Decizia nr. 154/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Muraru - președinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Hertu Elvira împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 15 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Hertu Elvira.
Prin
Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997 , Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca art. 330 din Codul de procedură civilă este constituțional.
Împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997
a declarat recurs, în termen legal, Hertu Elvira, pentru următoarele motive: cauza a fost judecata fără citarea părților, cu încălcarea dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură civilă; în mod arbitrar și ilegal s-a dispus conexarea mai multor dosare având cauza diferita, părți diferite și fără legătura între ele;
Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997
este nemotivată în fapt și în drept și face doar trimitere la practica Curții în materie.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția invocată este nefondata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Curtea, prin decizii definitive, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceste decizii, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție și al art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii erga omnes și au putere numai pentru viitor.
Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:
Motivul de recurs prin care se solicita casarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 , întrucât a fost pronunțată fără citare, deci cu încălcarea dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură civilă, nu este întemeiat și urmează a fi respins.
Articolul 85
din Codul de procedură civilă prevede că "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede că, atunci când excepția este vadit nefondata, soluția se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părților. Rezultă ca dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la dreptul comun, ele invocandu-se în ipoteza ca "legea dispune altfel". Dacă împotriva deciziei astfel pronunțate se exercită calea de atac a recursului, acesta se soluționează, în toate cazurile, cu citarea părților și a Ministerului Public.
Motivul de recurs potrivit căruia, în mod arbitrar și ilegal, s-a dispus conexarea acestui dosar la altele având cauza diferita, părți diferite și fără legătura între ele, este, de asemenea, neîntemeiat. Art. 164 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea conexarii mai multor pricini în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți, cat și din oficiu, de către instanța, atunci când exista o strânsă legătura de obiect și cauza care să justifice judecarea împreună a unor cauze. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții din Codul de procedură civilă, privind recursul în anulare, evident ca între aceste dosare exista o strânsă legătura, iar conexarea lor este justificată. De altfel, recurenta nu invoca nici o particularitate care să conducă la o soluție diferita în ce privește excepția invocată.
Nici motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond prin trimiterea la decizii anterioare ale Curții nu este întemeiat. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau la principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Hertu Elvira împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 .
Definitivă.
Pronunțată în ședința din 3 iunie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.