Decizia nr. 72/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Păltânea în Dosarul nr. 96/2006 al Curții Militare de Apel.

La apelul nominal lipsește Corneliu Păltânea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției a depus la dosar o cerere de renunțare la judecarea cauzei.

Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, în temeiul

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Curtea, având în vedere

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...]", respinge cererea de renunțare la judecarea cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 iulie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 96/2006, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Păltânea în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, din analiza logică, gramaticală și sistematică a normelor ce guvernează incompatibilitatea, abținerea și recuzarea și a dispozițiilor ce guvernează regimul căilor de atac, "rezultă cu claritate că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare face parte din categoria încheierilor care pot fi atacate cu recurs separat, care se judecă imediat". Se apreciază că "interpretarea dată de unele instanțe judecătorești în sensul că încheierea respectivă poate fi atacată cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, adică după ce magistratul împotriva căruia a fost formulată cererea de recuzare soluționează cauza, este în mod evident abuzivă și vizează îngrădirea dreptului persoanei la o cale efectivă de atac". Ca urmare, se arată că "situația juridică ce se configurează și pe care doar Curtea Constituțională o poate împiedica este aceea că cetățenii cărora li se respinge cererea de recuzare formulată împotriva unui magistrat sunt privați de exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a dispus astfel. În acest fel, analiza cererii de recuzare se face într-un singur grad de jurisdicție, mai mult decât atât, cel chemat să se pronunțe asupra cererii de recuzare este un magistrat din cadrul aceleiași instanțe cu magistratul recuzat".

Curtea Militară de Apel consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, urmare abrogării alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu mai poate fi atacată separat cu recurs, însă poate fi atacată cu recurs odată cu fondul. Ca urmare, partea nu este lipsită de posibilitatea de a exercita calea de atac împotriva unei asemenea încheieri.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac".

În motivarea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (1) și (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, în acest sens fiind, de exemplu,

Decizia nr. 343 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 10 august 2005, și

Decizia nr. 330 din 11 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003. Prin deciziile menționate Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, dând expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerințelor unui proces echitabil, consacrat de Legea fundamentală și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Păltânea în Dosarul nr. 96/2006 al Curții Militare de Apel.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2007.