Decizia nr. 674/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

pentru modificarea

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euroconsult" - S.R.L. Arad, filiala Cluj, în Dosarul nr. 11.812/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2005 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile

art. 57 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea la 15 noiembrie 2005 și apoi la data de 29 noiembrie 2005. La această ultimă dată, Curtea a constatat că, ulterior dezbaterilor din ședința publică de judecată din data de 3 noiembrie 2005,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005

pentru modificarea

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 325/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005, și, în consecință, pentru a pune în discuția părților această chestiune, în temeiul art. 151 din Codul de procedură civilă, coroborat cu

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , a repus pe rol cauza pentru data de 15 decembrie 2005.

La apelul nominal efectuat la termenul de judecată din 15 decembrie 2005 răspunde autorul excepției, prin avocat, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, susținând totodată că și legea de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

este neconstituțională, aceasta neputând înlătura viciile de neconstituționalitate ale actului aprobat. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate încalcă cerința termenului rezonabil al desfășurării procedurilor judiciare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile legale criticate nu contravin textelor constituționale ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 115 alin. (4).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iulie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 11.812/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

pentru modificarea

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Euroconsult" - S.R.L. Arad, filiala Cluj, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea privind prelungirea măsurii de suspendare a procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995

cu privire la Societatea Comercială "Combinatul de Utilaj Greu" - S.A. Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile articolului unic al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), ale art. 21 și ale art. 115 alin. (4).

Autorul excepției apreciază că termenul de suspendare a acțiunilor judiciare și extrajudiciare, precum și a oricăror proceduri de executare silită până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare voluntară expirase la data de 30 aprilie 2005, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , deși intrată în vigoare la data de 30 iunie 2005, a prelungit termenul inițial până la data de 31 decembrie 2005, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție.

Autorul excepției consideră că sunt încălcate și prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât necesitatea preîntâmpinării nașterii unor litigii datorate modalității desfășurării procedurii de lichidare voluntară nu justifică urgența și nici nu este o "situație extraordinară" a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se apreciază că lipsa de urgență reiese și din nota de fundamentare a ordonanței, în care se menționează faptul că se consideră "oportună prelungirea termenului" prevăzut în art. 48, or, oportunitatea, în optica autorului excepției, justifică adoptarea unei legi de către Parlament, nicidecum a unei ordonanțe de urgență.

Totodată, autorul excepției apreciază că măsura prevăzută de textul legal criticat conduce la o veritabilă blocare a acțiunilor judiciare, extrajudiciare și a executărilor silite.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază, în esență, că dispozițiile legale criticate nu retroactivează, iar aplicarea imediată a legii noi trebuie considerată ca principiu de bază, potrivit regulii tempus regit actum. Totodată, instanța apreciază că nici prevederile constituționale ale art. 21 și ale art. 115 alin. (4) nu sunt încălcate, întrucât dispozițiile criticate vizează o procedură specifică finalizării privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile și concluziile scrise ale părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile articolului unic al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

pentru modificarea

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005. În realitate, Curtea reține că, astfel cum rezultă din motivarea excepției, pe planul constituționalității extrinseci este criticată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , iar pe planul constituționalității intrinseci sunt criticate prevederile

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile articolului unic pct. 16 din

Legea nr. 442/2004

pentru aprobarea ordonanței de urgență menționate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, și prin cele ale articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , aprobată prin

Legea nr. 325/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005.

Dispozițiile

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , aveau următorul cuprins:

"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, se suspendă judecarea tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și orice procedură de executare silită, îndreptate împotriva următoarelor societăți comerciale:

- Societatea Comercială «CUG» - S.A. Cluj-Napoca;

- Societatea Comercială «Turnu» - S.A. Turnu Măgurele;

- Societatea Comercială «Brafor» - S.A. Brașov;

- Societatea Comercială «Ampelum» - S.A. Zlatna;

- Societatea Comercială «Autotransport» - S.A. Brașov;

- Societatea Comercială «IAIFO» - S.A. Zalău;

- Societatea Comercială «Energoreparații» - S.A. - București;

- Societatea Comercială «Rocar» - S.A. București;

- Societatea Comercială «CMB» - S.A. Bocșa;

- Societatea Comercială «Foraje Sonde» - S.A. Târgu Cărbunești;

- Societatea Comercială «SINCAR» - S.A. Brăila.

