Decizia nr. 756/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița în Dosarul nr. 907/2006 al Judecătoriei Târgoviște.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 907/2006, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 129, deoarece într-un stat de drept niciun cetățean nu poate fi constrâns printr-o normă juridică edictată în România, cu excepția situațiilor prevăzute de art. 23 și 27 din Legea fundamentală. De asemenea, arată că într-un stat de drept, atunci când se reglementează "o constrângere, fie și patrimonială", trebuie să se țină seama de indisponibilitatea debitorului, întrucât există numeroase situații în care această stare de fapt nu este "expresia unei recalcitranțe, a unei reticențe nelegitime ori a relei-credințe". Totodată, apreciază că, datorită caracterului irevocabil al încheierii prin care instanța aplică amenda civilă, accesul la justiție nu se face în mod egal, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Târgoviște apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 484/2004 . Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă raportată la art. 129 din Constituție, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, fiind neîntemeiată, iar în ceea ce privește invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă

Decizia nr. 484/2004 , prin care Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 21 și 129 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, apreciază că acestea nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

"Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu."

Autorul excepției susține că reglementarea criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și celor ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în cauza de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 562 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, Curtea a reținut că reglementarea criticată se subsumează Cărții a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind Secțiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face.

Finalitatea acesteia este evidentă și constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar, se urmărește contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității, ca exigență imperativă a executării silite.

Așa fiind, ar fi ilogic și contrar finalității urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este deci în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 din Constituție, întrucât, așa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac și deci la toate gradele de jurisdicție, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.

În ceea ce privește prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza de față.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și motivarea acestei decizii își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița în Dosarul nr. 907/2006 al Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2006.