Decizia nr. 1144/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Steluța Carmen Toma în Dosarul nr. 40.912/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că prevederile legale criticate sunt constituționale, legiuitorul fiind în drept să reglementeze norme de procedură și de competență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 40.912/3/2006, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 26/1990 , excepție ridicată de Steluța Carmen Toma în cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentințe prin care s-a respins cererea de radiere a mențiunii privind sediul social.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate, care stabilesc că raporturile dintre părți trebuie soluționate numai pe calea justiției, contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție. Se arată că accesul la justiție este un drept, și nu o obligație a cetățeanului "de a trece prin justiție actele pe care le face pentru a deveni valabile."

Totodată, autorul excepției consideră că prevederile legale criticate încalcă și art. 45 din Constituție, întrucât nu permit exercitarea dreptului cetățeanului de a încheia convențiile pe care le dorește.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă drepturile garantate de Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 25 din Legea nr. 26/1990

sunt constituționale. Se apreciază că aceste prevederi legale constituie norme de procedură a căror reglementare aparține competenței exclusive a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin.(2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 25 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 348/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 12 iulie 2001, și prin cartea II, titlul II,

art. VIII, pct. 23 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, dispoziții care au următorul conținut: (1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului.

(2) Cererea se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerțului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, tribunalului din acel județ.

(3) Tribunalul se pronunță asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și a comerciantului.

(4) Hotărârea judecătorească de soluționare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru părțile prezente, și de la comunicare, pentru părțile lipsă.

(5) Oficiul registrului comerțului va efectua radierea și va publică hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părții care a introdus cererea. În acest scop, instanța va comunică oficiului registrului comerțului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu mențiunea rămânerii irevocabile."

Autorul excepției susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 45 referitor la libertatea economică

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 26/1990

instituie dreptul persoanelor fizice sau juridice, prejudiciate ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului, să ceară radierea înregistrării păgubitoare. Radierea poate fi cerută însă numai în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea. Totodată, dispozițiile legale prevăd și posibilitatea ca hotărârea judecătorească de soluționare a cererii de radiere să fie atacată cu recurs.

Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea constată că acestea prevăd, în mod evident, tocmai dreptul persoanelor prejudiciate printr-o înregistrare păgubitoare în registrul comerțului, menționate în textul de lege, de a se adresa instanței de judecată, precum și posibilitatea folosirii unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești de soluționare a cererii, fiind astfel respectat principiul constituțional al accesului la justiție. Condiționarea dreptului de a cere radierea înregistrării de desființarea prin hotărâri judecătorești irevocabile a actelor care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea nu semnifică nici îngrădirea accesului la justiție și nici "o obligație a cetățeanului de a trece prin justiție actele pe care le face pentru a deveni valabile", cum susține autorul excepției. Această prevedere legală constituie o parte integrantă a modalității în care legiuitorul a dorit să reglementeze

cap. III al Legii nr. 26/1990 , intitulat "Efectuarea înregistrărilor", fiind astfel respectate dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin invocarea art. 45 din Constituție, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece scopul reglementărilor legale, ca de altfel al întregii legi, este tocmai garantarea, în condițiile prevăzute, a accesului persoanei la o activitate economică și a liberei inițiative, iar nu îngrădirea acestui drept fundamental.

Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 26/1990

prin

Decizia nr. 241 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 5 mai 2006, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej, a constatat că prevederile legale criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcționarea societăților comerciale în condiții de legalitate, fără să conțină dispoziții de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiție ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Steluța Carmen Toma în Dosarul nr. 40.912/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2007.