Decizia nr. 965/2008

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Emilia Eugenia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin avocat din cadrul Baroului Arad, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind partea Mariana Stan, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției care solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.247/59/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Emilia Eugenia Morariu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece persoanele având o anumită calitate - în speță cea de notar - sunt private de calea de atac a apelului, cale de atac devolutivă ce nu limitează drepturile procesuale ale celui judecat în a formula cereri și probe noi, așa cum limitează dispozițiile aplicabile căii de atac a recursului. Se arată că, potrivit normelor criticate, indiferent de infracțiunea de care este acuzat notarul public, acesta este judecat în primă instanță de curtea de apel, competența în acest caz fiind după calitatea persoanei, iar nu după gravitatea infracțiunii, spre deosebire de alte persoane, în cazul cărora competența se stabilește în funcție de gravitatea faptei săvârșite, ceea ce este în contradicție cu normele constituționale și convenționale invocate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât nu încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil și nici normele constituționale privind folosirea căilor de atac. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, potrivit cărora:

"Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 126 alin. (2) potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 pararagraful 1, art. 13, 14, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării, interzicerea abuzului de drept și, respectiv, limitarea folosirii restrângerii drepturilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002,

Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003,

Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, și

Decizia nr. 138 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, că prevederile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Referitor la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

De asemenea, Curtea a mai reținut că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de curțile de apel. Totodată, textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție (judecata în primă instanță și judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Emilia Eugenia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2008.