Decizia nr. 8/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 1.506/2005 al Judecătoriei Sighișoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiție și nici dreptului la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.506/2005, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de intimatul creditor Cristian Daniel Toth într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare de către contestatorii debitori.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că suspendarea executării silite pe calea ordonanței președințiale, dispusă fără citarea părților și fără posibilitatea de a ataca încheierea pronunțată, încalcă dreptul la apărare, precum și principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât procedura ordonanței președințiale este o procedură specială, prin care nu se cercetează fondul cauzei, ci se tinde doar la o "pipăire" a acestuia; or, în aceste condiții, admiterea suspendării executării creează o stare de inegalitate juridică între debitor și creditor, acesta din urmă nefiind citat și neavând nici posibilitatea formulării unei căi de atac și, mai mult, trebuind să se supună soluției pronunțate de către instanța de judecată, după o sumară examinare a fondului cauzei.

Judecătoria Sighișoara și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Constituție, ci reglementează suspendarea provizorie a executării silite în cazuri urgente, fără citarea părților, măsură care are un caracter urgent și vremelnic, urmând a fi depusă și o cauțiune, ceea ce constituie o garanție pentru creditor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru considerentele avute în vedere în

Decizia Curții Constituționale nr. 324/2005 .

Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, iar, pe de altă parte, măsura instituită prin dispozițiile legale criticate se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind atât de un tratament egal, cât și de dreptul de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin

art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziții care au următorul conținut: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, și ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale atacate, modificate prin

Legea nr. 219/2005 , au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea statuând, prin

Decizia nr. 324/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005, că acestea nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reține că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgența care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanței -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de președintele instanței nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauțiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauțiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 1.506/2005 al Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2006.