Decizia nr. 121/1995

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Tribunalul Bihor, prin Încheierea din 10 octombrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2.797/1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Decretului-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 , invocată de apelantul Huszinka Csaba.

Prin excepție se susține ca

Decretul-lege nr. 9/1989

este neconstitutional, deoarece a menținut efectele juridice ale Decretului nr. 223/1974, contravenind astfel dispozițiilor art. 16 alin. (1), ale art. 25 și ale art. 41 alin. (3) din Constituție, precum și ale art. 20 din legea fundamentală.

Instanța și-a exprimat opinia ca excepția este nefondata, deoarece reclamantul urmărește repararea în natura a daunelor suferite prin aplicarea Decretului nr. 223/1974, iar o astfel de reparatie nu poate fi reglementată decît printr-o lege specială.

Repararea unor asemenea daune este rezervată legii și nici un organ de jurisdicție nu poate, cu încălcarea acestor prevederi și a principiului separarii puterilor în stat, să se substituie legiuitorului în soluționarea problemei respective.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:

Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989

privind abrogarea unor acte normative este anterior Constituției și Legii nr. 47/1992 care dispune, în art. 26 alin. (3), ca prevederile alin. (1) și (2) din același articol se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991, iar repararea daunelor suferite anterior se reglementează prin lege.

Aceasta prevedere, prin ipoteza, este aplicabilă exclusiv legilor anterioare Constituției, deoarece, față de legile posterioare, în mod inevitabil, raporturile juridice corespunzătoare nu se pot stabili decît după intrarea în vigoare a acesteia.

Este de observat ca excepția nu privește faptul abrogării Decretului nr. 223/1974, cu care reclamantul este, evident, de acord, ci împrejurarea ca acest decret nu a fost abrogat retroactiv, de la data emiterii sale, pentru a face o restitutio în integrum. Contenciosul constituțional presupune conflictul dintre text din Constituție și un alt text dintr-o lege sau ordonanța emisă de Guvern. Nu intra sub controlul de constituționalitate presupusele omisiuni pe care le-ar fi făcut, eventual, legiuitorul.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, repararea pagubelor cauzate sub imperiul Decretului nr. 223/1974 nu este posibila decît în temeiul unei legi reparatorii și nici un organ de jurisdicție nu poate să se substituie legiuitorului în soluționarea problemei respective.

Excepția ignora, de altfel, unul dintre aspectele esențiale ale succesiunii în timp a legilor, care face ca efectele produse sub imperiul unui act normativ să se păstreze în timpul în care acel act normativ era în vigoare. Abrogarea actului normativ lasă neatinse aceste efecte.

Abrogarea retroactivă a Decretului nr. 223/1974 nici n-ar fi fost permisă, datorită principiului neretroactivitatii legilor, care, chiar dacă la data adoptării

Decretului-lege nr. 9/1989

nu era consacrat constituțional, era înscris în Codul civil.

Deci, cu referire la legile anterioare, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit principiului lex posterior derogat priori, limitează efectul abrogator la data intrării în vigoare a Constituției.

De altfel, Curtea Constituțională a mai pronunțat decizii în acest sens, spre exemplu: Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 36 din 28 martie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 10 mai 1995.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 15 alin. (2), al art. 144 lit. c) și al art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2), al art. 25 alin. (1) și al art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a

Decretului-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 , invocată de apelantul Huszinka Csaba în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 2.797/1994 al Tribunalului Bihor.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 27 noiembrie 1995.