Decizia nr. 341/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală și de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorii Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat și Nicolae Sbarcea au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.677D/2007 și nr. 1.846D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.846D/2007 la Dosarul nr. 1.677D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 noiembrie 2007 și 29 noiembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 4.267/333/2007 și nr. 1.428/42/2007, Curtea de Apel Iași - Secția penală și Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^10 alin. 2^1 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 385^10 , în integralitatea sa, din același cod.

Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat și Nicolae Sbarcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece creează unele discriminări, dar nu a arătat în concret în ce constau acestea.

Curtea de Apel Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este singura autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură cu eventuale derogări sau excepții, dacă acestea nu contravin unor dispoziții sau principii constituționale. De altfel, prevederile legale criticate se aplică tuturor părților din procesul penal, fără nicio discriminare. Este firesc ca, pentru asigurarea unei bune desfășurări a justiției, motivele de recurs să fie depuse într-un termen rezonabil, pentru ca și celelalte părți să le cunoască și să aibă timp pentru pregătirea apărării lor.

Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea în textul de lege a unei obligații valabile pentru toate persoanele care declară recurs într-o cauză penală, de a-și motiva în scris cererea într-un anumit termen, nu contravine principiului egalității în fața legii. De asemenea, nu se încalcă nici dreptul la apărare, întrucât în alin. 2^1 al articolului criticat se prevede că, și în situația în care nu se respectă obligația de motivare în scris a cererii de recurs, instanța trebuie să ia în considerare, din oficiu, cazurile de casare potrivit art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare. Totodată nu este îngrădit nici dreptul părților la apărare, acestea fiind libere să-și valorifice pretențiile și de a dovedi netemeinicia pretențiilor părții adverse.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^10 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Motivarea recursului, care au următorul conținut:

"Recursul trebuie motivat.

Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. 1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.

Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3, când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 355 din 23 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, și

Decizia nr. 710 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu acele ocazii s-a statuat că asigurarea bunei desfășurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca și celelalte părți să le cunoască și să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere.

De asemenea, toate cerințele legale prevăzute de text se aplică deopotrivă tuturor părților procesului penal, cadru în care acestea își pot exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formulează motivele de recurs. De altfel, dreptul părții de a formula recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța judecătorească se realizează, sub toate aspectele, în condițiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constituție. Așa fiind, invocarea încălcării art. 16 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi și dreptul la apărare în situațiile prevăzute de textul legal este lipsită de temei.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză cu privire la art. 385^10 din Codul de procedură penală în integralitatea sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală și de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.