Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 584/2007

referitoare la constituționalitatea Legii privind aprobarea Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia

prezumat în vigoare

Data actului
13 iunie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 457 din 6 iulie 2007
Citat de
25 de acte
Citează
9 acte
Structură
0 articole · 20.776 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Aprobat prin 1

  • Decizia nr. 392/2019 5 iunie 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de ur…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Cu Adresa nr. 51/2.403 din 28 mai 2007, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea referitoare la neconstituționalitatea Legii privind aprobarea

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007

pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, formulata de un numar de 62 de deputați, și anume: Gheorghe I. Albu, Roberta Alma C. Anastase, Nicolae N. Bara, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ștefan C. Bardan, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Ionela I. Bruchental-Pop, William Gabriel S. Brânza, Daniel I. Buda, Costica N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Alexandru A. Ciocâlteu, Anca M. Constantinescu, Radu-Catalin Draguș, Stelian N. Duțu, Ionesie P. Ghiorghioni, Ion I. Gonțea, Dan N. Grigore, Monica Maria C. Iacob Ridzi, Traian Constantin A. Igaș, Ilie B. Cristian, Valentin Adrian M. Iliescu, Grațiela Denisa M. Iordache, Radu V. D. Lambrino, Danuț E. Liga, Mircea Man, Marian-Jean J. G. Marinescu, Laurențiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroșeanu, Alexandru E. Mocanu, Petru P. Movila, Dorin-Liviu D. Nistoran, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olarean, Constantin M. Petrea, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Gh. Puzdrea, Cristian I. Radulescu, Marius I. Rogin, Marcel Laurențiu M. Romanescu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Petre Strachinaru, Valeriu I. Tabara, Horia C. Vasioiu, Augustin A. Zegrean, Iustian M.S. Mircea Teodor, Constantin C. Amarie, Eugen A. Bejinariu, Niculae P. Mircovici, Dumitru D. Becșenescu, Dragoș V. Ujeniuc, Mihail M. Sirețeanu, Viorel N. Oancea, Ion I. Stoica, Cornel H. Știrbeț, Vasile I. Pruteanu, Corneliu V. Momanu, Cristian Alexandru R. Boureanu.

Sesizarea a fost formulata în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrata la Curtea Constituțională sub nr. 5.261 din 29 mai 2007 și constituie obiectul Dosarului nr. 791A/2007.

În motivarea sesizarii, se arata ca, prin soluția propusa, legea criticata încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4), potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgența numai în situații extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Or, "niciuna din cele trei condiții prevăzute de textul constituțional nu este îndeplinita". În acest sens, se invoca jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, prin care s-a statuat ca "situația extraordinara" "este justificata de interesul public legat de caracterul anormal și excesiv al unei astfel de situații", măsura putându-se fundamenta "numai pe necesitatea și urgența reglementarii unei situații care, datorita circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public".

De asemenea, se arata ca, prin

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , Curtea Constituțională "a precizat" ca este competența să efectueze controlul de constituționalitate a legilor de aprobare a ordonanțelor de urgența ale Guvernului, în vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentala. Or, în cauza, nici din "motivarea inclusa în corpul ordonanței", nici din "reglementarea în sine" nu reiese "existența unei situații extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata", așa cum prevede art. 115 alin. (4) din Constituție.

În sfârșit, autorii sesizarii arata ca, în sensul deciziilor Curții Constituționale nr. 83 din 19 mai 1998 și nr. 114 din 20 iulie 1999, existența caracterului obiectiv al situației extraordinare "nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurari, este constrâns sa reacționeze prompt pentru apararea unui interes public, pe calea ordonanței de urgența", ci "depinde de necesitatea sau existența unor împrejurari care să justifice cazul excepțional", precum și ca "urgența reglementarii trebuie să rezulte din nota de fundamentare sau din motivele prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare". Așadar, se considera ca "ordonanță de urgență nu este condiționată de posibilitatea utilizarii altor mijloace constituționale, cum ar fi adoptarea inițiativei în procedura legislativa obișnuită".

