Decizia nr. 158/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "ATTO SOFT" - S.R.L. din Târgoviște în Dosarul nr. 4.161/2003 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, considerând că textul criticat încalcă dispozițiile art. 44 și 57 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că obligația agenților economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de a elibera deținătorilor adeverințe de primire și plată, reglementată de dispozițiile legale criticate, nu aduce atingere prezumției caracterului licit al dobândirii averii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2003, primită la Curtea Constituțională la 27 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.161/2003, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "ATTO SOFT" - S.R.L. din Târgoviște într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 [devenit, după revizuirea Constituției, art. 44], art. 54 [devenit art. 57] și art. 123 [devenit art. 124]. În acest sens se arată că, potrivit art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție [devenit art. 44 alin. (1) și (8)], "proprietatea poate aparține oricărui subiect de drept, titularul unui patrimoniu", iar bunurile societății în care își desfășoară activitatea autorul excepției au fost dobândite licit. Faptul că dispozițiile criticate "obligă la descrierea bunurilor achiziționate și descrierea incompletă, ambiguă, a bunurilor achiziționate este considerată o dobândire ilicită, fiind sancționată de legiuitor, contravine dispozițiilor din Constituție". Se mai arată că, "atât timp cât nu s-a făcut dovada împrejurării ilicite de achiziționare, aspectele de descriere a bunului nu sunt suficiente. Numai dacă s-a făcut această dovadă, se analizează și celelalte aspecte. Per a contrario, nedescrierea suficientă a bunului, cu toate consecințele ce decurg din această activitate, și implicit lăsarea proprietarului fără bun și imposibilitatea exercitării acestor prerogative încalcă principiul constituțional al proprietății".

Referitor la invocarea încălcării art. 57 din Constituție, autorul excepției apreciază că "dispoziția legală aduce atingere acestui principiu al bunei-credințe, înfrângând posibilitatea [proprietarului] de a se bucura de un bun achiziționat, fiind prezumat că achiziționarea acestuia nu este licită, din moment ce, fără posibilitatea de a dovedi buna-credință, este sancționat de legiuitor".

Autorul excepției susține, referitor la încălcarea art. 124 din Constituție, că judecătorii se supun legii și, de aceea, problema care se pune în aplicarea dreptului "o constituie departajarea normelor legale de cele emise contra legii. Totodată, judecătorul care caută norma aplicabilă unei anumite spețe trebuie, interpretând dreptul, să constate dacă norma respectivă se află în raporturi de compatibilitate cu sistemul legislativ în acel domeniu".

Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât, prin dispozițiile criticate "sunt reglementate limitele exercitării dreptului de proprietate asupra acestor bunuri [deșeurilor reciclabile], [și] aceste dispoziții nu pot fi contrare Constituției".

Referitor la prevederile constituționale ale art. 57 și 124, invocate în susținerea excepției, instanța apreciază că acestea nu au legătură cu cauza.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că prevederile art. 44 alin. (1) și (8), precum și cele ale art. 57 din Constituție nu au legătură cu dispozițiile legale criticate.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării dispozițiilor art. 124 din Constituție, Guvernul consideră că, întrucât prin textele criticate "nu sunt reglementate activități care țin de înfăptuirea justiției, normele constituționale nu au legătură cu normele legale cu privire la care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate".

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

În motivarea acestui punct de vedere se arată că "textul legal criticat, stabilind obligația agenților economici care colectează deșeuri industriale reciclabile, de a elibera deținătorilor adeverințe de primire și plată, care vor conține și elemente privind definirea naturii deșeului, nu încalcă în nici un mod dreptul de proprietate privată. De asemenea, această obligație a agenților economici nu echivalează cu o confiscare a averii dobândite ilicit".

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 , "față de art. 54 [devenit art. 57] și art. 124 din Constituție", Avocatul Poporului apreciază că textele constituționale invocate nu au relevanță în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Ordonanța de urgență a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 465/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001.

