Decizia nr. 343/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 5, 6 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 2.053/2004 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 55/2004

și, pe cale de consecința, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

În ceea ce privește dispozițiile art. 52 alin. 5 și 6 din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece nu se aduce atingere prevederilor constituționale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 14 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.053/2004, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 5, 6 și 7 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ion Dumitru în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecata dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca textele legale criticate sunt neconstituționale, fără a arata însă în concret pe ce se fundamentează aceasta sustinere.

Judecătoria Urziceni arata că nu-și poate exprima punctul de vedere cu privire la excepția ridicată, deoarece autorul acesteia nu a dezvoltat nici oral, nici scris motivele de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 52 alin. 5, 6 și 7 din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile constituționale invocate, nici pe cele din Declarația Universala a Drepturilor Omului, întrucât recuzarea nu formează obiectul unui tratat internațional, iar dreptul la recurs separat împotriva încheierilor prin care se rezolva cereri de recuzare nu este un drept al omului care să fie prevăzut în asemenea tratate.

Astfel, potrivit art. 126 și 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și condițiile de exercitare a acestora. în ceea ce privește încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronunțate în cursul procesului, dar prin care nu se soluționează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decât odată cu hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentințele și deciziile. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală ca încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinta sau cu decizia atacată, legiuitorul a acționat în limitele competentei sale, prevăzute prin dispozițiile constituționale evocate mai sus.

Aceasta regula se impune și pentru asigurarea desfășurării procesului penal cu celeritate și într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală este inadmisibila, deoarece aceste prevederi au fost abrogate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 , aprobată prin

Legea nr. 548/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare.

Cat privește art. 52 alin. 5 și 6 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază ca acestea sunt constituționale, întrucât procedura de soluționare a cererii de recuzare ori abținere se aplică față de toate părțile din procesul penal, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, stabilirea faptului ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu este supusă nici unei cai de atac, nu contravine în nici un mod accesului liber la justiție. Dimpotriva, dispozițiile legale criticate contribuie la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și asigura îndeplinirea condițiilor unui proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 5, 6 și 7 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:

"Abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanța trebuie să cuprindă indicarea corecta a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecător și se soluționează de instanța ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când se găsește intemeiata abținerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanța egala în grad cu instanța în fața căreia s-a produs abținerea sau recuzarea." (alin. 5)

"Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac." (alin. 6)

Alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, potrivit căruia se putea ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins recuzarea, a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, după care a fost modificat prin

Legea nr. 159/2004 , iar în final a fost abrogat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiție, precum și dispozițiile art. 7, 8 și 30 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 . Prin urmare, o atare excepție este inadmisibila, deoarece, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare [...]".

Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor art. 52 alin. 5 și 6 din Codul de procedură penală aceasta s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iulie 2004 și, respectiv, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, în cauze în care, de asemenea, se indica încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Prin acele decizii, Curtea a constatat ca textele legale criticate sunt în deplina concordanta cu Legea fundamentală. Astfel, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), ale art. 127 și 129, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Prin urmare, procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplina concordanta cu prevederile fundamentale.

Ca urmare, nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, întrucât dispozițiile legale privitoare la procedura de soluționare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 din Constituție, respectiv de cele ale art. 8 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversarii acestora, corespunzător cerințelor unui proces echitabil.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție și art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, întrucât prevederile legale contestate nu conțin nici un fel de privilegii ori discriminări, acestea aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 2.053/2004 al Judecătoriei Urziceni.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 5 și 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.