În consecința, se solicita Curții să constate "neconstituționalitatea Legii privind aprobarea

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007 ", deoarece aceasta nu îndeplinește "niciuna din exigențele Curții Constituționale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicata președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Președintele Camerei Deputaților, cu Adresa nr. 51/2.627 din 8 iunie 2007, a transmis Curții Constituționale punctul sau de vedere, prin care arata ca sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiata și propune respingerea acesteia pentru urmatoarele considerente: termenul de "situație extraordinara" la care se referă art. 115 alin. (4) din Constituție nu are un conținut juridic, nu este definit într-o maniera sau formulare normativa.

Întrucât Constituția nu a oferit o calificare juridica formala a termenului de "situație extraordinara", revine Parlamentului dreptul de a aprecia de fiecare data și în circumstanțe evaluabile dacă Guvernul a respectat sau nu dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Este adevarat ca existența situației extraordinare nu depinde de voința Guvernului. În acest sens,

Decizia nr. 83 din 19 mai 1998

a Curții Constituționale este corecta. Nu este mai puțin adevarat, însa, ca este dreptul Guvernului sa aprecieze dacă o anumita situație, în care se impune recurgerea la reglementarea normativa, are sau nu caracter extraordinar. În aceasta consta și esența delegării legislative constituționale.

Întreaga construcție logica a art. 115 alin. (4) din Constituție îndreptațește Guvernul sa emita cu rapiditate legislativa o ordonanță de urgență. Urgența reglementarii legislative este aspectul dominant care decurge din alin. (4) și (5) ale art. 115 din Constituție.

Nu rezultă din sesizarea facuta Curții Constituționale ca autorii acesteia ar nega existența ca atare a unei situații extraordinare care a determinat Guvernul sa emita

Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 17/2007 . Grupul de deputați semnatari ai sesizarii se limiteaza doar la simpla afirmație ca "din motivarea inclusa în corpul ordonanței, cât și din reglementarea în sine nu reiese sub nicio forma existența unei situații extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata, care să fi justificat emiterea unei ordonanțe de urgența". Afirmația nu este, însa, însoțita sau întărită de vreun argument. Datorita acestei omisiuni, afirmația semnata de cei 62 de deputați echivaleaza cu o simpla opinie.

Grupul de deputați omite sa ia în calcul dreptul suveran al Parlamentului de a aprecia cu adevarat caracterul extraordinar al unei anumite situații. Semnatarii sesizarii au scapat din vedere faptul ca în procesul de dezbatere legislativa a unei ordonanțe de urgența, Parlamentul se pronunța prin vot nu numai asupra conținutului normativ al ordonanței, ci și asupra aprecierii și chiar a existenței situației extraordinare. În final, Parlamentul decide prin autoritatea votului sau dacă Guvernul a emis o ordonanță de urgență într-o situație extraordinara sau, dimpotriva, într-o situație de normalitate. În speța dedusa Curții Constituționale Parlamentul, cu majoritate de voturi, a aprobat

Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 17/2007

și, prin aceasta, a confirmat existența situației extraordinare.

Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul are exclusiv obligația formala de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței. Lectura atenta și obiectiva a întregului alineat al art. 115 din Constituție releva ca Adunarea Constituanta a luat în considerare conceptul de "situație extraordinara" raportat strict la imposibilitatea amânarii reglementarii juridice a acesteia. Cu alte cuvinte, Legiuitorul Constituant nici nu a obligat Guvernul sa demonstreze caracterul extraordinar al situației care urmeaza să fie reglementata "fără amânare", ci doar sa motiveze formal urgența.

Guvernul a recurs la adoptarea ordonanței respective pentru asigurarea într-un termen cât mai scurt a unui cadru legal care să permită înființarea unui complex unitar de sănătate la cel mai înalt nivel, compus din spital și ambulatoriu.

