Decizia nr. 1230/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 și

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rio Bucovina" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 38.040/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, reprezentat de Raluca Pășcuț, și partea Mihaela Gorodin.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate încalcă accesul liber la justiție și aduc atingere dreptului de proprietate al angajatorului.

Partea Mihaela Gorodin solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 38.040/3/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 și

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Rio Bucovina" - S.R.L. din București cu prilejul soluționării contestației formulate de Mihaela Gorodin împotriva deciziei de concediere emise de autorul excepției.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că art. 77 din Codul muncii este contrar prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât îngrădește dreptul angajatorului de a invoca în apărarea poziției sale și a intereselor sale legitime și alte motive decât cele enumerate în decizia de concediere. De asemenea, consideră că art. 78 alin. (2) din Codul muncii, referitor la obligarea, prin hotărârea instanței de judecată, ca angajatorul să pună la dispoziția angajatului concediat funcția deținută anterior, aduce atingere dreptului de proprietate privată și principiului libertății economice, precum și prevederilor art. 57 din Constituție referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că posibilitatea invocării de către angajator a unor noi motive, altele decât cele cuprinse în decizia de concediere, ar încălca principiul judecării cu prioritate a litigiilor de muncă. De asemenea, arată că repunerea părților în situația anterioară reprezintă finalitatea judecății pentru salariat, iar dacă acesta nu și-ar primi drepturile bănești, ca și cum măsura nelegală a concedierii nu ar fi existat, atunci judecata ar fi lipsită de finalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că art. 77 din Codul muncii reprezintă norme de procedură în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora stabilirea procedurii de judecată intră în competența exclusivă a legiuitorului, precum și cu art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacră exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă și protecția socială a salariaților. De asemenea, arată că fără dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii nu s-ar asigura repararea prejudiciului salariatului constând în atingerea exercițiului dreptului la muncă și nici stabilitatea raporturilor juridice de muncă, în considerarea specificității acestora. În sfârșit, arată că libertatea economică nu poate constitui fundament al încălcării dispozițiilor legale ce reglementează concedierea personalului.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

- Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

- Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 77 și

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 77: "În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.";

- Art. 78 alin. (2): "La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale: art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică și art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 378 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 din Codul muncii, reținând că "acestea constituie norme de procedură, determinând limitele examinării legalității și temeiniciei deciziei de concediere, respectiv mijloacele procedurale pe care le pot folosi părțile în dovedirea susținerilor lor.

Aceste dispoziții legale se află însă în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, conform cărora stabilirea procedurii de judecată intră în competența exclusivă a legiuitorului. Astfel, în cazul conflictelor de muncă, determinate de concedierea angajaților, instanța judecătorească va examina legalitatea și temeinicia deciziei de concediere în raport cu motivele de fapt și de drept precizate de angajator în acea decizie, față de care salariatul și-a pregătit și formulat apărările. Ca atare, orice alte motive de fapt și de drept invocate ulterior nu pot influența legalitatea și temeinicia deciziei contestate, care se raportează la momentul emiterii deciziei."

Prin

Decizia nr. 269 din 12 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 78 alin. (2) din Codul muncii, a statuat că "repunerea părților în situația anterioară nu lezează în niciun mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii părților în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la muncă.

În ceea ce privește art. 45 din Constituție, acesta garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii. Curtea reține însă că aceste prevederi constituționale nu îl îndreptățesc pe angajator, proprietar al unei firme, să acționeze în mod arbitrar, nesocotind dispozițiile legale referitoare la organizarea și funcționarea firmei respective, inclusiv cele referitoare la angajarea și concedierea personalului.

Pentru aceleași argumente, nu poate fi reținută nici critica autorului excepției privind încălcarea prevederilor art. 57 din Constituție, referitoare la obligația exercitării drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și a libertăților altora."

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 și

art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rio Bucovina" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 38.040/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2007.