată se pronunță asupra aspectelor de temeinicie și legalitate a deciziilor de concediere și dispune măsura reintegrării în măsura în care este posibil la solicitarea salariatului în cazul anulării măsurii concedierii, fără a analiza oportunitatea acestei măsuri. Analiza oportunității măsurii excedează controlului judiciar și este irelevantă în raport cu efectele anulării măsurii concedierii. Mai mult, încetarea raporturilor de muncă nu poate fi guvernată de factori subiectivi pe care i-ar putea invoca angajatorul. Totodată, nu se poate susține ca în materie de muncă anularea unei măsuri să nu repună părțile în situația inițială. În caz contrar, nulitatea măsurii concedierii ar îndreptăți salariatul numai la plata unor sume de bani și s-ar deschide posibilitatea angajatorului de a concedia oricând o persoană, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a reveni pe postul anterior ocupat.

În consecință, Curtea constată că textul legal criticat nu contravine nici prevederilor art. 124 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Compania Națională "Poșta Română" - S.A. în Dosarul nr. 6.841/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.