Decizia nr. 401/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Nicolaescu Viorel și Nicolaescu Viorica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 136 din 26 mai 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 octombrie 1997 și apoi pentru data de 16 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 27 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.699/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Nicolaescu Viorel și Nicolaescu Viorica.

Prin Decizia nr. 136 din 26 mai 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată, retinand ca asupra constituționalității dispozițiilor atacate, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii sale.

Împotriva deciziei sus-menționate părțile au declarat recurs, în termen legal, motivand, în esenta, ca recursul în anulare este numai la indemana Parchetului, "indiferent de intervalul de timp care s-a scurs de la pronunțarea hotărârii judecătorești criticate".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Critica adusă de recurenti

Deciziei nr. 136 din 26 mai 1997

este neîntemeiată, deoarece recursul în anulare poate fi exercitat de Ministerul Public numai în termen de 6 luni, potrivit dispozițiilor Legii nr. 17/1997, care au modificat prevederile Codului de procedura civilă anterior datei invocarii excepției de neconstituționalitate.

Faptul ca recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general nu contravine nici unei prevederi constituționale. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 96/1996. De altfel, celelalte părți din proces au la indemana posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de art. 304 pct. 4 și art. 317 din Codul de procedură civilă.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Nicolaescu Viorel și Nicolaescu Viorica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 136 din 26 mai 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 1997.