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) durează până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare voluntară prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."

Ulterior aprobării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

prin

Legea nr. 325/2005 , textul

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

a primit o nouă redactare:

"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, pentru un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă judecarea tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și orice procedură de executare silită, îndreptate împotriva următoarelor societăți comerciale:

- Societatea Comercială «CUG" - S.A. Cluj-Napoca;

- Societatea Comercială «Turnu» - S.A. Turnu Măgurele;

- Societatea Comercială «Brafor» - S.A. Brașov;

- Societatea Comercială «Ampelum» - S.A. Zlatna;

- Societatea Comercială «Autotransport» - S.A. Brașov;

- Societatea Comercială «IAIFO» - S.A. Zalău;

- Societatea Comercială «Energoreparații» - S.A. București;

- Societatea Comercială «Rocar» - S.A. București;

- Societatea Comercială «CMB» - S.A. Bocșa;

- Societatea Comercială «Foraje Sonde» - S.A. Târgu Cărbunești;

- Societatea Comercială «SINCAR» - S.A. Brăila.

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) durează până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare voluntară prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivității legii, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, și ale art. 115 alin. (4), privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției apreciază că măsura suspendării judecării tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și a oricăror proceduri de executare silită îndreptate împotriva unei societăți comerciale este de natură a încălca îndeosebi accesul liber la justiție, limitându-l în mod nejustificat. Totodată, se apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005

retroactivează și nu a fost adoptată cu respectarea cerințelor impuse de textul art. 115 alin. (4) din Constituție.

Referitor la critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că adoptarea ordonanței de urgență este justificată de situația extraordinară creată prin aceea că, așa cum arată Guvernul în Nota de fundamentare a ordonanței, procedura lichidării voluntare prevăzută de

Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării nu s-a finalizat, în unele cazuri procedura fiind întreruptă de litigiile izvorâte din declanșarea lichidării voluntare, iar în alte cazuri datorită faptului că procesul de valorificare a activelor a întâmpinat dificultăți, fiind condiționat de factori economico-sociali independenți de voința lichidatorului desemnat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În consecință, neadoptarea, în regim de urgență, a măsurilor prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005

ar fi avut consecințe negative deosebite, arătate de Guvern în motivarea cuprinsă în nota de fundamentare și în preambulul ordonanței, precum nașterea unui număr impresionant de litigii având ca obiect: contestarea valabilității actelor juridice încheiate în lichidare voluntară, anularea actelor juridice de vânzare active încheiate și cu prețul încasat și distribuit creditorilor, contestarea tabelului creanțelor, a ordinii de preferință în lichidare voluntară, litigii a căror soluționare irevocabilă se poate derula pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce duce la tergiversarea reluării procedurilor judiciare și extrajudiciare de realizare a creanțelor creditorilor față de societățile comerciale menționate în actul normativ criticat, iar obiectivele acestei reglementări nu mai pot fi îndeplinite.

Astfel, Curtea, prin prisma celor expuse mai sus, constată că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

a fost justificată de existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, fiind de natură, în caz contrar, să creeze consecințe negative deosebite.

Totodată, Curtea reține că urgența adoptării acestei reglementări a fost motivată în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , astfel încât adoptarea ordonanței de urgență în cauză corespunde cerințelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției în sensul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005

retroactivează, Curtea constată că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, "legea dispune numai pentru viitor", astfel încât este indubitabil că ordonanța de urgență criticată modifică doar pentru viitor textul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004

și nu cuprinde, în sine, nici o dispoziție care ar putea sugera existența unei stări de retroactivitate prin aplicarea ei începând cu o dată anterioară intrării în vigoare. Curtea reține că, în speță, nu este vorba despre o prelungire a suspendării inițiale operate prin

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 442/2005, având în vedere că această dispoziție legală este una cu aplicare limitată în timp, care și-a încetat efectele cel târziu la data de 30 aprilie 2005, ci este o nouă suspendare operată de textul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , având efecte numai pentru viitor.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale, întrucât contraveneau principiului neretroactivității legii, numai dispoziții din legi sau ordonanțe care, în mod expres, prevedeau aplicarea acestora începând cu date anterioare intrării în vigoare a actelor normative respective. În acest sens sunt deciziile Curții Constituționale nr. 7 din 15 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 2 aprilie 2002, nr. 568 din 2 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005.

Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , în raport cu textul art. 21 din Constituție, și a constatat că aceste prevederi sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, Curtea a reținut, în esență, că nu orice intervenție a puterii legiuitoare cu privire la desfășurarea unor procese aflate în curs de soluționare încalcă de principiu prevederile constituționale, iar, în speță, accesul liber la justiție nu este suprimat, ci numai suspendat cel mult până la data de 31 decembrie 2005.

De asemenea, cu același prilej Curtea a constatat că măsura suspendării judecării tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și a oricăror proceduri de executare silită îndreptate împotriva unei societăți comerciale nu încalcă nici art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, având în vedere că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Saggio împotriva Italiei (2001), a reținut că interdicția de a intenta acțiuni în executare împotriva unei societăți aflate sub regim de "administrare extraordinară" vizează asigurarea unei bune gestionări a societății respective și o protecție identică pentru toți creditorii și nu este de natură a încălca art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, precum și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2005

pentru modificarea

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euroconsult" - S.R.L. Arad, filiala Cluj, în Dosarul nr. 11.812/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly

OPINIE SEPARATĂ

Contrar soluției adoptate cu votul majorității membrilor Curții Constituționale, apreciem că dispozițiile

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , cu modificările ulterioare, sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul separației și echilibrului puterilor, ce stă la baza organizării statului, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și dreptul fundamental de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 din aceeași Lege fundamentală.

Prin textul de lege supus controlului de constituționalitate "în scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României" se dispune suspendarea judecării "tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare" și a oricărei proceduri de executare silită, îndreptate împotriva unui număr de 11 societăți comerciale, până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare a acestora.

Considerăm că nici un guvern nu-și poate asuma, față de nimeni, asemenea angajamente a căror îndeplinire să presupună imixtiunea în atribuțiile constituționale ale autorității judecătorești.

Judecarea oricărei cereri introduse în justiție și orice procedură de executare silită continuă până la finalizare. Suspendarea acestora poate fi dispusă numai de instanța de judecată competentă, cu respectarea normelor de procedură prevăzute de lege. Codul de procedură civilă reglementează și instituția suspendării de drept a judecării pricinilor, prevăzând în art. 243 cazurile și situațiile în care aceasta operează. Suspendarea este obligatorie când sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, dar întrunirea condițiilor se verifică și se stabilește de instanța judecătorească, singura competentă să dispună suspendarea.

Legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească și alte cazuri în care operează suspendarea de drept a judecării proceselor ori a procedurilor de executare silită. Aceasta o poate face însă prin reguli de procedură general aplicabile oricăror procese sau proceduri și oricăror persoane implicate în acestea, aflate în ipoteza normei juridice.

Textul de lege examinat prevede suspendarea judecării litigiilor și a procedurilor de executare silită în care sunt implicate societățile comerciale nominalizate. Astfel, acest text nu constituie o normă de procedură abstractă și general aplicabilă, ci o dispoziție individuală în interesul unui număr restrâns de persoane juridice, deci, o ingerință expresă în atribuțiile organelor autorității judecătorești.

Dreptul fundamental de acces liber la justiție nu semnifică numai posibilitatea oricărei persoane de a introduce o cerere la o instanță judecătorească pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime, ci și garanția dreptului său de a stărui în judecarea cererii până la soluționarea ei, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, iar, în continuare, în executarea, chiar și silită la nevoie, a hotărârii obținute. Textul de lege supus controlului restrânge, fără nici o justificare constituțională, exercițiul acestui drept fundamental.