Decizia nr. 774/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 și 3 și art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 753/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic și asociatul unic al părții Societatea Comercială "Vlacom" - S.R.L. din Târgoviște, lipsă fiind autorul excepției și cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de avocatul autoarei excepției, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece este în imposibilitate de a se prezenta la acest termen.

Reprezentanții părții prezente nu se opun acordării unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic și asociatul unic al părții Societatea Comercială "Vlacom" - S.R.L. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 753/315/2007, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 și 3 și ale art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgoviște.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 16, 44 și 53 din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile art. 371^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, arată că acestea reglementează o procedură execuțională dată în sarcina organului de executare, care în acest fel se substituie instanțelor judecătorești, singurele în drept să înfăptuiască justiția, încălcându-se astfel prevederile art. 24 și 126 din Constituție.

De asemenea, arată că prin dispozițiile art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă se dă posibilitatea executorului judecătoresc să cuprindă în procesul-verbal, care devine titlu executoriu, sume care nu țin de raportul juridic obligațional ce a stat la baza emiterii titlului executoriu principal, ori să le stabilească după libera sa apreciere, încălcându-se, astfel, prevederile art. 21, art. 126 alin. (6) și ale art. 129 din Constituție.

Judecătoria Târgoviște arată că dispozițiile art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece vin în contradicție cu cele ale

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 2 și 3 și ale art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, se arată că aceasta nu poate fi reținută.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, arată că prin intermediul acestor dispoziții legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar și în cazurile în care debitorul nu își execută de bună voie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. În ceea ce privește dispozițiile art. 371^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, se arată că acest text nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură execuțională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu, fără a se aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. De asemenea, se apreciază că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate nu creează discriminări între cetățeni pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituție, fiind aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egală măsură. În continuare, se arată că nu pot fi reținute nici criticile potrivit cărora textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21, 44 și 126 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși prin dispozitivul încheierii Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 și 3 și art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, din motivarea excepției de neconstituționalitate și din opinia instanței de judecată rezultă că excepția se referă la dispozițiile art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 și 3 și art. 371^7 alin. 3. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 și 3 și art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Alin. 3 al art. 371^1 și alin. 3 al art. 371^2 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 459/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 371^1 alin. 3: "(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.";

- Art. 371^2 alin. 2 și 3: "În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

(3) Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";

- Art. 371^7 alin. 3: "Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 126 referitoare la instanțele judecătorești și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 371^2 alin. 3 și cele ale art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea a statuat că dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură execuțională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operația de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea și contradictorialitatea. Împotriva acestui act persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligației de plată - are deschisă calea contestației la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, prin

Decizia nr. 206 din 15 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, Curtea a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 371^7 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanțelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condițiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferă toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că prin intermediul acestor dispoziții legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar și în cazurile în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 și 3 și art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 753/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2007.