Decizia nr. 633/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Laura Paris

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Florin-Cristinel Nicula în Dosarul nr. 30.398/4/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 293D/2021.

2.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.025D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 713 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ioan-Gheorghe Varga și Societatea Neva Construct Invest - S.R.L., cu sediul în Cluj, în Dosarul nr. 22.314/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă, precum și în Dosarul nr. 2.568D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Aurica Tudose și Viorel Tudose în Dosarul nr. 1.877/173/2020 al Judecătoriei Adjud.

3.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

4.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.025D/2021 și nr. 2.568D/2021 la Dosarul nr. 293D/2021, care a fost primul înregistrat.

5.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 125 din 14 martie 2024 . În ceea ce privește exercitarea dreptului de acces la justiție, există posibilitatea ca orice neregularitate privind titlul executoriu să poată fi invocată pe calea contestației la executare sau prin intermediul unei căi procesuale specifice, prevăzute de lege. Astfel, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale în scopul realizării depline a drepturilor sale. În privința aplicării normelor dreptului Uniunii Europene asupra clauzelor contractuale abuzive, reprezentantul Ministerului Public apreciază că aceste aspecte țin de aplicarea legii de către instanța judecătorească prin raportare la

art. 148 din Constituție

referitor la prioritatea de aplicare a reglementărilor cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.398/4/2019, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Florin Cristinel Nicula într-o cauză privind soluționarea apelului formulat împotriva unei hotărâri pronunțate pentru soluționarea unei contestații la executare.

7.

Prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 22.314/211/2020, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 713 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Ioan-Gheorghe Varga și Societatea Neva Construct Invest - S.R.L., cu sediul în Cluj, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

8.

Prin Încheierea din 16 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.877/173/2020, Judecătoria Adjud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Aurica Tudose și Viorel Tudose întro cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interpretarea restrictivă a dispozițiilor de procedură civilă criticate, în sensul excluderii posibilității consumatorului de a contesta clauzele abuzive în cadrul contestației la executare, are ca efecte îngreunarea accesului la justiție și restrângerea nejustificată a dreptului la apărare, obligând debitorul să inițieze două proceduri separate: contestația la executare și o acțiune de drept comun. În plus, instanțele sunt nevoite să suspende soluționarea contestației la executare până la finalizarea acțiunii de fond, ceea ce generează întârzieri și riscul unor soluții contradictorii.

10.

Textul este considerat lipsit de claritate și predictibilitate, încălcând standardele constituționale stabilite de Curtea Constituțională prin jurisprudența sa, fiind invocate

Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 ,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 ,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011

și

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 . Deși aparent se recunoaște dreptul debitorului de a formula apărări, acesta este limitat în mod paradoxal, fiind condiționat de promovarea unei acțiuni separate. Autorii mai invocă și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care subliniază că un consumator nu poate fi privat de dreptul de a contesta clauze abuzive în cadrul procedurii de executare silită, chiar dacă are la dispoziție o acțiune separată în justiție.

11.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 293D/2021, că excepția invocată este neîntemeiată, argumentând că modificarea adusă

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative nu limitează accesul liber la justiție, întrucât contestatarul are la dispoziție căile procesuale prevăzute de lege pentru desființarea titlului executoriu, inclusiv acțiunile de drept comun, prin intermediul cărora poate obține lipsirea de eficacitate a titlului, fără a recurge la procedura specială a contestației la executare. Instanța subliniază că scopul modificării legislative a fost acela de a simplifica și de a accelera procedura de executare silită, dar și de a disciplina conduita părților în privința protejării propriilor drepturi. Astfel, în faza executării, care presupune existența unui titlu executoriu definitiv, este esențial ca procedurile să se desfășoare cu celeritate, fără tergiversări.

12.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.025D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile criticate respectă prevederile constituționale, în special cele referitoare la accesul liber la justiție și la previzibilitatea normelor juridice, iar conform

art. 1 alin. (5)

și

art. 21 din Constituție , respectarea legii este obligatorie și orice persoană are dreptul de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor sale. Instanța a arătat că sintagma „acțiune de drept comun“ este suficient de clară și îi permite debitorului să conteste titlul executoriu, chiar dacă nu este o hotărâre judecătorească, prin alte mijloace legale decât contestația la executare. Astfel, nu se poate susține că dreptul de acces la instanță ar fi încălcat, întrucât debitorul are la dispoziție acțiuni de fond prin care poate obține anularea titlului și suspendarea executării, conform

art. 638 alin. (2)

și

art. 719 din Codul de procedură civilă .

