Decizia nr. 16/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de avocatul Ion Barbu, apărător al inculpatului Marian Oprisan, în lipsa acestuia, în Dosarul nr. 9.719/1998 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se constată că lipsesc părțile, Marian Oprisan și Radu Minea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, iar nu ca inadmisibila, deoarece excepția de neconstituționalitate, fiind de ordine publică, poate fi ridicată și de apărătorul inculpatului, în lipsa acestuia, chiar în cauzele penale în care reprezentarea lui nu este permisă de lege, astfel încât excepția, astfel ridicată, nu poate fi considerată ca inadmisibila. Deși Curtea Constituțională, prin decizii anterioare, a respins ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, cu motivarea ca aceasta a fost ridicată de apărătorul inculpatului, în lipsa acestuia, pe care nu putea sa îl reprezinte, potrivit legii, deci de o persoană care nu avea calitatea de parte în procesul penal, soluția inadmisibilitatii excepției este discutabila. În favoarea admisibilității excepției de neconstituționalitate reprezentantul Ministerului Public invoca dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca procedura jurisdicțională prevăzută de această lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Or, regulile procedurii civile, fiind mai permisive, fac posibila ridicarea excepției de neconstituționalitate de către apărătorul inculpatului, chiar în lipsa acestuia. Se invoca și faptul ca, potrivit practicii jurisdicționale a Curții Constituționale, sunt admisibile excepțiile de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Public, deși acesta nu este parte în proces.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 9.719/1998, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Ion Barbu, apărător al inculpatului Marian Oprisan, în lipsa acestuia.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale criticate, referitoare la instituția reprezentării inculpatului numai în anumite condiții, încalcă prevederile constituționale ale art. 16, care consacra principiul egalității în drepturi, și ale art. 24, prin care se garantează dreptul la apărare.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, potrivit

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, deoarece "împrejurarea ca, prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, este limitată reprezentarea inculpatului la judecata în prima instanța, ori în rejudecare, numai la faptele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult un an, nu poate fi privită ca o ingradire a dreptului la apărare ci, dimpotriva, trebuie privită ca fiind o măsura care garantează inculpatului o apărare corespunzătoare."

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul în punctul sau de vedere considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin art. 24 din Constituție, "ci constituie o garanție a dreptului fundamental la apărare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția privește dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "În cursul judecații, inculpatul poate fi reprezentat:

a) la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an;"

Aceste dispoziții legale sunt considerate ca fiind contrare prevederilor constituționale ale art. 16, privitor la egalitatea în drepturi, și celor ale art. 24, privitor la dreptul la apărare. Autorul excepției, chemat în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de insulta și calomnie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, susține ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, conform cărora inculpatul poate fi reprezentat, la judecarea cauzei în prima instanța, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult un an, sunt contrare prevederilor constituționale. Condiționarea reprezentării inculpatului, în procesul penal, de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită constituie, în opinia autorului excepției, pe de o parte, o restrangere nejustificată a dreptului la apărare al celor în cauza, iar pe de altă parte, o încălcare a principiului egalității în drepturi, deoarece creează o discriminare între inculpați.

Analizând aceste sustineri, Curtea Constituțională retine ca asupra neconstitutionalitatii dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a mai fost sesizată, pronunțând Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, precum și Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999. Prin ambele decizii Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi în prima și cu majoritate de voturi, cu opinia separată a patru dintre judecători, în cea de-a doua, a respins excepția ca fiind inadmisibila, fără a o examina în fond, cu motivarea ca a fost ridicată de apărătorul inculpatului, în lipsa acestuia și în cauze în care, potrivit dispozițiilor legale criticate, reprezentarea nu era posibila. Curtea a decis ca, fiind ridicată la cererea unei persoane care nu are calitatea de parte în procesul penal, excepția este contrară prevederilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și deci inadmisibila.

Reexaminand argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate de autorii excepțiilor, precum și considerentele cuprinse în opinia separată la Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, Curtea constata ca este necesară o reconsiderare a jurisprudenței sale anterioare, sub aspectul admisibilității excepției de neconstituționalitate ridicate la cererea aparatorului inculpatului, în lipsa acestuia, în cauzele în care, potrivit prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, reprezentarea nu este posibila.

În acest scop Curtea Constituțională urmează să se pronunțe, mai întâi, asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate și apoi asupra fondului acesteia.

I. Astfel adoptarea, prin deciziile anterioare, a soluției de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală s-a întemeiat pe interpretarea literala a dispozițiilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, desprinzandu-se concluzia ca, întrucât inculpatul nu poate fi reprezentat, apărătorul acestuia, chiar legal angajat, nu poate cere, în numele părții absente, ridicarea excepției de neconstituționalitate. Curtea constata însă ca pentru soluționarea corecta a acestei probleme este necesar să se recurgă și la interpretarea teleologica a dispozițiilor legale criticate ca fiind neconstituționale, precum și la interpretarea sistematica a tuturor dispozițiilor legale aplicabile excepției de neconstituționalitate.

