Decizia nr. 117/2006

Articolul 6

alin. (2) din Legea nr. 213/1998 : "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.";

-

Articolul 46

alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 : "(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea aceste legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. [...]

(3) În cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 136 alin. (1) și (5) privind proprietatea, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană și ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.

Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la un proces echitabil și ale art. 14 privind egalitatea în drepturi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 privind protecția dreptului de proprietate din Primul Protocol adițional la Convenție, ale art. 1 teza întâi și ale art. 7 privind egalitatea în drepturi din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 14 pct. 1 teza întâi și ale art. 26 privind egalitatea în drepturi din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, se susține că dispozițiile legale criticate sunt discriminatorii, întrucât după apariția

Legii nr. 10/2001

persoanele îndreptățite nu pot formula acțiuni în revendicare pe calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea acțiuni anterior apariției

Legii nr. 10/2001

pot formula, în anumite condiții, o nouă acțiune în baza

Legii nr. 10/2001 .

Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea, prin mai multe decizii, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, pronunțată în cadrul controlului prealabil de constituționalitate, cu privire la o critică generală a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 213/1998 , a reținut că "stabilirea cuprinsului unei legi, așadar alegerea reglementărilor ce o compun, nu este o chestiune de constituționalitate, ci, cel mult, una de tehnică legislativă. În acest domeniu legiuitorul este, desigur, suveran".

În consecință, critica autorului excepției cu privire la propoziția "dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație" nu are semnificația în nici un caz a unei încălcări a textelor constituționale invocate, având în vedere că legiuitorul, în virtutea competențelor sale constituționale, este îndreptățit să impună o reglementare specială într-un anumit domeniu, aplicând astfel principiul specialia generalibus derogant.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textului

art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constată că prin

Decizia nr. 308 din 10 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 30 iulie 2003, a respins o excepție de neconstituționalitate similară, reținând, în esență, că persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii sunt supuse aceluiași tratament juridic, în deplină concordanță cu principiul egalității în drepturi a cetățenilor, fără a se impune diferențe pe planul regimului juridic.

De asemenea, Curtea, prin

Decizia nr. 422 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, a stabilit că dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

sunt constituționale, având în vedere că măsura prevăzută de acest text legal este justificată de scopul

Legii nr. 10/2001 , care este acela de a repara prejudiciile suferite de foștii proprietari prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau, în cazul în care restituirea nu mai este posibilă, prin stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent. Totodată, Curtea a stabilit că textul de lege criticat asigură persoanei îndreptățite introducerea unei acțiuni în justiție pentru ca instanțele judecătorești să se pronunțe cu privire la dreptul pretins. În consecință, nu se poate reține vreo încălcare a accesului liber la justiție sau a dreptului de proprietate.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea constată că textele constituționale ale art. 53, 124, ale art. 148 alin. (2) și ale art. 154 alin. (1) nu au incidență, întrucât nu vizează aspecte ce țin de prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.

Totodată, Curtea reține că nu sunt încălcate prevederile indicate din actele internaționale invocate, având în vedere că acestea își au corespondent în dispozițiile constituționale analizate mai sus.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) propoziția finală din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și ale

art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Casa de Ajutor Reciproc a Salariaților din U.C.M.R. și alte Instituții din Reșița și Casa de Ajutor Reciproc a Salariaților din C.S.R. din Reșița în Dosarul nr. 9.484/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2006.