Guvernul, în punctul sau de vedere transmis Curții Constituționale, cu adresa nr. 5/2.836/C.P.T. din 8 iunie 2007, referindu-se la sensul conceptului de "caz excepțional/situație extraordinara" așa cum acesta se regăsește în jurisprudența Curții Constituționale, menționeaza urmatoarele: din jurisprudența Curții Constituționale se poate desprinde concluzia ca, în exercițiul atribuțiilor sale privitoare la conducerea generală a administrației publice, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra masurilor pe care trebuie să le ia, fiind îndreptațit, atunci când este confruntat cu o situație excepționala, sa recurga la adoptarea unei sau unor ordonanțe de urgența, atunci când un interes public major este periclitat și nu este în măsura sa faca fața situației prin celelalte mijloace pe care Constituția le prevede pentru situații obișnuite.

În cuprinsul

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007 , se face precizarea ca "neadoptarea în regim de urgența a masurilor prevăzute în prezentul act normativ ar putea avea consecințe negative în ceea ce privește posibilitatea asigurarii asistenței medicale și a protecției sanitare pentru demnitarii români și straini, activități de importanța deosebită pentru România în relațiile cu statele ai caror demnitari solicita astfel de servicii pe teritoriul statului român". "Situația extraordinara" constituie o chestiune de fapt asupra careia doar Guvernul este în măsura să se pronunțe.

Aprecierea de către Guvern a situației ca fiind una "extraordinara", care să justifice intervenția pe calea unei ordonanțe de urgența, a fost corecta câta vreme Parlamentul prin una din Camere - a adoptat aceasta ordonanță de urgență, chiar cu unele modificari care nu schimba însa fondul reglementarii.

Așa fiind, Guvernul apreciaza ca sesizarea de neconstituționalitate ce formeaza obiectul Dosarului nr. 791A/2007 al Curții Constituționale este neîntemeiata.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la obiecția de neconstituționalitate formulata.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecatorului-raportor, Legea privind aprobarea

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007

pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, raportata la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și celor ale

art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalitații prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituționalitate, așa cum a fost formulat de autorii sesizarii, îl constituie Legea privind aprobarea

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007

pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia.

În opinia autorilor sesizarii, legea criticata încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4), potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgența numai în situații extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora".

Așadar, în cauza, controlul de constituționalitate vizeaza atât legea privind aprobarea

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007 , cât și, implicit, însași ordonanța pe care o aproba, ambele în integralitatea lor.

În esența, critica de neconstituționalitate consta în susținerea ca "atât din motivarea inclusa în corpul ordonanței, cât și din reglementarea în sine nu reiese sub nici o formă existența unei situații extraordinare, a carei reglementare nu poate fi amânata, care să fi justificat emiterea unei ordonanțe de urgența, așa cum rezultă din prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția României". În acest sens, este invocata jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Deciziile nr. 65 din 20 iunie 1995, nr. 83 din 19 mai 1998, nr. 114 din 20 iulie 1999 și nr. 95 din 8 februarie 2006, prin care se statueaza cu privire la "situația extraordinara" care justifica emiterea ordonanțelor de urgența.

Examinând aceste susțineri, Curtea reține ca jurisprudența invocata de autorii sesizarii se întemeiază pe prevederile constituționale ale art. 114 alin. (4), în redactarea anterioara revizuirii Constituției, care condiționau posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgența exclusiv de existența unor "cazuri excepționale".

Or, în prezentul dosar criticile formulate privesc aspecte de neconstituționalitate extrinseca, constând în încălcarea exigențelor constituționale în materie de delegare legislativa prevăzute după revizuirea Constituției de art. 115 alin. (4), potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgența numai în situații extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Așa fiind, Curtea constata ca, în legătură cu adoptarea ordonanțelor de urgența, potrivit Constituției revizuite, situația extraordinara consta într-o stare de urgența în reglementarea unor relații sociale ce nu suporta în nici un fel amânarea. De asemenea, Curtea reține ca, în aplicarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4), determinarea concreta a "situațiilor extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata" aparține Guvernului, care are însa obligația de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței.