Din interpretarea teleologica a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală rezultă ca restrangerea exercitării de către apărător a drepturilor procesuale ale inculpatului se referă numai la cercetarea și judecarea cauzei în fond, iar nu și la eventualele incidente sau cereri ce pot fi formulate cu privire la latura procesuala a cauzei penale. Deși exercitarea de către apărător a drepturilor procesuale ale inculpatului presupune totdeauna prezenta acestuia sau prezenta reprezentantului sau, atunci când inculpatul poate fi reprezentat (art. 174 alin. 1 din Codul de procedură penală), totuși, în cazul formulării de cereri (de exemplu, de amânări, recuzari, stramutari) sau ridicari de excepții (de necompetentă, de neîndeplinirea procedurii) care nu prejudeca fondul cauzei, apărătorul poate exercita aceste drepturi ale inculpatului și în lipsa acestuia. Este evident ca, printre drepturile inculpatului, pe care apărătorul sau le poate exercita și în lipsa lui, se enumara și dreptul de a ridica excepția de neconstituționalitate, deoarece nici aceasta nu prejudeca fondul cauzei și deci nu reclama prezenta sau reprezentarea inculpatului. Aceasta interpretare este în concordanta cu prevederile art. 24 din Constituție, privitoare la dreptul părților de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, iar activitatea acestuia, chiar limitată, în cazurile în care reprezentarea nu este posibila, contribuie la realizarea dreptului la apărare al inculpatului.

Aceeași concluzie, în sensul admisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, se desprinde și din interpretarea sistematica a dispozițiilor privitoare la excepția de neconstituționalitate. Importanța deosebită a excepției de neconstituționalitate, ca mijloc de verificare a conformitatii cu Constituția a dispozițiilor legale în vigoare și, totodată, ca modalitate de exercitare a dreptului oricărei persoane de a cere, în fața unei instanțe judecătorești, verificarea acestei conformitati, în vederea asigurării supremației Constituției, deci și a interesului general al societății, justifica ratiunea ca ea să fie acceptată și examinata ca atare, chiar atunci când a fost ridicată la cererea aparatorului inculpatului, în lipsa acestuia. Admiterea excepției de neconstituționalitate astfel ridicate corespunde atât interesului general al asigurării supremației Constituției și al apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cat și interesului personal al inculpatului de a beneficia de o apărare calificată, în concordanta cu prevederile art. 24 din Constituție. Totodată admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate la cererea aparatorului inculpatului, în lipsa acestuia, nu contravine nici scopului urmărit prin dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, deoarece excepția de neconstituționalitate nu presupune judecarea în prima instanța a cauzei în absenta inculpatului.

Fața de aceste considerente și revenind asupra soluțiilor sale de respingere ca fiind inadmisibila a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, atunci când excepția a fost ridicată la cererea avocatului inculpatului lipsa și care nu putea fi reprezentat la judecarea cauzei în prima instanța, Curtea constata ca o astfel de excepție este admisibilă și urmează să fie examinata ca atare. De aceea, în cauza de fața Curtea Constituțională a fost legal sesizată și excepția urmează să fie soluționată potrivit procedurii obișnuite.

II. Examinând, pe fond, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată. Susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile legale criticate, limitand posibilitatea reprezentării inculpatului, la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei, la faptele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau închisorii de cel mult un an, ar constitui o ingradire a dreptului sau la apărare, nu are suport real. Limitarea reprezentării a fost determinata de specificul răspunderii penale, care are caracter personal. Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanei care a săvârșit o infracțiune (art. 9 alin. 1 din Codul de procedură penală), inculpatul fiind obligat sa răspundă personal pentru infracțiunea săvârșită, ceea ce presupune prezenta lui la judecata. În mod excepțional legea permite reprezentarea inculpatului la judecarea, în prima instanța, a cauzelor privitoare la infracțiuni de mai mica gravitate, precum și la judecarea cauzei în căile de atac [art. 174 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală]. Chiar și în aceste cazuri însă instanța are dreptul, atunci când găsește necesară prezenta inculpatului, sa dispună aducerea lui (art. 174 alin. 2 din Codul de procedură penală).

Obligativitatea prezentei inculpatului la judecata constituie o garanție pentru realizarea dreptului constituțional la apărare al acestuia, deoarece îi creează posibilitatea de a da explicații instanței și de a-și dovedi fie nevinovatia, fie dimensiunea exactă a acesteia, apărare pe care și-o poate face singur sau asistat de un avocat. Totodată prezenta inculpatului la judecarea cauzei sale este necesară și pentru corecta soluționare a acțiunii penale, care este o acțiune publică, interesand societatea în ansamblu.

Nu poate fi acceptată nici critica în sensul căreia dispozițiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi. Limitarea dreptului inculpatului de a fi reprezentat, în cazurile prevăzute de lege, privește pe toți destinatarii legii, fără discriminări, aflați în situațiile respective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de avocatul Ion Barbu, apărător al inculpatului Marian Oprisan, în lipsa acestuia, în Dosarul nr. 9.719/1998 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2000.