13.

Mai mult, în cazul în care titlul este desființat, debitorul are dreptul la întoarcerea executării, potrivit

art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă , ceea ce confirmă că protecția juridică este asigurată. Instanța a respins și analogia cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, subliniind că aceasta se referă la protecția consumatorilor, o materie distinctă, care nu poate fi aplicată automat în toate cazurile de executare silită.

14.

Judecătoria Adjud apreciază, în Dosarul nr. 2.568D/2021, că excepția invocată este neîntemeiată, argumentând că formularea

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

nu afectează dreptul cetățenilor de a se adresa justiției și nici nu restrânge libertățile fundamentale. Opțiunea legiuitorului de a limita invocarea apărărilor de fond în cadrul contestației la executare este justificată prin existența unor căi procesuale distincte, inclusiv acțiunea de drept comun, prin care se poate solicita anularea titlului executoriu. Astfel, dispoziția legală criticată nu îngrădește accesul la instanță, ci doar delimitează cadrul procedural adecvat pentru formularea unor astfel de apărări.

15.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.“

19.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la cerințele de calitate a legii, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție și ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate în cauza de față au mai format obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, relevantă fiind

Decizia nr. 273 din 9 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, paragrafele 17-19.

21.

Curtea a observat că, anterior modificării operate prin

art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 , dispozițiile

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

prevedeau posibilitatea invocării în contestația la executare privind executarea silită întemeiată pe un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu „numai dacă legea nu prevedea în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui“. În prezent, norma procesuală reglementează această posibilitate „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun“.

22.

Ca efect al modificării legislative, s-a extins posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, de la căile procesuale specifice la acțiunile de drept comun, legea adăugând, pe lângă condiția referitoare la inexistența unei căi procesuale specifice pentru desființarea lui, și condiția inexistenței oricărei căi procesuale, inclusiv a unei acțiuni de drept comun. Cu alte cuvinte, existența unei căi procesuale pentru desființarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută de legea specială sau de dreptul comun, împiedică posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestației la executare.

23.

Prevederile legale criticate, înainte de modificarea operată prin

art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 , au constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 261 din 27 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 13 iulie 2017, și prin

Decizia nr. 373 din 31 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 24 august 2018, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate prevăd că, în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu. Curtea a statuat că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri ce emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, să invoce apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Curtea a reținut că adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, este firesc ca apărările de fond care privesc titlul executoriu și care pot duce la desființarea acestuia să poată fi invocate pe calea contestației la executare numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003,

Decizia nr. 816 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, sau

Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 octombrie 2005).

24.

Analizând dispozițiile

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 , Curtea a reținut că argumentele pe baza cărora instanța constituțională și-a fundamentat în prealabil soluția de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la noua soluție legislativă. Existența unei căi procesuale pentru desființarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută fie de legea specială, fie de dreptul comun, în cadrul căreia partea interesată poate formula apărări prin invocarea unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu constituie rațiunea rezonabilă și suficientă pentru a înlătura posibilitatea reiterării acelorași apărări în calea de atac a contestației la executare, care ar avea drept consecință, pe de o parte, nesocotirea principiului autorității de lucru judecat și, pe de altă parte, tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. O atare reglementare este în acord cu prevederile

art. 21 din Constituție

referitoare la accesul liber la justiție și cu scopul pentru care a fost reglementată calea de atac a contestației la executare, respectiv acela de a înlătura neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau de a explicita titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În temeiul

art. 712 din Codul de procedură civilă , care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

25.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

26.

Distinct de cele reținute în jurisprudența anterior menționată, Curtea reține că, prin modificarea adusă

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , au fost redefinite limitele în care debitorul poate invoca motive de fond împotriva titlului executoriu. În redactarea anterioară, norma permitea analizarea fondului dreptului cuprins în titlul executoriu extrajudiciar numai în absența unei „căi procesuale specifice“ pentru desființarea acestuia, or, această formulare, aparent restrictivă, putea genera în practică dificultăți de interpretare, referindu-se doar la procedurile speciale, expres prevăzute de lege, putând fi de natură să împiedice utilizarea contestației la executare pentru a ataca fondul raportului juridic.