În cauza, din preambulul

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007 , precum și din expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acesteia, rezultă ca Guvernul a recurs la acest procedeu legislativ "având în vedere necesitatea înființarii unui complex unitar de sănătate la cel mai înalt nivel, compus din spital și ambulator [ ]", "[...] realizându-se astfel posibilitatea acordarii de asistența medicală integrată pentru pacienți". Centrul medical urmeaza să asigure asistența medicală primara, de specialitate, de urgența pentru categorii de persoane aflate în sistemul de asigurări sociale de sănătate. "Neadoptarea în regim de urgența a masurilor prevăzute în prezentul act normativ" ar putea avea consecințe negative cu privire la asigurarea asistenței medicale și a protecției sanitare pentru un important segment din populația țării.

Din examinarea materialelor documentare, Curtea reține ca Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva a funcționat ca unitate sanitara cu caracter ambulatoriu pe lânga spitalul "Elias" pâna în anul 1990, când, prin Decretul Consiliului Frontului Salvarii Naționale nr. 16 din 4 ianuarie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 2 din 5 ianuarie 1990, Spitalul "Elias" și Oficiul farmaceutic nr. 3, împreuna cu unitațile subordonate, au trecut din subordinea Ministerului Sanatații în subordinea Ministerului Apararii Naționale. În cadrul prevederilor din programul de guvernare (2001-2004) referitoare la reforma sistemului sanitar din România și la restructurarea Ministerului Apararii Naționale, prin

Ordonanța Guvernului nr. 39/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari prin

Legea nr. 251/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002, Spitalul "Elias" a trecut din subordinea și administrarea Ministerului Apararii Naționale în administrarea Academiei Române.

Guvernul a adoptat ordonanță de urgență criticata în vederea crearii la nivelul Academiei Române a unui complex unitar de sănătate, care să includa Spitalul "Elias" și Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva, precum și pentru a asigura într-un termen cât mai scurt posibil cadrul legal care să permită desfășurarea activitații celor două unitați sanitare în regim de spital-ambulatoriu. Totodata, prin

Hotarârea Guvernului nr. 493/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2007, imobilul în care își desfașoara activitatea Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva a fost transmis din administrarea Ministerului Apararii în administrarea Academiei Române.

Potrivit art. 146 lit. a) din Constituție, ulterior votului Parlamentului și înainte de promulgarea legilor, asupra constituționalitații acestora, la sesizarea subiecților prevazuți de text, se poate pronunța Curtea Constituțională. Sub acest aspect, în jurisprudența sa Curtea a statuat în mod constant ca viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe sau ordonanțe de urgența emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea ei de Parlament, prin lege. Așa fiind, Curtea constata ca în prezenta cauza atât legea de aprobare, cât și ordonanța ca atare nu conțin acel venin care să le faca neconstituționale, întrucât, prin natura și finalitatea lor, masurile privind organizarea asistenței medicale, ca și cele de protecție a sanatații, prevăzute de Legea de aprobare a

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007

pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia au caracter de necesitate și de urgența, fiind luate pentru protejarea unui interes social major. În materie de ocrotire a sanatații publice existența unei "situații extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata" se poate deduce din consecințele negative, uneori ireparabile, pe care le poate avea neintervenția la un moment dat a legiuitorului în domeniu.

Fața de cele aratate, rezultă ca Guvernul a adoptat ordonanță de urgență criticata, cu respectarea exigențelor constituționale prevăzute de art. 115 alin. (4).

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și ale prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 și ale

art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca Legea privind aprobarea

Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 17/2007

pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, precum și ordonanță de urgență, sub aspectele criticate, sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 13 iunie 2007 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Șerban Viorel Stanoiu și Tudorel Toader, judecatori.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent șef,
Gabriela Dragomirescu
_______

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.