Decizia nr. 27/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 80/2013 26 iunie 2013 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Are ca temei 1
- Decizia nr. 508/2013 5 decembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordona…
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Ioana-Laura Paris
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gheorghe Stoican în Dosarul nr. 6.888/740/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.704D/2021.
2.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care depune note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Autorul pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru pentru încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 21 alin. (1) ,
alin. (2)
și
alin. (3) teza I , în temeiul
art. 20 alin. (1) , prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că stabilirea unor taxe judiciare de timbru nu încalcă accesul liber la justiție, iar modalitatea concretă de calculare a acestora poate fi contestată.
5.
Având cuvântul în replică, autorul solicită luarea în considerare a celor consemnate în jurisprudența Curții Constituționale prin
Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 , prin care s-a reținut, printre altele, că efectivitatea dreptului de acces la o instanță impune ca exercitarea dreptului în cauză să nu fie împiedicată de existența vreunui obstacol de drept sau de fapt ce ar putea afecta însăși esența dreptului. Invocă în acest sens și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 28 octombrie 1998, pronunțată în Cauza Ait-Mouhoub împotriva Franței, și Hotărârea din 29 noiembrie 1991, pronunțată în Cauza Vermeire împotriva Belgiei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Decizia civilă nr. 801R din 15 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.888/740/2018, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Gheorghe Stoican în cadrul recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care instanța de apel a anulat apelul ca netimbrat, într-o cauză având ca obiect pretenții.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că taxa judiciară de timbru impusă de instanță „este mare raportat la prevederile
art. 3 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 “, care stipulează modul de calcul al acțiunilor și cererilor evaluabile în bani introduse la instanțele judecătorești, iar „având în vedere că adresa nu este însoțită de un buletin de calcul nu se poate stabili corect dacă taxa de timbru judiciară a fost calculată corect sau nu“. Totodată, autorul consideră că textul de lege este neconstituțional în condițiile în care justițiabilului român nu i se conferă un acces efectiv la justiție în vederea apărării efective a drepturilor sale, principiul fiind golit de substanță, reglementările constituționale devenind superflue, iar drepturile garantate devenind iluzorii. De asemenea, el consideră că trebuie să fie exonerat de la plata taxei judiciare de timbru, iar judecata să fie continuată.
8.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția este neîntemeiată și că nu există motive pentru o reconsiderare a practicii Curții Constituționale, făcând referire la
Decizia nr. 200 din 28 mai 2020 .
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât taxa judiciară de timbru nu contravine dreptului de acces la justiție. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013 ,
Decizia nr. 32 din 21 ianuarie 2014 ,
Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014 ,
Decizia nr. 573 din 16 octombrie 2014
sau
Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014 ), acest drept nu implică gratuitatea serviciului judiciar, iar cetățenii au obligația constituțională de a contribui la cheltuielile publice. Mai mult, legislația oferă mecanisme de protecție pentru persoanele aflate în dificultate financiară prin posibilitatea de reducere a taxei, de scutire sau amânare a plății taxei, precum și prin acordarea ajutorului public judiciar.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, însă, având în vedere motivarea autorului, Curtea va reține ca obiect al acesteia doar dispozițiile
art. 3 alin. (1)
din aceasta, care au următorul cuprins:
(1)
Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:
a)
până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puțin de 20 lei;
b)
între 501 lei și 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depășește 500 lei;
c)
între 5.001 lei și 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei;
d)
între 25.001 lei și 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depășește 25.000 lei;
e)
între 50.001 lei și 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depășește 50.000 lei;
f)
peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.
14.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în
art. 21
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, astfel cum este interpretat în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție
și prin prisma
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ,
art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului
și
art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice .
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea amintește că din
Decizia nr. 323 din 18 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021, paragraful 15, rezultă că există o anumită ordine de soluționare a condițiilor de admisibilitate reglementate de
Legea nr. 47/1992 . Această ordine este următoarea: (i) identificarea elementelor structurale ale excepției de neconstituționalitate conform
art. 10 alin. (2)
raportat la
art. 29 alin. (1)
cu referire la noțiunea „excepțiilor“ din
pentru a determina dacă cererea formulată se constituie într-o veritabilă excepție; (ii) analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de
art. 29 alin. (1)
-
(3) din Legea nr. 47/1992
și (iii) analiza condițiilor de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale [ art. 61 ,
art. 126 alin. (1) ,
art. 142 alin. (1)
și
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și
art. 2 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 47/1992 ]. Se mai reține în decizia precitată că instanțele judecătorești au competența de a respinge cererile de sesizare a Curții Constituționale atât în prima ipoteză, desigur, cu distincțiile realizate prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , în raport cu competența Curții Constituționale, cât și în cea de-a doua ipoteză indicată; în schimb, în cea de-a treia ipoteză, o asemenea competență este exclusă. Totodată, în acest context, se reține plenitudinea de competență a Curții în privința analizării tuturor condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, decizia de a declanșa controlul de constituționalitate fiind una exclusivă, și este deosebit de important faptul că, potrivit
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , instanța constituțională este singura în drept să hotărască în ceea ce privește condițiile de admisibilitate ce țin de delimitarea sferei sale de competență.
16.