27.

Prin eliminarea sintagmei „cale procesuală specifică“ și înlocuirea ei cu expresia mai cuprinzătoare „cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun“, legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă cu caracter general și integrator. Noua redactare include în mod expres și acțiunile de drept comun, recunoscând că acestea reprezintă, în egală măsură, mijloace procesuale apte să conducă la desființarea titlului executoriu. În acest fel, norma capătă un caracter complet, acoperind toate ipotezele în care fondul dreptului poate fi supus controlului judecătoresc pe o cale distinctă de contestația la executare.

28.

Această intervenție legislativă are o semnificație majoră pentru delimitarea competenței instanței de executare deoarece contestația la executare își păstrează natura de instrument procedural destinat verificării legalității executării silite, aceasta putând fi folosită ca o cale subsidiară de atac a titlului executoriu numai în condițiile restrictive stabilite de noua soluție legislativă. Prin includerea expresă a acțiunilor de drept comun în categoria căilor procesuale care împiedică analiza fondului în cadrul contestației, legiuitorul reafirmă faptul că fondul raportului juridic trebuie examinat în cadrul acțiunilor de drept material, nu în faza executării silite, astfel încât debitorul nu mai poate utiliza contestația la executare pentru a substitui acțiuni precum nulitatea, rezoluțiunea, anularea sau alte demersuri de drept comun, atunci când acestea sunt disponibile și adecvate pentru a obține desființarea titlului.

29.

Totodată, prin introducerea sintagmei „inclusiv o acțiune de drept comun“, legiuitorul a urmărit evidențierea cu o mai mare rigoare a distincției dintre mijloacele procesuale destinate desființării actului juridic și mijloacele specifice fazei de executare silită, subliniind că acestea aparțin unor registre juridice diferite. Completarea delimitează sfera procedurilor speciale și a acțiunilor de drept comun, specifică situației în care se dorește atacarea titlului executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, de sfera executării silite, evitând astfel suprapunerea nejustificată a unor mecanisme procesuale care au finalități distincte.

30.

Astfel, legiuitorul reafirmă separația necesară dintre faza de judecată, în care se analizează valabilitatea și legalitatea actului juridic, și faza de executare silită, în care se verifică modul de punere în executare a unui titlu, deoarece instanța de executare nu poate substitui instanța de fond în ceea ce privește desființarea actului, decât în situațiile expres prevăzute de lege.

31.

Față de criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , Curtea le va respinge deoarece

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

introduce, prin sintagma „inclusiv o acțiune de drept comun“, o soluție limpede care armonizează protecția drepturilor debitorului cu exigențele constituționale ale clarității și previzibilității legii. Formularea face astfel imposibilă apariția unui hiatus procedural. Dacă titlul executoriu nejudiciar nu dispune de o cale specială de anulare, atunci acțiunea de drept comun devine remediul legitim pentru contestarea fondului dreptului.

32.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, orice normă procedurală trebuie să fie predictibilă, pentru a-i conferi cetățeanului capacitatea de a-și exercita drepturile în cunoștință de cauză. Întreaga structură legislativă rezultată prin adăugarea în cuprinsul textului a sintagmei „inclusiv o acțiune de drept comun“ se află în concordanță cu principiul respectării obligatorii a legilor, dar și cu cel al securității juridice deoarece, prin delimitarea clară a căilor de atac, debitorul cunoaște exact care sunt căile, dar și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a-și putea apăra situația patrimonială. Fără această mențiune expresă, interpretările divergente ale instanțelor de judecată și ale executorilor judecătorești ar fi putut genera incertitudine cu privire la posibilitatea invocării motivelor de fapt sau de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.

33.

Cu privire la dispozițiile

art. 53 din Constituție , având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 483 din 17 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 31 martie 2020).

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin-Cristinel Nicula în Dosarul nr. 30.398/4/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Ioan-Gheorghe Varga și Societatea Neva Construct Invest - S.R.L., cu sediul în Cluj, în Dosarul nr. 22.314/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă și de Aurica Tudose și Viorel Tudose în Dosarul nr. 1.877/173/2020 al Judecătoriei Adjud și constată că dispozițiile

art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă și Judecătoriei Adjud și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.