Decizia nr. 572/1997

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Pardau Lia și Pardau Platon împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 *)

------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 26 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Pardau Lia și Pardau Platon.

Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997 Curtea Constituțională a respins, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1997, prin care s-a stabilit ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cele ale art. 330^2 alin. 1 sunt neconstituționale.

Cat privește dispozițiile art. 330^1 din același cod, prin Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996 s-a constatat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Pardau Lia și Pardau Platon, cu motivarea ca art. 330 din Codul de procedură civilă, care reglementează dreptul procurorului general de a declara recurs în anulare într-o cauza civilă de revendicare a unui imobil, încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, care ocrotesc și garantează dreptul de proprietate, precum și principiul stabilitatii raporturilor juridice și al egalității de tratament a părților în procesul civil.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor legale atacate, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia definitivă, care sunt obligatorii erga omnes, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului și Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul declarat de Pardau Lia și Pardau Platon este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Susținerile potrivit cărora art. 330 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece încalcă prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, nu pot fi reținute.

Dispozițiile constituționale ale art. 41 și 135 alin. (1) prevăd ca dreptul de proprietate este ocrotit și garantat, conținutul și limitele acestuia fiind stabilite prin lege. Exercitarea recursului în anulare nu este de natura a aduce atingere dreptului de proprietate, asa cum este el reglementat prin dispozițiile constituționale citate. Prin definiție, rolul și functionalitatea unei cai de atac sunt acelea de a indrepta posibilele erori de legalitate sau de temeinicie, săvârșite de instanțele judecătorești în pronunțarea unor hotărâri. Or, exercitarea acestei cai de atac nu poate intră în conflict cu drepturile care aparțin persoanelor fizice și juridice în baza unor hotărâri judecătorești. Aceste hotărâri, pentru a constitui un fundament legal al drepturilor recunoscute, trebuie să fie pronunțate în condiții de legalitate și de temeinicie, iar verificarea lor constituie un obiectiv esențial al oricărei cai de atac prevăzute de lege.

În motivarea recursului se susține, neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă, care încalcă principiul stabilitatii raporturilor juridice și al egalității de tratament a părților în procesul civil. Cu privire la aceste aspecte, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996. Argumentele care au fundamentat decizia citata subzistă și în cauza de fața și nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Pardau Lia și Pardau Platon împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 1997.