În realitate, din întreaga motivare a excepției rezultă, în mod indubitabil, că autorul excepției critică pentru neconstituționalitate numai dispozițiile alin. (5) al art. 7 din ordonanță, dispoziții al căror cuprins este următorul:

"(5) Agenții economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligați să elibereze deținătorilor adeverința de primire și plată, care va conține în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) denumirea agentului economic colector;

b) datele de identificare a deținătorului:

- numele și prenumele;

- actul de identitate, seria și numărul, codul numeric personal;

- domiciliul;

c) deșeul reciclabil predat și definirea naturii acestuia;

d) cantitatea, prețul, valoarea;

e) proveniența deșeului, declarată de deținător pe propria răspundere;

f) semnătura agentului colector și a persoanei fizice deținătoare."

Din analiza memoriului depus la instanța de judecată, în susținerea excepției, rezultă că textele constituționale considerate a fi fost încălcate prin dispozițiile de mai sus sunt cele ale art. 44 alin. (1) și (8), art. 57 și ale art. 124 alin. (1), al căror cuprins este următorul:

- Art. 44 alin. (1) și (8): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.";

- Art. 57: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.";

- Art. 124 alin. (1): "Justiția se înfăptuiește în numele legii."

Autorul excepției susține, în esență, că prevederile legale criticate, care stabilesc, în sarcina agenților economici prestatori ai serviciilor de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice, obligația de eliberare a adeverinței de primire și plată cu conținutul stabilit de alin. (5) al art. 7 din ordonanța de urgență, sunt neconstituționale, întrucât încalcă prezumția dobândirii licite a bunurilor și principiul constituțional al protecției proprietății.

Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea reține că acestea reglementează obligația agenților economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice de a elibera adeverințe de primire și plată deținătorilor, document al cărui conținut este riguros stabilit de art. 7 alin. (5) din ordonanță.

Din întreaga economie a actului normativ care cuprinde textul criticat rezultă că, în interesul general al unei circulații controlate a deșeurilor industriale reciclabile, atât pentru evitarea poluării mediului, cât și pentru prevenirea săvârșirii infracțiunilor de sustragere care au ca obiect deșeuri industriale, legiuitorul a introdus unele restricții privind circulația acestei categorii de bunuri, între care și obligația prevăzută de dispozițiile criticate.

Or, acest text de lege, prin el însuși, nu încalcă nici principiul protecției dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, nici prezumția dobândirii licite a averii, prevăzută de art. 44 alin. (8) din aceasta, ci instituie obligația întocmirii de către agentul economic a unui document pentru deținătorul deșeurilor, persoană fizică, document de natură să permită instituțiilor statului să controleze proveniența și circulația deșeurilor industriale reciclabile. Reglementând o astfel de obligație, textul respectiv nu operează însă nici un transfer de proprietate și nici nu prevede vreo sancțiune.

Susținerea că alte acte normative reglementează contravenții în legătură cu nerespectarea obligației prevăzute de textul criticat, precum și sancțiuni, inclusiv confiscarea bunurilor, nu este relevantă. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a stabilit, de principiu, că măsura confiscării unor sume de bani sau a altor bunuri destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea unei contravenții, prevăzută de art. 44 alin. (8) din Constituție, nu contravine principiului protecției proprietății private și nu încalcă prezumția dobândirii licite a bunurilor, ci este consecința săvârșirii unor fapte de încălcare a legii. De altfel, textele în cauză -

art. 9 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare și

art. 36 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991

-, invocate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu formează obiect al excepției de neconstituționalitate formulate în dosarul de față.

Prevederile constituționale ale art. 57 și ale art. 124 alin. (1) invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la obligația cetățenilor de a-și exercită cu bună-credință drepturile și libertățile, respectiv, la principiul înfăptuirii justiției în numele legii.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001

privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, excepție ridicată de Societatea Comercială "ATTO SOFT" S.R.L. Târgoviște în Dosarul nr. 4.161/2003 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.