Decizia nr. 584/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (5), (6) și (8) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Composesoratul Silvic Detunata Bucium în Dosarul nr. 661/2005 al Judecătoriei Câmpeni.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin Traian Petrincă în calitate de președinte, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă arată că susține motivele de neconstituționalitate invocate în notele scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca nefondată, arătând că textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 661/2005, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (5), (6) și (8) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de "Composesoratul Silvic Detunata Bucium".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține, în esență, că prin restrângerea dreptului membrilor formelor asociative de a solicita și obține ieșirea din indiviziune se instituie în mod artificial o indiviziune forțată pe toată durata existenței asociației, fapt ce aduce o gravă atingere dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Constituție. În opinia sa, astfel, dreptul de proprietate privată al membrilor formelor asociative este lipsit de una dintre componentele sale esențiale, și anume dreptul de dispoziție.

De asemenea, susține că această îngrădire nu își găsește nici o justificare în sensul prevăzut de art. 53 din Constituție.

În ceea ce privește prevederile alin. (6) al art. 28, arată că acestea contravin art. 44 alin. (3) și (4) din Constituție, întrucât reglementează o modalitate abuzivă de expropriere. Și, în fine, susține că alin. (8) al art. 28 contravine art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.

Instanța de judecată își exprimă opinia în sensul că excepția este admisibilă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată. În acest sens consideră că formele asociative avute în vedere de reglementarea criticată sunt, de fapt, forme organizatorice create în trecut și preluate de

Legea nr. 1/2000

în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Învestirea acestor entități cu personalitate juridică, în condițiile prevăzute expres de lege, reprezintă o condiție fără de care participarea acestora la circuitul civil nu ar fi posibilă. Dreptul de proprietate al membrilor formelor asociative constituite în condițiile prevăzute de

Legea nr. 1/2000

există numai în condițiile stabilite de acest act normativ, fiind în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, arată că textele criticate reglementează dreptul de proprietate asupra unor bunuri aflate într-o perpetuă indiviziune forțată, bunurile respective fiind administrate și exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situației existente în momentul trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului. Aceste particularități ale proprietății în indiviziune perpetuă și forțată îi conferă acestei forme de proprietate un regim juridic diferit, care nu poate fi considerat ca o îngrădire a dreptului de proprietate. Regimul juridic al coproprietății forțate și perpetue presupune numai o altă modalitate de exercitare a dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 28 alin. (5), (6) și (8) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, prevederi care la data sesizării aveau următoarea redactare: "(5) Suprafețele forestiere aflate în proprietate comună rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței asociației.

(6) În cazul dizolvării formei asociative suprafețele de teren forestier respective revin în proprietatea statului și în folosința consiliului local respectiv.

..........................................................................

(8) Membrii formelor asociative nu pot înstrăina propriile cote-părți între ei sau unor persoane din afara acestora și nu pot transmite drepturile prin testament sau donație, ci numai prin moștenire legală."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) și ale art. 53, al căror conținut este următorul:

- Art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării,

art. 28 alin. (5), (6) și (8) din Legea nr. 1/2000

a fost modificat prin

art. I pct. 31 din titlul VI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul conținut: "(5) Suprafețele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței lor.

(6) Membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părți unor persoane din afara acestora.

..........................................................................

(8) În cazul dizolvării formei asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective."

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunță asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. Curtea observă că soluția legislativă de principiu reglementată de aceste texte, referitoare la regimul juridic al proprietății în indiviziune forțată și perpetuă, s-a păstrat și în noua redactare. Având în vedere că, în cauză, această cerință este îndeplinită, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra textelor legale criticate, în noua redactare.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:

În concepția legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafețelor forestiere aflate în proprietatea comună a formelor asociative enumerate nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea și prerogativele avute în perioada respectivă. În aceste condiții regimul juridic al proprietății privind terenurile forestiere restituite foștilor proprietari, în cadrul acestor forme asociative, este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularităților economice și sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularități cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând din faptul că acesta se referă la proprietatea unor astfel de forme asociative.

De altfel, foștii proprietari urmează să fie despăgubiți ca în toate celelalte situații privind restituirea bunurilor preluate abuziv.

Legiuitorul reglementează, în mod deosebit, această categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub condiția exploatării terenurilor forestiere în forme asociative și cu respectarea regimului silvic. Limitele și conținutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

De altfel, prevederile

art. 28 din Legea nr. 1/2000

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, și

Decizia nr. 269 din 22 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Curtea a statuat că, atunci când există diferențe între formele de proprietate comună ori între acestea și proprietatea exclusivă, în ceea ce privește exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferențe corespund particularităților regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrădiri ale exercițiului dreptului de proprietate, în sensul la care se referă art. 53 din Constituție, potrivit căruia o restrângere poate fi făcută numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (5), (6) și (8) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Composesoratul Silvic Detunata Bucium în Dosarul nr. 661/2005 al Judecătoriei Câmpeni.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2005.