Având în vedere reperele jurisprudențiale de mai sus, Curtea observă, cu titlu prealabil, că excepția de neconstituționalitate ridică mai multe probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Reținând natura acestor condiții de admisibilitate, precum și succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilității excepției de neconstituționalitate, Curtea le va analiza mai întâi pe cele privind calificarea acesteia ca o veritabilă excepție, apoi pe cele cuprinse în
art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 , iar ulterior pe cele care privesc delimitarea competenței Curții în raport cu celelalte autorități publice (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 19).
17.
Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea poate deduce, în mod rezonabil, o minimă critică de neconstituționalitate a textelor de lege, făcând legătura logică între norma criticată și normele de referință, respectiv încălcarea accesului la justiție prin taxe judiciare de timbru prohibitive prin cuantumul considerat de autor prea mare, motiv pentru care, considerând că îndeplinește condiția de admisibilitate a motivării excepției, va proceda la prezentarea pe scurt a următoarelor probleme de admisibilitate, ce pot afecta excepția de neconstituționalitate ridicată.
18.
Reținând
Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021 , precitată, paragrafele 19 și 20, Curtea observă că o altă problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ține de natura controlului de constituționalitate (abstract/ concret), respectiv legătura cu soluționarea cauzei a textelor contestate, iar ultima, limitele de competență a Curții Constituționale.
Articolul 29
alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992
constituie sediul materiei în privința condițiilor de admisibilitate ce țin de cadrul procesual în care se ridică excepția de neconstituționalitate (autoritatea în fața căreia este ridicată excepția, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluționarea cauzei), precum și de obiectul excepției în sens de trăsături distinctive și definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare și de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb,
art. 61 ,
art. 126 alin. (1) ,
art. 142 alin. (1)
și
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și
art. 2 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 47/1992
constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență a instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să îl aplice în cauza a quo.
19.
Astfel, având în vedere
Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015, instanța supremă a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau recursul. Cu toate că privește vechea legislație a taxelor de timbru,
fiind abrogată la data de 29 iunie 2013 de
art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , mecanismul de interpretare se menține și în cazul legii actuale. Totodată,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
prevede că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul poate să facă cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, iar cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru [ art. 39 alin. (1) ]. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile
art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă
rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile
art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă , numai după soluționarea cererii de reexaminare [ art. 39 alin. (2) ]. În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, instanța va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate [ art. 39 alin. (3 )]. În cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționarea cererii de reexaminare este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București [ art. 39 alin. (4 )].
20.
Astfel, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cale de atac inadmisibilă - recursul formulat cu scopul contestării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina autorului excepției -, cu toate că există prevăzută în legislația în materie o cale specială de contestare, respectiv cererea de reexaminare, cale pe care, de altfel, autorul a și înțeles să o parcurgă, fiindu-i respinsă cererea printr-o încheiere definitivă, potrivit
art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 .
21.
Totodată, Curtea a reținut în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, prin
Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012,
Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, sau
Decizia nr. 243 din 16 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 30 mai 2019, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate, decizia sa nu va produce niciun efect într-o astfel de cauză.
22.
Având în vedere cele prezentate anterior, Curtea constată că nu poate fi identificată o legătură cu soluționarea cauzei, în sensul prevăzut de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , între calea extraordinară de atac a recursului, respectiv motivele de nelegalitate a hotărârii limitativ reglementate, și textele contestate din materia taxei de timbru, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
23.
Totodată, Curtea observă incidența unei alte cauze de inadmisibilitate, deoarece, analizând modalitatea de formulare a prezentei excepții de neconstituționalitate, rezultă în mod evident că autorul acesteia este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a normelor legale criticate în cauza dedusă concret judecății de către instanțele competente. Or, dintr-o asemenea perspectivă, examinarea excepției de neconstituționalitate cu un atare obiect, constând într-o analiză și o invalidare a modului în care au fost interpretate și aplicate prevederile legale de către instanțele judecătorești, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.
24.
În jurisprudența sa, prin
Decizia nr. 253 din 27 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 2 august 2023, paragrafele 17-21, Curtea a statuat că interpretarea textelor de lege aplicabile situației concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională nu intră în competența sa de soluționare, ci a instanței judecătorești. Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice.
25.
Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Astfel, Curtea a reținut că instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind fază indispensabilă a procesului de aplicare a legii. În același sens a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34, în care a arătat că, oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară.
26.
De asemenea, cât privește aspectele referitoare la calificarea cererilor introduse la instanțele de judecată și la determinarea sumelor ce trebuie achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit particularităților fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor
art. 126 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Totodată, Curtea a reținut că dreptul național român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa judiciară de timbru, modalitățile sale de calcul și consecințele în caz de neplată, reclamantul putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate.
27.
Totodată, Curtea a mai reținut că stabilirea taxei judiciare de timbru se face pentru fiecare proces în parte, în funcție de obiectul acțiunii acestuia, fără să fie influențată în vreun fel de împrejurarea că aceasta reprezintă modalitatea prin care, prin intermediul justiției, reclamantul înțelege să continue o anumită strategie destinată obținerii, recunoașterii sau apărării unui anumit drept sau interes legitim, care a început cu o acțiune pentru care nu există obligația plății taxei judiciare de timbru.
28.
Prin urmare, având în vedere că în speță problema de drept invocată de autorul excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și aplicare a legii în cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă și pentru acest motiv.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gheorghe Stoican în Dosarul nr. 6.888/740/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana-Laura Paris
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.