Decizia nr. 1223/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 194/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind regimul străinilor în România
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Gurpreet Singh în Dosarul nr. 2.414/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat de limba engleză, doamna Elena Andrei.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.812D/2009 și nr. 1.813D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Rehmani Rehman Khaleel în Dosarul nr. 3.579/2/2009, respectiv de Khazar Imran Ahmed în Dosarul nr. 3.580/2/2009, ambele ale aceleiași instanțe de judecată.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă același interpret de limba engleză, doamna Elena Andrei.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.989D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în Dosarul nr. 2.759/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat de limba arabă, domnul Dalati Bassam.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.989D/2009, nr. 1.813D/2009 și nr. 1.812D/2009 la Dosarul nr. 1.386D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, indicând, în acest sens,
deciziile nr. 714/2009
și nr. 519/2009 ale Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2009, 23 aprilie 2009 și 31 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009 și nr. 3.580/2/2009, respectiv Dosarul nr. 2.759/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România.
Excepțiile au fost ridicate de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed și de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în cauze de contencios administrativ privind prelungirea măsurii de luare în custodie publică.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, prin limitarea duratei procedurii, precum și datorită faptului că soluția prelungirii custodiei publice este impusă instanței de judecată prin lege. Se arată că procedura prevăzută de
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
exceptează Oficiul Român pentru Imigrări de la plata taxei de timbru pentru acțiunea introdusă împotriva străinului, cu încălcarea principiului egalității părților în procesul civil, iar garanțiile procesuale specifice procesului echitabil și adaptate, în cazul de față, la calitatea de cetățeni străini a pârâților nu sunt respectate, deoarece "nu li se acordă un translator în limba maternă, nu li se admit probe în apărare, de cele mai multe ori nu li se admite nici cererea de angajare a unui apărător", instanța hotărând doar în raport cu motivele arătate de reclamantă. Se mai susține că măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni este excesivă, deoarece chiar și în procesele penale măsura arestării se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe perioada cât străinul se află în centrul de cazare, instanța de judecată nu poate controla modalitatea în care Oficiul Român pentru Imigrări ia măsurile necesare pentru returnarea acestuia - hotărârea de prelungire a duratei de luare în custodie publică este irevocabilă -, străinilor nu li se aduce la cunoștință, în limba pe care o înțeleg, motivele principale care au condus la luarea acestei măsuri și nici drepturile și obligațiile pe care le au în timpul șederii, sunt lipsiți de asistență juridică și nici nu au posibilitatea de a face propriile demersuri pentru a părăsi țara.
În sfârșit, se mai susține că textul legal criticat este lipsit de claritate și precizie, astfel că nu îndeplinește criteriile de calitate specifice normei juridice, indicate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Reckvenyi împotriva Ungariei, 1999), și nici nu respectă garanțiile impuse de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Wassink împotriva Olandei, 1990, Cauza Benham împotriva Marii Britanii, 1996, Cauza Quinn împotriva Franței, 1995, Cauza Chahal împotriva Marii Britanii, 1996).
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 1.386D/2009, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
nu aduc atingere liberului acces la justiție, dreptului la apărare sau independenței judecătorilor, deoarece măsura prelungirii duratei de luare în custodie publică este dispusă de instanță, în cadrul unui proces în care părțile beneficiază de toate garanțiile specifice unui proces echitabil. Cât privește invocarea art. 1 alin. (4) din Constituție, Guvernul apreciază că aceste norme, referitoare la principiul separației puterilor în stat, nu au incidență asupra textului de lege criticat. În legătură cu dreptul la libertate și la siguranță, invocat din prisma art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că măsura prevăzută de dispozițiile atacate nu reprezintă o măsură privativă de libertate, ci una administrativă, de restrângere temporară a dreptului de circulație a persoanelor aflate în ipoteza normelor criticate, și care se justifică din perspectiva condițiilor cuprinse la art. 53 din Constituție pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În fine, textul de lege criticat conține norme suficient de clare și precise încât destinatarul acestora să își poată adapta comportamentul condițiilor cerute de lege și să înțeleagă consecințele nerespectării ei. De altfel, Curtea Constituțională a pronunțat, în aceeași materie, numeroase decizii prin care a constatat constituționalitatea textului criticat în raport cu normele fundamentale invocate și în speța de față.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispozițiile
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
sunt constituționale. Acestea nu conțin norme contrare principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul conținut:
Articolul 97
Luarea în custodie publică a străinilor: "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă."
Autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor, ale art. 21 care garantează accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (1) potrivit cărora libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, ale art. 24 consacrat dreptului la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (3) din Constituție, referitoare la independența judecătorilor. De asemenea, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituție, sunt invocate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la libertate și la siguranță.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România au mai fost examinate în cadrul controlului de constituționalitate. Un exemplu în acest sens sunt
Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, sau
Decizia nr. 519 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 mai 2009, prin care Curtea Constituțională a reținut, pentru argumentele acolo expuse, că textul de lege criticat nu contravine normelor constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză. Prin urmare, pentru identitate de rațiune, aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se impune și în acest dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed și de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009, nr. 3.580/2/2009 și, respectiv, Dosarul nr. 2.759/2/2009 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.